pinkstudyo
BiNe AtI vEnIt FeTeLoR iN lUmEa NoAsTrA cOlOrAtA cUm VrEm!ZoZo:XX::XX: 		Lista Forumurilor Pe Tematici
pinkstudyo | Inregistrare | Login

POZE PINKSTUDYO

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Profil lovely_pink
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
26 - 49 ani
pinkstudyo / Fan FiC / 1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja [Naruto] Moderat de Ella, MăDă ~ Vampire_Girl
Autor
Mesaj Pagini: 1
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Sall!
M-am gandit sa incep alt fic, ce are ca personaj principal pe Arishima / Zoe (una si aceeasi) RPC-ul meu. este un fic in care apar si personajele din Naruto.

Se numeste "1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja [Naruto]" pentru ca Arishima este jumatate om, jumatate vampir, fiind ninja la Academia din Konoha. Veti afla mai multe daca cititi.
Sper sa va placa!

Cap. 01 ~ Schimbari


                       -“Haine Ari’! Mai repede!” – striga “bunicul” la mine in timpul antrenamentelor mele. Ma feream de toate sagetile si toate bilele de foc pe care le arunca din ce in ce mai repede. Stiam ca daca ma loveste una, s-a zis cu viata mea. Focul este cel mai mare inamic al meu. Jumatatea de vampir a corpului meu vroia mai multa adrenalina, iar jumatatea umana, tot ce dorea era o clipa de odihna. Dar stiam ca nu se poate. Stiam asta si nu vroiam. Am facut un semn cu mana si am suflat usor spre Allen, care acum era gata de plecare din cauza bilei uriase de foc ce se indrepta spre el. Cand luam eu initiativa, era grav. Allen era “bunicul” meu, desi avea cam 25 de ani, cel ce ma gasit infasurata intr-un prosop la marginea raului, cu pete pe fata si maini, plangand. Imi aduc aminte foarte putin din acea perioada. Stiu doar ca cineva, cu parul lung, negru si ochii ca de sarpe mi-a atacat parintii iar mama a invocat un caine care m-a adus pana la salvatorul meu. Cand bila mare de foc s-a stins pentru ca Allen a folosit seiton mi-am dat seama ca iar castigasem lupta impotriva lui. Avea parul rasfirat si incaurcat, iar bluza sa era arsa la maneci.
                       -“Iti amintesti ca am vorbit despre mersul la Academie?” – ma intreaba privind in jos la sandalele sale ninja.
                       -“Da si m-am mai gandit. Poate ar fi mai bine sa merg acolo, mai ales daca voi fi cu Lee pe langa mine. Gai-sensei ar fi incantat sa ma mai invete taijutsu!” – am spus resemnata. Stia ca nu vreau sa merg, dar eu faceam asta pentru a pastra o distanta de el si noua lui prietena ce ma enerveaza ingrozitor de mult, Shizune. Lee era prietenul meu cel mai bun si cel cu care puteam concura in voie, fara sa ne stricam prietenia. El si Gai-sensei erau singurii care stiau de originile mele. Am tinut asta secret toata viata mea, adica 7 ani. Probabil ca oamenii, daca ar sti ca printre ei este o jumatate de vampir ar pleca din Konoha cat ai zice “peste”.
                       -“Daca iti faci griji ca Zoe nu se va putea controla amintesteti ca poti merge in padure se vanezi putin.” – mi-a spus cand a vazut ca tac. Am numit jumatatea de vampir “Zoe” pentru am fi mai usor sa le deosebesc. Am aprobat din cap si m-am indreptat spre casa. Trebuia sa imi fac bagajele, maine incepeau orele iar Shizune probabil deja este pe drum. Pana ce devin Chiunin voi sta in fosta casa a lui Allen, de unde a plecat cand m-a gasit pe mine.
                       Am simtit dintr-o data o chakra mult mai puternica decat am simtit vreodata. Nu imi puteam da seama cine este, asa ca m-am intors unde era bunicul ultima oara si l-am vazut inconjurat de 3 tipi masivi si musculosi. M-am uitat atent la ei. Toti aveu cate un semn pe gat ce imi aminte de semnul pe care il vazusem in cartea mea de sigilii. Ochii lor erau asemanatori cu cei ai salvatorului meu. Negri, cu tente mov. Am marait usor ca sa atrag atentia. Deja incepeam sa imi pierd controlul. Zoe punea mana pe corpul meu.
                       Cei trei s-au intors spre mine si ma priveau cu mila. Imi venea sa vomit deja. Ultima persoana care m-a privit in felul asta a murit in chinuri. Voi mai adauga cativa la lista mea de crime. Mi-au incalcat teritoriul, aduci sa suporte consecintele.
                       Unul dintre inamici a inceput atacul. S-a aruncat spre mine si unghiile i-au crestut instantaneu luand forma unor sabi. Am zanjit si l-am lasat sa ma atinga. Ghearele i s-au facut bucatele la impactul cu pielea mea. Acceasta era facuta din mii si mii de cristale mai puternice ca orice altceva, nici un kunai nu ar fi putut trece, in asa fel incat sa ajunga la organele mele vitale. Cand a observat ca armele sale s-au transformat in praf s-a dat in spate 5 pasi, facandu-le semn subtil celorlalti sa se apropie. Au atacat toti. Unul cu tehnici de foc – asa am recunoscut ca fiind semnul facut - , altul cu tehnici taijutsu. Cel cu ghearele sfasiate a devenit lichid si se apropia amenintator de mine. Stiam cum sa ii distrug, in cel mai rau caz sa le elimin anumite puncte vitale, precum plamanii. Puteam sa ii sigilez intr-o bula de plastic si sa ii las sa moara acolo in lipsa de aer.
                       Cand am vrut sa actionez, in fata mea a aparut Allen, oprindu-le atacurile celor 3 barbati. M-am uitat la el surprinsa, apoi am observat toti 3 barbatii aveu cate o bandana neagra cu semnul satului Frunza.
                       -“Calmeaz-o pe Zoe!” – mi-a atras atentia bunicul, iar eu am inchis ochii pentru cateva secunde. Era o dorinta de moarte mai mare decat am simtit pana acum. Am redeschis ochii, cand am simtit ca s-au mai diminuat nevoile.
                       -“Imi pare rau ca am vrut sa va omor!” – am zis si am ranjit cu gura pana la urechi. Ceilalti doar au aprobat din cap.
                       -“Arishima, ei sunt garda ta personala pana ce ajungi la Hokage. Imi pare rau ca trebuie sa pleci mai devreme dar Tsunade–sama a dat deja deschiderea Academiei de ieri si i-a trimis pe acesti domni sa se asigure ca ajungi in siguranta.” M-am incruntat la spusele lui Allen. Stia ca pot sa alerg pana acolo si sa ajung mult mai repede decat cu matahalele astea dupa mine. –“Acestia sunt printre cei mai rapizi Junini din sat, asa ca nu va fi o problema viteza, dar totusi te-as ruga sa nu ii alergi prea mult.” – a continuat el vazandu-mi nedumerirea. Am aprobat si intr-o secunda ma aflam la mine in dormitor cu bagajele facute. Am mai aruncat inca o privire prin casa, cu parere de rau ca o parasesc, apoi m-am dus inapoi in poiana de antrenament si l-am imbratisat pe All’ al meu, caruia ii dadusera lacrimile. M-a sarutat pe frunte si pe obraji apoi mi-a intins o sabie. M-am uitat la el surprinsa, dar am luat-o, ca o amintire. L-am mai imbratisat o data si i-am promis ca il voi vizita cat mai des, cu conditia sa vina si el pe la mine. Si am plecat. Mi-am lasat copilaria in urma, copilaria si cel mai bun bunic / tata din lume, cel ce ma crescut si m-a asigurat ca voi avea o viata frumoasa, cel ce ma incuraja cand imi pierdeam speranta. Alergam ca vandul, printre strigatele garzii mele. Dar nu vroiam sa ma vada nimeni asa. M-ar gasi slaba, lipsita de aparare si as pica prost in fata altora. Stiam ca in maxim o ora as ajunge in sat, asa ca am marit viteza cand am vazut ca cei 3 erau in spatele meu, destul de aproape, ca sa nu vada nimic ciudat la viteza mea.
                       Alergam in liniste, atat de multa liniste incat nici macar nu am observat ca trecusem de jumatate de drum. Cand portile satului s-au zarit, barbatii s-au gandit ca e timpul sa imi puna intrebari.
                       -“Deci… cati ani ai?” - a intrebat cel cu tehnicile taijutsu.
                       -“7.” - am raspuns fara sa ma gandesc, abea apoi mi-am dat seama de gafa facuta. Am incercat sa o remediez: -“Adica am 7 ani de cand stau cu bunicul Allen. Deci asta inseamna cam 13 ani!” – am spus si am zambit inocent.
                       -“De ce cand te-am atacat mi s-au spart armele?” - a intrebat cel ce a atacat primul, de l-am lasat fara unghi. Ce as fi putut sa raspund la aceasta intrebare? “A, pai sti… sunt pe jumatate vampir si nici o arma nu ma poate rani!” Mda…. Vezi sa nu! Apoi ar fogi tipand cat l-ar tinea gura.
                       -“Sunt mai speciala decat crezi!” – am spus cel mai bun raspus pe care l-am putut gandi. Suna ciudat, deloc modest, dar era adevarat.
                       -“Nu te-ai speriat nici o clipa de noi cand te-am atact.” – asta nu era o intrebare, era o presupune foarte adevarat a celui cu tehnicile de foc. Am aprobat, acum speriindu-ma. Eu inca nu sunt nici macar Genin si nu m-am speriat de 3 Jounini atacand. Nu era tocmai normal. -“Cat de speciala, esti mai exact?” – a continuat replica cel ce, daca nu ma aparam, m-ar fi putut omora.
                       -“Destul incat sa stiu sa ma apar si sa stiu sa omor!” – am dat raspunsul nu tocmai cel dorit de el, dar macar i-a facut sa isi inchida gura cand am ajuns la portile mari ale satului. Cei doi gardieni ai intrarii au sarit in picioare, gata de atac. Ii intelegeam. Nu aveam nici o bandana ca sa stie daca sunt inamic sau nu. Dar mi-am adus aminte ceea ce mi-a spus Allen sa zic pasnicilor.
                       -“Sunt eleva lui Allendro Hatsumi, venita pentru academia ninja. Am aprobarea Hokage-ului.” – in momentul in care am terminat ceea ce aveam de zis, Tsunade-sama a aparut dintr-un nor de fum, zambind calm spre mine. Gardienii au facut o plecaciune si s-au dat la o parte, facandu-mi loc sa trec. Garzile mele mi-au facut cu mana si au disparut, lasand in urma numai ceata.
                       -“Trebuie sa vorbim, de preferat in biroul meu.” - blonda era serioasa asa ca am aprobat fara cuvinte. M-a apucat de umar si in cateva secunde eram in birou. Dar nu eram singure. Gai-sensei si Lee erau prezenti. Am fugit si l-am imbratisat pe Lee si l-am salutat politicos pe Gai care si-a aratat dintii lui stralucitori. Tsunade si-a dres glasul. M-am intors spre dansa.
                       -“Ce doreati sa vorbim, hokage-sama?” – am intrebar, fiind destul de curioasa. S-a uitat la mine cateva secunde.
                       -“Stiu ce esti si as vrea sa spui si celorlalti. Adica oricum isi vor da seama cand iti vor vedea abilitatile. Bine, nu vor ghici ce esti, dar vor descoperi ca este ceva diferit in legatura cu tine. Cred ca cel mai bine ar fi sa afle toti de la tine decat de la mine. Apropo, imi place culoarea parului tau. O gasesti rar, de asemenea si ochii-ti sunt rari!” – am ramas cu gura cascata de uimire si am ignorat ultima parte. Daca le spun ma vor treta cu frica, ma vor marginaliza, iar daca nu le spun, vor vedea ca este ceva ciudat cu mine si ma vor da la o parte. Zoe vroia ca toata lumea sa stie de ea, ca sa nu fie nevoie sa stea calma mereu. Dar din contra, daca vor sti va trebui sa se imprieteneasca cu cativa. Lumea trebuie sa vada ca nu sunt periculoasa pentru prieteni. Cel mai bine ar fi fost sa spun lumii ceea ce sunt, chiar daca in unele privinte imi este rusine. Am oftat.
                       -“Allen va fi dezamagit ca nu am putut sa tin secret asta mai mult de 7 ani. Dar daca vor reactiona gresit, atunci s-a zis cu viata la acedemie. Ti-o dau pe Shizune inapoi, iar eu ma duc si imi continui viata alaturi de bunicu’.” Hokage a aprobat din cap la conditia pusa de mine, asa ca l-am luat pe Lee de mana si am iesit pe usa, indreptandu-ne spre noua mea casa. Am avut parte de destule schimbari pentru o zi. Maine va fi si mai ciudat decat azi.

Scuzati daca am greseli de tastare

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] sall!m-am gandit incep alt fic, are personaj principal

39KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 15 ani
   
Katalynaaa
Kyky Admin<3

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 443
f tare dar....rpc nu inseamna sa schimbi culorile ci sa modifici parul si hainele.
uite tiam pus o poza cu unul dintre rpc-urile mele.

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
Katalynaaa
Kyky Admin<3

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 443
originala era fata aceasta fara aien si fara par
se numeste base
asta este rpc adevarat
sper ca nu te sup pe mne nu?

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] originala era fata aceasta fara aien fara parse numeste Kyky Admin<3

12.3KB

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
da stiu
mai nou am descoperit si eu aceste base si am mai facut RPC-uri dupa ele
uite o poza mai jos
numai ca la inceput Arishima are parul lung, iar in poza asta are parul scurt, de aceea am pus-o pe aia

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] stiu mai nou descoperit aceste base mai facut rpc-uri dupa

25.1KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 15 ani
   
Katalynaaa
Kyky Admin<3

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 443
te dezvoltii destul de bne dak doresti eu am f multe poze cu base deoarece mi se par foarte practice.
dalk vrei cand ai chef dami un buzz pe mess si iti voi da eu base

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
Katalynaaa
Kyky Admin<3

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 443
k:X
si eu aiu tot de acolo

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
super, hai ca pun next
Sper sa va placa!


Cap 02 ~ Noi inceputuri

                       Bataile din usa erau persistente, mult prea galagioase. Mi-am facut o clona, pe care am trimis-o sa deschida vizitatorului. Era Lee, care venise sa ma ia la Academie. Cum i-am auzit vocea am sarit din pat si m-am dus la sifonier. Mi-am ales vesnicul maiou rosu, impreuna cu fusta mea putin cam scurta, neagra. Ca de obicei, mi-am luat sandalele ninja, pana la genunchi. Apoi m-am indreptat spre baie, unde m-am uitat intai in oglinda. Parul lung, albastru inchis mi l-am prins intr-o coada la spate si am lasat bretonul sa imi acopere ochiul stang. Am chemat clona sus, la etaj, ca sa o distrug si sa facem schimb. Afara era innorat. In 5 secunde eram jos, gata de plecare, cu Lee de mana. Stiam ca ii place sa il tin asa, se simtea mai bine, dar mai stiam si ca aratam ca un cuplu. Asta nu era ok, nu pentru mine. De asemenea stiam si de sentimentele lui pentru mine, dar eu sunt un mostru, nu pot sa iubesc asa cum vrea el si daca nu pot sa iubesc, nu pot fi cu cineva in relatii mai mari decat acelea de amicie.
                       -“Lee… de ce ma speria gandul ca toti vor sti ce sunt?” – am intrebat iar el s-a oprit din mers si s-a uitat la mine. Ochii lui negri se holbau la ai mei, verzi, de parca ar fi prima oara cand ii vede.
                       -“De ce te-ar speria asta? Eu nu vad motivul. Abea vei putea sa fi tu insati langa mine si  sa nu te chinui sa o ti pe Zoe sub control. Fara ofensa Zoe!” – a spus el, zambind calm spre mine. Am raspuns la zambet si l-am imbratisat. Mereu imi dadea motive pentru care sa fac ceva de care imi era frica.
                       -“Daca nu ma vor crede, facem o cursa pentru a le demonstra?” – am spus sperand la concursul de care nu am mai avut parte de mult.
                       -“Si sa ma fac de ras? Sunt cunoscut acolo ca cel mai rapid, dar fie! O sa castig dreptul de ami pastra reputatia!” – a zis si el, ochii lucindu-i de nerabdare. Pana sa ne dam seama am ajuns in curtea academiei ce era plina de copii. Lee m-a tarat pana la un grup de 10 – 15 persoane, mai mici, mai mari. Uni pareau de treaba, iar altii pareau infricosatori. Dar nici unul la fel de infricosatori ca cealalta jumatatea a mea. Prietenul meu cel mai bun mi-a prezentat fetele ca fiind Sakura, o fata cu par rozaliu si ochii destul de asemanatori cu ai mei, Hinata, detinatoare de Byakugan, cu ochii grei deschis si parul negru, Ino, o tipa blonda cu ochii albastri, Temari, o alta blonda, dar cu ochii negri, Tenten, o satena cu ochii caprui, Karin, o fata roscata, ce purta ochelari, cu ochii visinii spre maro, Kim, era din satul sunet, o fata cu parul lung, negru spre maro cu ochii precum carbunele. Baietii mi s-au parut destul de ciudati, toti aveau stari de spirit diferite. Sasuke, detinator de Sharingan, cu ochii negri ca toti cei din clanul Uchiha si brunet, era foarte atent langa mine si nu isi oprea Sharingan-ul. Neji, avea Byakugan-ul activat de asemenea si parea fosrte uimit. Era saten cu ochii ca ai Hinatei. Am presupus ca erau rude. Naruto din cate intelesesem era la fel ca mine, avea in el o putere ingrozitor de mare, il avea in interior pe Kyubi, dar numai o singura privire mi-a ajuns sa imi dau seama ca sigiliul sau era foarte puternic, aproape ca nu ii dadea voie sa ii foloseasca puterea. Era blond cu ochii albastri si foarte prietenos. M-am gandit ca mi-ar fi mai bine daca Zoe ar fi sigilata, dar apoi viteza si puterea mi-ar scadea deci nu era o optiune. Urmatorul era Shikamaru, un tip cam adormit dupa parerea mea, dar imi placea jutsu-ul lui. Era saten cu ochii caprui. Gaara si el era gazda unui mostru, dar dupa incruntarea lui vesnica mi-am dat seama ca nu avea sigiliu, la fel ca mine. Era roscat cu ochii verzi. Fratele sau, Kanguro, era destul de ciudat, dar mi s-a parut de treaba. Avea parul castaniu si ochii ii erau negri. Choji era baiatul grasut, ce manca dintr-o punga neincetat.  Kiba era ultimul pe lista. Era vesel, purtand un caine pe umar. Avea parul castaniu si ochii sclipitori de la fericirea asta stranie. Mi s-a mai spus ca Shino nu ajunsese inca. Mai erau cativa care nu veneau astazi, Hokage ii trimisese intr-o misiune. Numele lor era Swigetsu si Jugo.Venise randul meu sa ma prezint. Am tras aer adanc in piept si am inceput:
                       -“Ma numesc Arishima, tot ceea ce stiu dinainte sa ma gaseasca bunicul Allen langa rau. Nu imi cunosc parintii sau rudele, Allen este singura mea familie. Am telechinezie din nastere, ma descurc bine cu sigiliile, am viteza extraordinara, putere de asemenea. Imi place sa fac Katon. Pot face clone rezistente, reale, astfel incat kekke-gengai-urile oculare sa nu descopere nimic. De asemenea si transformarile trec neobservate. Cel mai mare blestem al meu este ca m-am nascut pe jumatate om, jumatate…” – am tras aer adnc in piept ca sa pot sa spun asta destul de clar – “vampir!” - am terminat inchizand ochii. In afara de Sasuke, Neji, Gaara si Lee care stia asta, toti au inceput sa rada pana la lacrimi.
                       -“Bun, deci cand vrei cursa? Acum sau dupa ore?” – am intrebat victorioasa fata de Lee, care se uita speriat la mine. –“Ce-i? Ti-am spus ca nu ma vor crede! Macar ai bunul simt sa te accepti infrant!” - am contiuat, dar abea apoi mi-am dat seama ca nimeni nu mai rade, ci se holbau la mine. Si am inteles de ce se uitau asa. Am fugit repede la umbra unui copac. In lumina soarelui pielea mea stralucea. M-am uitat la ei cu parere de rau.
                       -“Scuze, nu am verificat prognoza meteo…” – m-am scuzat eu ca le-am dat dureri de cap.
                       -“Nu am mai vazut atat de multa chakra decat la Naruto si Gaara, dar la tine e ceva ce nu am mai vazut niciodata. De obicei, identific chakra dupa culoare. Naruto o are rosie, iar Gaara o are crem, ca nisipul. Dar a ta este verde si in cantitati mai mari.” – a soptit Neji, dar eu am auzit de parca ar fi vorbit normal. Zoe avea mai multe daruri. Dintre care mirosul si auzul foarte puternic. Soarele intrase iar in nori, asa ca puteam sa ies de la umbra, cu riscul de a se speria de ochii mei. Daca eram expusa la soare, isi achimbau culoarea din verde in mov inchis. Am rasuflat usurata cand Lee m-a luat de mana si mi-a facut cu ochiul. Am auzit un vuiet mic si un sunet asurzitor. M-am uitat in jos la bratul meu stang si pe langa el curgea o pulbere neagra. Un kunai facut praf. I-am analizat pe toti cu privirea pana ce am gasit vinovatul. Am ridicat o mana in sus si am strans-o puternic pana ce Karin era in aer, in fata mea. Dar nu eu am facut asta. Aceasta era Zoe, nervoasa pe roscata.
                       -“Zoe calmeaza-te. Calmeaza-te! Calmeaza-te!” Lee incerca sa potoleasca jumatatea de monstru din mie, mangaindu-mi bratul drept.
                       -“Incredibil! Chakra ei s-a triplat de la ultima privire.” – Neji era uimit, nu speriat, de altfel si Sasuke. Am inchis ochii pana ce mi-am recapatat controlul corpului si am lasat-o pe Karin jos, aceasta plecand in spatele brunetului. Ca sa ma mai descarc m-am apropiat de copacul sub care statusem mai devreme si mi-am pus palma pe scoarte lui. Am inceput sa strang atat de tare incat dintr-un cires frumos a ramas numai aschii, pe care le puteai folosii ca scobitori.
                       -“Uite Karin, imi pare rau, dar daca sunt atacata, Zoe e foarte greu de stapanit. Aproape ca mi-am ucis garda care m-a adus pana aici, doar pentru ca nu le-am recunoscut chakra. Imi pare rau! O sa vorbesc cu Tsunade-sama sa ma invoiasca cateva zile pentru a ma acomoda cu oamenii mai mult.” – am spus enervata pe mine. De ce nu puteam fi un om normal, fara atatea greutati? Petru ca daca nu ar fi atatea greutati viata mea nu ar mai fi completa. M-am uitat in partea stanga, spre un tufis. –“Gai-sensei, imi pare rau, stiu ca am dat-o in bara, voi vorbi cu Allen imediat ce voi avea timp.” – continui, iar imediat tufisul se transforma in sensei-ul meu preferat.
                       -“Nu trageam cu urechea si nu te verificam!” – a spus cu mainile sus in semn de aparare. –“De fapt am venit sa va anunt ca s-au format echipele.” – a continuat el si a zambit, dezvelindu-si dantura perfecta.
                       -“Sunt cu tine si Lee?” – am intrebat plina de speranta. Nu aveam chef de Karin in preajma mea, nu atata vreme cat Zoe era inca nervoasa. S-a schimbat la fata, intristandu-se automat. Stiam ca se faceau echipe de cate 5 elevi. 2 fete si 3 baieti. De obicei fetele erau puse drept ninja medicali, iar baietii luptatori inraiti. Se pune un Jounin pe echipa.
                       -“Esti doar cu Lee. Imi pare rau copila, tare mult mi-as fi dorit sa fim in aceeasi echipa. Am insistat sa fi cu Lee, asa ca nu mai puteam pune o conditie.” – mi-a spus cu lacrimi in ochi, gata sa planga. L-am imbratisat si i-am zambit suzator, apoi am plecat spre lista. Erau doar 4 echipe care invatau la academia din Konoha si 20 de elevi ce au trecut la stadiul de Genini. Se pare ca Satul ascuns in stanca are Jounini mult mai buni. Dar macar nu era aglomeratie. Lista era cam asa:
1)    Arishima, Sakura Haruno, Naruto Uzumaki, Sasuke Uchiha, Rock Lee -> Kakashi Hatake
2)    Hinata Hyuga, Ino Yamanaca, Shikamaru Nara, Kiba Inuzuka, Kanguro no Suna -> Kurenai Yuhi
3)    Tenten, Temari si Gaara no Suna, Shino Aburame, Neji Hyuga -> Might Gai
4)    Karin, Kim, Swigetsu, Jugo, Choji Akimichi -> Asuma Sarutobi
                       Nu era chiar asa de rau. Macar nu o aveam pe Karin pe capul meu si al lui Zoe. Fata aceea e enervanta. Nu stia altceva decat sa stea pe langa Sasuke. Dar cel mai ciudat era ca Sakura parea mult mai enervata decat Zoe. Rozalia parea o fire prietenoasa, dar destul de puternica. O sa intru in vorba cu ea imediat ce voi avea ocazia. Am inceput sa imi caut cu privirea coechipierii. Primul pe care l-am vazut a fost Naruto ce se certa cu Lee, apoi Sakura, iar Sasuke era la nord de cladirea Academiei, cam 50 de metri. Mi-am facut o clona, pe care am trimis-o dupa el. Pe foaia cu echipele mai scria ca toata grupa trebuie sa isi astepte conducatorul stransi intr-un loc. Clona a inceput sa alerge foarte rapid spre brunetul ratacit. In cateva momente se aflau fata in fata. Clona i-a explicat cu cine este in echipa, ceea ce trebuie sa faca si au pornit amandoi spre adevarata eu. Imediat ce au ajuns, am pus mana pe umarul clonei si am absorbit-o inapoi in mine. Sasuke ma privea ca pe un cimpazeu ce a castigat concursul de cel mai destept om.
                       -“Era o clona?” – a intrebat cand m-a vazut ca imi indreptam atentia spre ceilalti. Fara sa ma intorc la el, am aprobat din cap. –“Dar cum?! Sharingan-ul meu nu a descoperit asta!” – era socat de el si de mine in acelasi timp. M-am intors spre el.
                       -“Nu iti aduci aminte despre ceea ce am spus mai devreme?” – l-am intrebat, iar ochii lui s-au marit.
                       -“Ai vorbit serios? Adica chiar esti jumatate vampir? Ai telechinezie? Ai viteza mai mare ca Lee?” – Naruto parea nerabdator, punand o gramada de intrebari. M-am indreptat spre el, am facut un semn cu mana si mi-am asezat doua degete pe fruntea lui. Ochii i-au devenit inexpresivi, la fel ca ai mei, in timp ce imi aminteam trecutul alaturi de Allen, Lee si Gai-sensei. Erau amintiri minunate, pana ce acea noapte si-a facut loc printre ele. Foc peste tot, tipete si fata acelui nenorocit. Ochi de sarpe si par lung si negru. Acum ma luptam cu lacrimile, iar Zoe se zbatea, incercand sa ajunga sa vorbeasca cu 9 Cozi. Nu o lasam sa faca asta. M-ar fi putut face sa lesin si pe mine cat si pe Naruto. Iar sigiliul lui Kyubi s-ar fi sfaramat. Am luat mana de pe fruntea blondului si am suspinat, iar baiatul a revenit la normal, acum cu lacrimi in ochi.
                       -“Nu pot sa cred ca ai facut asta! Sti ce risc ai depus acum? Sa nu te mai prind ca mai faci asta. Daca Zoe se intalnea accidental cu 9 cozi prin mintea lui Naruto, iesa rau de tot.” – Lee ma certa acum, ca am facut o asemenea gafa. Dar el nu stia ca Naruto are sigiliu.
                       -“Calmeaza-te, nu s-ar fi intamplat nimic. Kyubi e bine prins acolo. Minato a facut treaba buna! Iar Zoe ar fi preferat sa se intalneasca cu Shukaku mult mai mult decat cu 9 cozi. Gaara nu are sigiliu.” – am spus calma. Sakura neintelegand ceea ce se intampla a lasat capul in jos exasperata.
                       -“Ce cauta Orochimaru in amintirile tale?”- a intrebat Naruto dintr-o data, atragandu-mi toata atentia.
                       -“Cine este Orochimaru?” - am intrebat. Nu imi amintesc sa mai fi auzit numele asta pana acum. Si totusi imi parea extrem de cunoscut.
                       -“Cel ce a aparut in scena cu masacrul…” – a inceput blondul dar cand mi-a vazut fata s-a oprit. Zoe urla si incerca sa se elibereze de la nervii pe care ii avea. In sfarsit ii aflasem numele, poate puteam sa il si gasesc, sa imi las familia sa doarma linistiti, in pace. Tot ce trebuia sa fac era sa aflu mai multe despre el.
                       -“Zoe, calmeaza-te! Calmeaza-te, Zoe! Linisteste-te! – Lee incerca sa o mai listeasca si reusa de minune.
                       -“Parca o chema Arishima!” – a observat rozalia cu sprancenele arcuite, curioasa.
                       -“Pai asa o cheama, numai ca Zoe este Jumatatea de vampir din ea. Daca o strigi pe numele de om cand Zoe e nervoasa, mori!” – au clarificat Lee si Naruto in acelasi timp. Sakura a facut un pas inapoi cu gura cascata, iar Sasuke doar si-a marit ochii. Am inchis ochii si mi-am strans mainile in pumni in timp ce  am amenintat partea vampirica din mine cu sigiliu, daca nu se potoleste. Incet, incet, corpul mi s-a relaxat, iar palmele au inceput sa ma doara. Era prima oara dupa mult timp cand simteam durere. Nu dura mult, pentru ce acele mici urme lasate de unghiile mele, au inceput sa sfaraie, si au revenit la normal, de parca nu ar fi fost nimic acolo. Am zambit. Exact ca ultima oara.
                       -“Scumpule, eu plec acasa, vrei sa ma conduci?” – Karin a aparut in spatele lui Uchiha, zambareata, ignorand imensul pericol in care se baga. Mainile mele au inceput sa tremure, apoi s-au ridicat in sus, ducand-o pe roscata deasupra noastra, apoi niste kunaie au zburat in sus, pentru a rani un cap patrat portocaliu. Nu puteam lasa ca asta sa se intample. Nu acum, dupa mult timp, sa ucid iar. Abea am inceput sa ma stapanesc nu ma pot lasa acum sa gust din suvoiul rosu ce ii curge prin vene. Apoi mi-am dat seama ca numai mainile imi erau controlate, Zoe era prea nervoasa pentru a se gandi sa imi blocheze gura sau picioarele.
                       -“Baieti, nu imi pot controla mainile, va sfatuiesc sa o luati pe Karin de aici cat inca mai traieste.” – am spus raspirand greu. Naruto s-a aruncat peste mine, iar Sasuke imi tinea mainile la spate. Lee a prins saraca victima inainte sa cada. Sakura doar privea scena, luptatndu-se cu ea insasi ca sa vina la mine si sa ii dea pe cei doi la o parte. Isi dorea prea mult moarte fetei si asta nu ma deranja. Inca aveam control asupra gurii. –“Lee, duo undeva departe, de preferat 2 mile jumatate ca sa nu ii mai simt mirosul, altfel 7 ani de practica cu sange animalic si mancare umana se duc pe apa Sambetei. Sakura, esti medic ninja, blocheaza-mi caile respiratori pentru cinci minute, nici mai mult nici mai putin. Sasuke, Naruto, strigati-o pe Zoe si spunetii sa se calmeze, pe mine nu ma asculta.” – am spus totul incercand sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la dezamagirea lui Allen, Lee si Gai-sensei daca gustam din fata aceea. Sakura isi facea treaba, cu tragere de inima, punand mana pe pieptul meu si pulsand chakra, blocandu-mi canalele respiratorii. Se descurca ca medic, nu am ce zice. Se pare ca are un talent. Baietii isi faceau treaba, iar Zoe devenea mai usor de controlat din secunda in secunda. Imi recapatam usor, usor controlul total al corpului, iar cele 5 minute se scurgeau repede. Lee se intorsese iar timpul expirase. Saku se ocupa de respiratia mea, iar ceilalti doi imi dadura drumul. In timp ce ma ridicam, in fata mea aparu un ninja cu parul gri ciufulit, un ochi si jumatate de fata acoperite, tinand mainile in san. M-am uitat la el ciudat, dar oftatul sau si strigatul lui Naruto m-a facut sa imi dau seama cine este.
                       -“Kakashi Hatake marele copiator!” – am spus pe nerazuflate. L-am salutat politicos, iar el s-a intors spre ceilalti.
                       -“In mod normal as da un test pentru ami deveni echipa oficial, dar scena de mai devreme, m-a uimit total. Ati lucrat in echipa, ascultand cu precizie de cel ce stie cum sa lucreze in anumite momente. Trebuie sa recunosc, sunteti prima echipa care lucreaza impreuna inainte sa apar eu. Ce ar fi daca am merge la ramen si ne-am cunoaste mai bine?” – a spus toate astea fara sa clipeasca, iar eu chiar l-am crezut cand a zis ca este uimit. Nu am mai vazut atata sinceritate decat la Lee, cand incerca sa atraga atentia lui Allen. Si apoi mi-am amintit!
                       -“Dar Kakashi-sensei, am planificat o cursa in viteza cu prietenul meu cel mai bun si nu vreau sa mai pierdem timpul! Va rog! Dupa cursa mergem la ramen, nu-I asa Naruto?” – am spus miorlait, ceea ce il facea intotdeauna pe Allen sa cedeze. Asa cum ma asteptam, a acceptat. Cursa era simpla. O mila jumatate la sud de Academie. Cine ajunge primul langa sensei este castigatorul. Ne-am asezat pe locuile noastre, iar imediat ce s-a dat startul Lee a pornit in fuga. Eu, intai l-am atentionat pe Sasuke sa aiba Sharinganul activ sa vada ca nu trisez in cazul in care “Spancene Stufoase”, asa cum l-a numit Naruto, ar insunua ca trisez. Apoi am mers usor cam 20 de metri, imediat dupa luand-o la goana dupa mirosul lui Lee. Era mai usor sa ii urmaresc esenta decat sa ma iau de pe traseu. Dupa doua minute de alergare l-am prins din urma, am alergat cateva secunde cot la cot cu el, apoi am lut-o inainte si in urmatoarele 5 secunde eram langa sensei. Am inchis ochii si am vazut ca Lee mai are 500 de metri de alergare, asa ca o sa mai dureze putin pana ajunge.
                       -“A trisat?” – intrebat Kakashi, acompaniat de Naruto si Sakura, spre Sasuke.
                       -“Nu… dar s-a miscat foarte gratios cand a scos limba la Lee!” – spus acuzator brunetul, zambind. Tinerii genin au batut palma si aveau zambete foarte mari pe fete.
                       -“Ce am pierdut?” – am spus ranjind si m-am apropiat de blondul ce inghitea in sec si il treceau toate apele.
                       -“Am pariat noi trei pe tine, iar Kakashi-sensei pe Lee…” mi-a raspuns automat si eu am zambit. Se pare ca aveam o influenta asupra lui, ca si Sakura. Marele alergator a ajuns intr-un final si am plecat spre restaurantul de ramen ascultand plangerile lui infernale despre pierderea reputatiei sale “cool”. Cred ca aceasta echipa imi va da un nou inceput.

scuzati greselile

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 15 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Cap 03 ~ Intrebari si raspunsuri ~



                       La ramen, Naruto a comandat trei portii, Sakura o postie, la fel ca mine, Sasuke si Kakashi. Lee si-a luat doua pentru a se consola de pierderea sa. In timp ce mancam, Naruto povestea despre primul sau an la Acedemie. Noi acum era in ultimul. Imi spunea cum Hinata se inrosa de fiecare data cand el o saluta sau vorbea cu ea si incepea sa se balbaie. Mi s-a zis despre cei mai puternici genini si despre talentele tuturor. Abea acum intelegeam de ce era curtea plina de copii cand m-am dus la academie si erau numai 4 echipe. Se pare ca numai ei au trecut de examenul ce se da la fiecare sfarsit de an ca sa avansezi in grad. Dar eu nu dadusem examen, nu am inceput cu rpimul an la Academie ci cu ultimul si deja sunt genin.
                       -“Ce era Allen inainte sa ma gaseasca si sa paraseasca Konoha pentru siguranta voastra?” – am intrebat, considerand ca era singura modalitate de a afla mai multe.
                       -“Allendro Hatsumi? Era printre cei mai buni Jounini de la o varsta frageda. A predat un timp la Academie, iar Hokage a fost dezamagita cand si-a dat demisia. Nimeni nu stia de ce, dar imediat ce a venit iar in sat si a facut cerere sa intri la Academie in ultimul an, toti ne-am dat seama ca era ceva diferit la tine. Eram buni prieteni in copilarie. Am fost in aceeasi echipa impreuna cu Obito si Rin, Pe atunci erau echipe de cate patru genini si un Jounin.” – a spus sensei nostalgic. Am zambit, eu niciodata nu ii aflasem trecutul bunicului. Probabil credea ca ma voi simtii vinovata. Asa cum ma simt acum. Daca nu apaream eu, probabil el era acum fercit alaturi de vechii sai prieteni, neavandu-ma pe mine ca grija. Am inceput sa amestec in castronul meu cu ramen, un tic incostient format. Daca nu apaream eu, era fericit alaturi de Shizune si nu isi mai facea griji daca eu o plac sau nu.
                       -“Imi pare rau! Daca blestemata aia de noapte nu ar fi avut loc, acum nu mai stateam in calea fericirii lui si putea avea un copil cu Shizune fara sa isi faca griji daca eu voi fi bine sau nu.” – am spus, bosumflata. Am inceput sa mananc usor, iar mana pusa pe umarul meu de sensei m-a facut sa tresar.
                       -“Daca nu te vroia langa el, chiar crezi ca ar fi renuntat la viata de Shinobi? Si daca chiar vroia un copil cu Shizune l-ar fi facut de mult, dar el te are pe tine, asa ca nu simte lipsa. Se simte bine in compania ta, asta mi-am putut da seama cand l-am vazut la piata cu tine de mana. Radeati si pareati foarte fericiti. Era prima data cand l-am vazut zambind. Cand facea parte din echipa noastra, era distant, rece, foate ganditor tot timpul. Iar cu tine langa el este uimitor de zambaret si dechis.” – ma cansola Kakashi, cu ochiul bland. Celalalt acoperit, nu imi puteam da seama de ce dar era inconjurat de o chakra asemanatoare cu a lui Sasuke. Singurul lucru posibil era sa aiba kekke-gengai specific Uchiha, pentru ca era si chestia cu copiatul.
                       -“De ce tineti ochiu cu Sharingan acoperit?” – am intrebat si am vazut cum a tresarit iar ochiul descoperit i s-a marit. Probabil nu se astepta sa imi dau seama atat de repede. Sasuke si Sakura s-au intors spre Kakashi ciriosi. Sensei a oftat, dar mi-a raspuns.
                       -“Pentru ca ma extenueaza repede daca il tin descoperit. Eu nu il pot dezactiva pentru ca nu sunt un Uchiha. Si am avut de ales: ori il lasam activat pana mor, ori il dezactivam pentru totdeauna. Si sa las cel mai depret cadou de la Obito ar fi fost pacat. Mai era si singurul cadou folositor pe care mi l-a dat vreodata. Acum erandul meu pentru doua intrebari: 1) Cum iti dai seama daca mai exista jumatati de vampir prin preajma?” – spune batranul uitandu-se la mine.
                       -“Pai e simplu. Daca imi vor creste coltii fara sa vreu eu inseamna ca mai e cel putin un vampir prin preajma.”- ca sa le dovedesc mi-am lasat coltii sa creasca. Aratau ciudat, dar erau mai rezistenti ca pielea mea. Naruto cand a vazut a intins mana sa ii atinga, dar i-am pleznita imediat. –“Ce te-a apucat? Sunt veninosi!” – am spus nervoasa. Daca ii intra o picatura sub piele murea pe loc. Mi i-am micsorat si am continuat sa mananc asteptand urmatoarea intrebare.
                       -“Cati ani ai?” – era o intrebare simpla, asa ca am ranjit. Chiar vroiam sa le vad expresia.
                       -“Am sapte ani de cand m-am nascut.” – am raspuns inca ranjind, in timp ce Sasuke, Sakura si sensei s-au inecat cu taieteii. Toti trei si-au intors capul spre mine si eu am ridicat din umeri. –“Am cresterea dezvoltata. Maine ma veti vedea cu 2 centimetri mai inalta. In curand voi deveni vampir oarecum complet. Adica voi avea mult mai mult venin decat sange in corp si nu voi ma creste. Apropo, doar nu va asteptati la 300 de ani sau chesti de genul, asa-i?” – am ras cand am lamurit sitoatia. Sasuke a stat putin sa se gandeasca, apoi a intrebat:
                       -“Cat de dezvoltate iti sunt simturile?”
                       -“Mirosul il pot simtii de la doua, trei mile distanta, auzul… e mai greu, adica pot sa aud o inima batand de la maxim 5 km, vazul este atat de dezvoltat incat vad particulele de praf, si sunt o groaza. Gustul este asemanator cu al bucatarului numai cand beau sange uman. De exemplu imi pot da seama ce grupa de sange este o persoana doar gustando. La animale este mai greu, pentru ca ele nu sunt atat de ingrijite ca oamenii. Unele pot fi infectate, dar pe mine nu ma afencteaza gripa sau chesti de genul. Pipaitul este exact ca al oamenilor.” – am raspuns gandindu-ma putin la cuvintele mele. Sper ca nu sau speriat de partea cu sangele.
                       -“Ai baut sange uman?!” – intreaba Lee surprins. Am lasat capul in jos rusinata.
                       -“O singura data!” – am recunoscut eu –“Dar a fost de ajuns incat sa imi ingreuneze sitoatia. Daca incepi dieta cu sange uman iti este greu sa te adaptezi la alt stil. Singurul om pe care l-am muscat a fost Allen. El crede ca eu nu stiu dar imi amintesc foarte bine noaptea incare m-a gasit. Era exact noaptea in care m-am nascut. Si imi era foame, avand numai cateva ore nu stiam sa diferentiez felul sangelui si l-am muscat. Noroc ca atunci nu eram veninoasa, altfel acum nu mai traia.” – am oftat eu inca rusinata.
                       -“De ce nu mi-ai spus? Te cunosc de 6 ani, pentru numele lui Dumnezeu!” – m-a cartat Lee suparat. Avea dreptate.
                       -“Si ce ai fi vrut sa iti zic?! Ceva de genul: Hei! Sunt Arishima. Sunt jumatate vampir, am baut sange uman si inca imi e greu sa stau pe langa tine mai ales ca ai sange ce miroase atat de bine, dar vrei sa fim prieteni? Serios, acum sase ani ai fi fugit mancand pamantul daca incepem asa!” – mi-am dat ochiii peste cap, in timp ce Sakura chicotea impreuna cu Naruto si Kakashi, iar Sasuke zambea usor.
                       -“Miros bine?! Serios?” – a intrebat mandru prietenul meu ce acum se umfla in pene ca un paun.
                       -“Karin miroase mai bine! De aceea Zoe prinde control atat de bine pe corpul meu cand sunt in preajma ei. Bine, asta si faptul ca a aruncat kunaiul ala in mine. Daca sunt atacata, ripostez. Nu conteaza de cine.” – am zis rotindu-mi ochii.
                       -“Daca esti ranita, cat de repede te refaci?” – de data asta Saku a intrebat. Medicina se pare ca e hobbiul ei.
                       -“Nici eu nu stiu, dar mi-ar placea sa aflu. Daca ati terminat toti de mancat hai la mine acasa, facem ceva practic.” – am spus si le-am facut cu ochiul. Toti ne-am ridicat si am luat-o usor spre casa. Eu le dadeam anumite indicatii. Sa stea destul de departe de mine, sa nu atinga veninul, sa nu ma intrerupa. Lee si Kakashi erau ingrijorati, dar nu aveau motiv. Stiam ca ma refac repede, dar depindea de la rana la rana. Durerea nu ma inspaimanta, daca nu durea prea tare cand m-a ars focul, nu putea durea mai tare o ruptura sau mai stiu eu ce.
                       Cand am ajuns am deschis usa casei si i-am poftit pe toti inauntru. S-au facut comozi pe canapeaua din sufragerie si au asteptat sa incep. Ca sa fiu sigura ca nu vor fi raniti am facut un semn cu mana si i-am acoperit cu un scut invizibil, dar care se simtea. Puteau sa se miste, dar putin mai greu. Am facut un colt sa creasca si mi-am apropiat inceietura dreapta de gura. M-am muscat si am tras usor, usor, o bucata de carne destul de adanca incat sa se vada osul. Am strans bine ochii. Nu spun ca nu durea, dar era acceptabil. Am fost nevoita sa ii deschid la loc cand am auzit iar sfaraitul, dar acum mult mai puternic. O picatura de venin mi-a cazut de pe coltul marit si a aterizat pe masa din fata canapelei. Locul care a facut contact cu vaninul s-a topit aproape instantaneu. Rana facuta se vindeca cu fiecare secunda. Pielea si carnea crestea la loc, fara ami provoca durere si intr-un minut eram ca noua. M-am uitat la spectatorii mei. Toti aveau ochii scosi din orbite si ma priveau cu gurile cascate. M-am asigurat ca nu mai e venin decat in interiorul meu si i-am eliberat pe prietenii mei de scut. Sakura a venit langa mine si mi-a luat mana dreapta studiind-o atent.
                       -“In toate tonele de carti de medicina pe care le-am citit nu scria nimic despre asta. O pierdere dupa parerea mea, pentru ca esti uimitoare. Ca o cutie de surprize.” – a spus rozalia si eu am zambit multumita. Se pare ca m-am imprietenit cu aproape toata echipa. Ce este mai greu abea acum urmeaza.
                       -“Cat de puternici iti sunt coltii?” – a intrebat Sasuke continuand jocul cu intrebare si raspuns. Am ridicat iar din umeri. Am fugit repede pana la mine in camera si m-am intors cu un kunai. Am remarit un colt si am muscat cutitul ninja. Dintele a intrat in el ca prin branza si a iesit la fel de repede. M-am uitat atenta la el sa ma asigur ca nu a ramas vre-o picatura de venin nedizolvata pe suprafata obiectului si i l-am inmanat brunetului. L-a examinat cu atentie uitandu-se la mine prin gaura formata in suprafata ascutita. Am ranjit. Aflasem cum puteam sa il fac sa imi fie prieten. El isi facea prietenii dupa putere. De aceea se intelegea bine cu Neji, Naruto, Gaara si Lee. Ei erau printre cei mai puternici. Trebuia doar sa ii arat puterea mea adevarata si atunci ma va vedea ca pe un prieten.
                       -“Care dintre geninii cei mai puternici din sat credeti ca m-ar putea invinge?” – intreb, vrand sa vad ce parere au ei despre mine. Au stat si s-au gandit putin apoi au rapuns pe rand. Sakura a crezut ca Gaara m-ar putea invinge, Naruto era convins ca este destul de puternic incat sa ma doboare, Lee credea ca Neji ar avea vreo sansa, iar Sasuke a mizat tot pe Gaara.
                       -“Si eu tot Gaara cred ca m-ar putea invinge.” – am spus rusinata. –“ Nisipul lui este prea mic si nu cred ca imi pot folosi telechinezia pe el. Bine, ar putea exista cateva cai prin care sa il dobor, cum ar fi clonele si viteza, dar as avea nevoie de cel putin 5 clone, iar asta mi-ar consuma cam un sfert din chackra mea, nu a lui Zoe. Nu cred ca Naruto ma poate invinge pentru ca daca luptam, ar folosi mai mult ca sigur Clonele Umbra, iar ale mele sunt la fel de rezistente ca mine.” – am spus si mi-am facut o clona. Am luat kunaiul gaurit si l-am aruncat in a doua Arishima, iar cutitul doar a ricosat. – “Acum cred ca e randul meu sa pun intrebari!” – am zis si am asteptat sa aprobe apoi am continuat: -“Sakura, care este specialitatea ta?”
                       -“Medicina si puterea. Imi pot transfera foarte bine chackra in toate partile copului sa lovesc mai tare, sa alerg mai repede sau sa vindec.” – imi raspunse rozalia zambind prieteneste.
                       -“Cine te-a antrenat?” – am continuat sirul fara pauza de gandire.
                       -“Tsunade-sama. Cu ajutorul ei am reusit sa trec de nivelul 8 in Doku!”
                       -“Decese in familie sau chesti de genul?”
                       -“Ambi parinti mi-au fost omorati de Kabuto, o carpa a sarpelui aluia nenorocit.” – m-a mirat raspunsul ei. Din cate intelesesem ea era cea mai zambareata fata din toti pe care i-am intalnit astazi.
                       -“Unde il pot gasi pe Orochimaru?” – mi-a iesit pe gura, nu pentru Sakura, ci pentru toti. Asta nu am spus-o eu. Zoe vrea neaaparat sa il omoare pe nenorocitul ala.
                       Liniste totala. Toti ma priveau cu ochii mari, speriati, ingroziti chiar. Apoi s-au uitat spre Sasuke care a oftat greu si a mers spre fereastra. A ramas tacut cateva clipe apoi s-a intors.
                       -“E mort, dar o parte din puterea lui a ajuns la Kabuto, altfel nu reusa sa o omoare pe Miogeo Haruno.” – Cand a auzit numele femeii, Sakura a lasat capul in jos. Normal ca o durea, doar era mama ei. Sasuke s-a uitat la ea cu parere de rau cerandu-si scuze. Am lasat ochii in jos, concentrandu-ma pe bataile de inima din casa. A Sakurei batea innebunitor, la Naruto era ceva mai lent decat ar trebui, Kakashi era normal, iar Sasuke putin mai rapide ca ale blondului. Inima mea batea intotdeauna mai repede, iar pe langa astea, se mai auzea o inima, ceva mai mica, de genul o pasare. Apoi, un ciocanit usor in geam mi-a atras atentia. Un porumbel mesager. Am zburat pe scari si am juns in dormitorul meu, apoi am deschis fereastra, zburatoare lasand biletul pe noptiera de langa pat. L-am luat in mana si m-am intors in sufragerie, unde toti ma priveau intrebatori. Am dezlegat micuta hartie, desparutind-o usor apoi m-am pus pe citit. Cand am terminat mi-a scapat foaia din mana.

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 15 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Cap. 04 ~ “De ce sa fie totul bine din prima?” ~

                       Cand am terminat de citit, mi-a cazut foaia din mana. Din senin, m-au podinit lacrimile. Curgeau in liniste, siroaie pe obrajii mei. Nu puteam sa scot nici un sunet. Nici macar un suspin strangulat nu iesa de la mine. Sasuke, Sakura si Naruto ma priveau blocati, iar Lee a sarit langa mine si ma imbratisa. Kakashi se apleaca jos, i-a biletelul si il citeste. Cu fiecare secunda isi marea ochii, pana ce a lasat mica hartie jos, privindu-ma cu parere de rau. Mi-am pus o mana la gura, abtinandu-ma sa nu tip. Desi Lee ma sustinea, am cazut in genunghi, traumatizata. Nu ma puteam misca, iar Zoe facea o galagie infernala cu urletele ei de tistrete. Stomacul mi se stransese, inima-mi batea foarte incet, ochii ma usturau. Simteam ca nu pot respira, ca ma sufoc intr-un foc ce ma ditrugea pe dinauntru, fortandu-ma sa stau nemiscata, sa nu fac ceva necugetat. Pe de-o parte asta ma bucura, pentru ca i-as fi ranit pe ei, dar pe de alta marte uram sa nu am controlul corpului. Am inchis ochii incercand sa opresc lacrimile. Imediat ce ochii mei secasera, am dat din cap spre Kakashi, care a inteles ce vroaim sa spun.
                       -“Scumpa Albastrea, te salut si-ti spun ca daca nu vii acolo unde te duce acest bilet, maine la pranz dragul tau Allendro o pateste rau de tot. Daca iti dai seama cine sunt, primesti puncte in plus!” – a citi mesajul sensei, avand grija la reactiile mele. M-am uitat la el, speriata, in timp ce ma gandeam la posibilitati. Am intins mana dupa hartie, pe care am primit-o, am apropiato de nas si am adulmecat.
                       -“Trandafiri…” – am soptit.
                       -“Nu are cum, in bilet zice de albastrele.” – a negat Naruto dand dezaprobator din cap. Am zambit melancolic.
                       -“Cand a zis <<Scumpa Albastrea>> se referea la mine.” – l-am lamurit pe blond.
                       -“Sakura, nu ti se pare ciudat ca si tu, inainte sa moara Miogeo, ai primit un bilet asemanator?” – a intrebat Uchiha, tana fata care isi tinea mana la gura, cu ochii mari.
                       -“A mea Roza, iti spun buna si te astept acolo unde te vor duce instinctele, altfel mama ta o pateste rau.” – a murmurat ea, cu lacrimi in ochi.
                       -“Am auzit apelativul “Albastrea” doar de la 5 persoane: Allen, doar cand era ingrijorat, Shizune, cand a venit prima data acasa la noi si vroia sa faca o impresie buna, Uchiha Itachi, impreuna cu Kisame, cand ma cautau sa intru in Akatsuki si prima oara am auzit asta in noaptea masacrului. Mirosul ma duce cu gandul la un loc plin cu trandafiri, dar ultima parte ma duce cu gandul la un joc.” – am zis semnele ce le dadea, la prima vedere, sitoatia in care ma aflam. Am stat putin pe ganduri. Dar daca, asa cum a zis Naruto, este vorba de albastrele si vrea sa ma induca in eroare? Daca nu se refere la un joc, ci la un parc cu copii? Sunt foarte multe posibilitati. Si apoi mi-am dat seama. Albastru, trandafir, loc de joaca. Locul meu de joaca, langa campul de trandafiri albastri. Dar cine este? Cine sa stie unde ma jucam eu la trei ani? Cineva care stiam de la bun inceput ca ma urmarea si ca vroia sa ma omoare, cineva care ma credea inferioara lui, cineva ce nu avea scrupule, cineva care mi-a distrus viata!
                       -“Stiu cine si unde este, dar o sa imi ia cel putin jumatate de ora sa ajung acolo, asta daca alerg suficient de repede.” – am spus catre sensei, care a dezaprobat din cap. Am ridicat din spranceana intrebatoare.
                       -“Nu te duci acolo, nu singura cel putin.” – m-a lamurit Sakura. –“Si pana la urma unde trebuie sa te duci si la cine?” – a continuat tanara nelinistita.
                       -“Este un loc mai indepartat putin de casa unde am stat cu Allen, acolo unde l-am cunoscut pe Lee. E langa un camp de trandafiri albastri, locul unde ma jucam de la un an.” – l-am putut observa cum prietenul meu cel mai bun si-a marit ochii de surpriza. –“Iar daca nu este acolo, mergem la vechiul loc Uchiha. Acolo mi-a povestit Allen ca erau trandafiri minunati, albastri, cu care se jucau copii din clan. Chiar mi-a adus unul intr-o zi. Si daca nu e nci acolo, inseamna ca alergam toata ziua din colo in coace degeaba.” – am rezambit melancolic. De data asta, Sasuke era uimit, probabil aducandu-si aminte.
                       -“Chiar trebuia sa fie locul nostru? Normal ca da, de ce sa avem numai amintiri frumoase de acolo?! Oare de ce nu putea sa fie in Padurea Blestemata daca tot vrea ceva cu atmosfera?!” – Lee era ironic. Nu ii convenea sitoatia. Locul de joaca era preferatul nostru. Acolo ne plimbam noaptea, cand fugeam de langa Allen si Gai-sensei pana ce s-au prins si urmatoare zi era pus un cort si facut un foc de tabara.
¬                       -“Padurea Blestemata este periculoasa pentru oricine, asa cu nu vrea sa fie si el in pericol. Crede ca daca ma duc, o sa fiu singura si va avea avantaj. Desi as putea sa jur ca ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosti tu.” – l-am potolit si pe brunetul ce se exteriorixa prin ironie. –“Plus ca daca ar trebui sa merg in Padurea Blestemata, voi ati ramane legati de scaune pana ma intorc. Nu am de gand sa risc sa va raniti, nu pentru mine.” – am continuat, ingrijorata. Daca pateau ceva din vina mea, nu mi-o puteam ierta vreodata.
                       -“Tu pentru noi iti faci griji sau pentru Allen?”
                       -“Lee, sti ca tin la Allen, dar va fi o viata pentru patru. Voi face tot ce pot sa il salvez, dar daca sitoatia devine critica, vreau sa plecati cat se poate de repede si sa nu va uitati inapoi. Nu conteaza daca eu ma intorc sau nu! Si oricum, daca ma intorc fara Allen si ma intalnesc accidental cu Shizune, iti dai seama ca va fi mai rau decat sa lup cu Kabuto.” – am zis enervata ca cel mai bun prieten al meu nu imi respecta deciziile. A oftat si a aprobat din cap, murmurand ceva de genul “Gai-sensei nu va fi prea fericit.”. Am lasat asta asa si am iesit toti afara pregatiti de plecare. M-am uitat la pozitia soarelui si era in jur de ora 13. Le-am spus ca o voi lua inainte, sa ma asigur ca va fi totul bine pentru ei. Am inceput sa alerg, cu cea mai mare viteza de care eram in stare. Cand am iesit din sat, m-am oprit si am adulmecat, ascultand cu atentie, sa fiu sigura ca nu este nici un pericol. Am simtit miros de sange, apoi m-am uitat imprejur. Aroma aceea placuta venea de foarte aproape de mine. Mi-am indreptat privirea spre locul unde ar trebui sa fie paznicii portii, dar in loc de doi oameni plini de viata, erau doua cadavrea imbibate in sange. M-am panicat si m-am indepartat pas cu pas de cei doi. Era prea mult sange ca sa pot sa rezist, asa ca mi-am tinut respiratia. Auzeam cum ceilalti vin dupa mine stiam ca sunt aproape asa ca am asteptat. Imediat ce au ajuns, Sakura a sarit spre cei doi morti si a inceput examinarea. Eu nu le auzeam inima, deci nu avea ce sa mai faca. I-am spus si ei asta. A aprobat iar eu mi-am facut o clona si am trimis-o la biroul Hokage-ului sa anunt decesul. Apoi am inceput iar sa alergam, eu inainte, cu cei 4 in urma mea. Am inspirat adanc din nou si am simtit o duhoare ciudata. Ca de sulfura arsa. Ca de…
                       -“Foc!” – am spus cu nervii la maxim in timp ce ma indreptam mai mult spre flacarile din departare. Baietii au incercat sa ma prinda, dar cand au vrut sa ma atinga, am zbughito mai repede. Cand eram suficient de aproape, am facut un semn cu mana si am soptit usor, cuvantul “Eliberare”, apoi totul a revenit ca inaite. Adica o padurea densa se intindea in fata noastra. Cineva se joaca cu Genjutsu. Sakura a zis ca numai doua persoane poate sa faca Genjutsu destul de bine incat sa pacaleasca foarte mult timp. Kurenai-sensei si Karin. Am inspirat adanc si am expirat. Deci nu e Kabuto? Kurenai – sensei nu e sigur, pentru ca isi loase echipa la iarba verde, la relaxare, stiind ca maine vor incepe antrenamentele. Deci ramasese doar Karin. Oare ea il ajuta pe nenorocitul ala sau doar vrea sa ma extermine si a cerut ajutorul lui? Ea nu ar fi putut fi atat de aproape de mine. I-as fi simtit mirosul destul de clar. Dar daca am fost eu neatenta? Daca am uitat ceva? Si daca am uitat, ce anume? Daca nu e locul nostru? Daca a fost doar o capcana, sa ajungem destul de departe de civilizatie, astfel incat daca avem nevoie de ajutor sa nu ne gaseasca nimeni? Uff…. Cam mulri de “daca”! De ce nu e mai simplu? De ce nu apre ala care vrea sa ma omoare in fata mea sa lupte cu adevarat, nu sa ma plimbe prin lume?
                       Aroma trandafirilor de odinioara m-a izbi si am zambit can am vazut, putin mai departe de noi, campul albastru. Dar mirosul lui Allen nu era prezent. Insa inimi, mai multe decat ar trebui, bateau calme. Am facut intoarceri de 360 de grade ca sa prind tot campul in vizor, sa ma asigur daca sunt prezenti, dar nu i-am vazut nicaieri.
                       -“Genjutsu, iar.” – am spus destul de tare incat sa auda Kakashi si Sasuke. La cuvintele mele si-au activat Sharingan-urile. M-ia facut un semn spre pamant, dar cand am frut sa lovesc, Sakura mi-a loat-o inainte. A atins cu pumnul solul, s-a auzit o bubuitura, si o crapatura s-a format in fata noastra. De acolo a iesit Karin, pe care a luat-o in primire Lee, apoi dupa ea, am putut observa un cap cu par negru maroniu, pana la gat, cu ochii negri, purtand un kimono lung si sandale cu toc inalt ca ale lui Tsunade. Am deschis ochii larg, fiind mirata, apoi am clipit si m-am sters la ochi, sperand sa fie doar o iluzie.
                       -“Shizune…” – am soptit, iar ea a ranjit. M-am incruntat. Ma asteptam sa fie un adversar mai puternic de atat, dar se pare ca m-am inselat. Ar trebui sa fie usor, dar intai sa obtin raspunsurile pe care le caut.
                       -“Unde e Allen?” – am intrebat tare si raspicat, doar sa auda, ca la varsta ei, probabil si surda este. Nu mi-a raspuns, doar a facut un semn de conjocare, iar in fata noastra a aparut corpul bunicului meu. Inima nu ii batea, respiratia nu i-o auzeam, avea ochii inchisi. Am tipat. Nu! Nu vreau sa fie asa! Nu trebuie sa fie asa! Nu era nevoie sa fie asa! Nu! Nu! Nu! Nu!.....
                       Maraiam. De data asta eu o lasa pe Zoe sa preia controlul. Nu facea asta de capul ei. Isi dadea seama ca este ceva serios, asa ca ma asculta intocmai. Firar sa fie! De ce cand am nevoie de ea nervoasa e calma si cand am nevoie de ea calma e nervoasa?! Am luat-o la fuga si m-am aruncat spre ea, apoi facut o clona care sa o tina in loc si am pus un scut in jurul ei. In momentul in care strangeam pumnul, se strangea si scutul pe ea.
                       -“Nenorocit-o! Stiam ca ceva nu e in regula cu tina, dar asta a umplut paharul! Cum indraznesti?! Spune-mi! Cum?! Te iubea! De aceea am plecat! Sa ii las o viata fericita si frumoasa, cu propria lui familie, cu tine! Javra ce esti!” – plangeam. Deja nu ma mai puteam abtine. Am luat-o in maini, mi-am apropiat capul de gatul ei si am lasat coltii sa creasca. Apoi mi-am adus aminte ca mai sunt si spectatori. Am lasat veninul sa curga de pe dintii mei pe pielea ei, apoi o gaura i s-a format in corp. Era moarta. Inac cu nervii la maxim, m-am indreptat spre Lee ce o tinea pe Karin bine prinsa cu bratele la spate. Am eliberat-o. Cand am pus mana pe ea, inima a inceput sa ii bata mai repede decat era normal si a lesinat. Ih, grozav. Nu putea sa mai stea treza putin?! Macar pana aflam raspunsurile alea nenorocite!
                       -“Sakura!” – am strigat-o pe rozalie si i-am inmanat-o pe roscata. – “E doar a ta. Fa ce crezi ca merita!” – i-am zambit. Era un zambet fortat. Sper doar ca nu am speriat-o prea rau si sa putem fi prietene in continuare. M-am dus cat am putut de repede spre corpul neinsufletit al lui Allen. Arata de parca doarme. M-am asezat in genunchi, langa el si mi-am infipt unghiile in pamant. Lacrimile nu se mai opreau si am ajuns sa nu mai vad bine. Ochii imi erau inecati si simteam cum ma cuprinde ameteala. M-iam pus capul pe pieptul bunicului, incercand sa mai aud sunetul vesel de inima batand fericita. Dar nu se mai auzea nimic. Absolut nimic. M-am ridicat si i-am atins fata cu degetele. Era rece ca gheata. Buzele ii erau invinetite. Era plin de sange pe fata, cu hainele jerpelite ca dupa o lupta la care nu a putut lovi, nui din cauza ca era in inferioritate si pentru ca nu vroia. De ce Doamne am plecat si l-am lasat cu acea femeie? De ce mi-ai luat ce aveam mai bun pe lumea asta? Fara sa imi pese ca mai am spectatori i-am luat mana intr-a mea si am inceput sa vorbesc:
                       -“De ce nu ai ripostat?! De ce ai iubit-o?! Uite ce ti-a facut! E numai vina mea! Numai vina mea! Daca nu plecam eram fericiti in mica noastra lume, departe de Shizune si de asa-zisa iubire pe care ti-o purta! Allen, te rog, nu pleca acum. Te rog, nu acum! Nu cand am mai multa nevoie de tine ca niciodata! Te rog, ramai cu mine! Am gasit prieteni si am pierdut un tata, un bunic, un ce vrei tu sa-mi fi! Te rog! Macar spune-mi ca ma ierti! Nici macar o poza nu am facut si noi impreuna. Mereu ma fotografiei ape mine, iar eu zambeam, ca proasta! Niciodata nu mi-am imaginat ca tu vei pleca inaintea mea! Nu te voi mai gasi niciodata. Raiul e pentru tine. Pentru mine creaturile noptii asa cum sunt eu exista doar Iad! Chiar si aici, pe Pamant e Iad! Iar acum am facut primul pas pre acel loc in flacai.” – Incepeam sa ma balbai de la lacrimile care imi curgeau si ma inecau. M-am ridicat in picioare si cu ajutorul telechineziei l-am ridicat si pe el si l-am facut sa ma imbratiseze. Am stat asa mult timp. Afara se intunecase, iar Lee a considerat ca e tipul sa mergem acasa. L-am lasat pe Allen culcat in aer in timp ce ma indreptam spre trandafiri. Am luat unul si o lacrima a cazut pe petalele lui firave. Trandafirii albastrii erau florile lui preferate. Am mai adunat cativa. Vroiam sa ii am in casa, sa il simt mai aproape. Le-am ridicat si pe cele doua apoi am luat-o usor spre Konoha. Tot ce ii facuse Saku lui Karin a fost sa o lase fara maini si picioare si fara gura, probil cea mai mare comoara a ei. Toti stateam cu capul in jos, numarandu-ne pasii. Eu inca aveam obrajii uzi. Cum de nu mi-am dat se ama pana acum ca ea era atat de rea? Am avut atata incredere in hotararile lui Allen incat nu am mai vazut nimic in jur? Am fost atat de oarba incat nu am vazut ca ceea ce pretindea shizune nu era adevarat. Deodata am simtit o greutate pe umerii mei. Cand m-am uitat in sus am avut surpriza sa o vad pe Shizune deasupra mea. Isi strangea pumnul si se pregatea sa loveasca, dar am avut timp sa reactionez. Am facut un semn cu mana si am spus:
                       -“Stilul Foc: Tehnica Sferei de foc!” – apoi o sfera mare s-a dus spre ea, dar s-a ferit. A aterizat la 20 de metri departare de noi si ranjea. – “Dar cum…?” – am soptit uimita ca inca traia.
                       -“In caz ca ai uitat, inainte ca veninul sa pice din colti, vroiai sa ma strivesti cu scutul ala. Se pare ca ai uitat sa il dezactivezi cand te-ai apopiat de gatul meu, iar veninul nu mi-a ajuns nici macar la piele. Ala a fost un genjutsu a lui Karin.” –a zis ranjind si facandu-ma sa regret ca nu am rupt-o in bucatele mici. Dar am zambit. Poate ca reusam sa fac sa ajung mai repede prin aproprierea lui Allen.
                       -“Atunci bine ai revenit. Hai, omoara, vreau sa terminam repede cu asta. Si asa tit la care tin patesc cate ceva, macar sa nu mai fiu un ghimpe in coastele nimanui!” – am soptit, fiind sigura ca a auzit. Am auzit inima lui Lee batand mai tare ca de obicei, iar a lui Kakashi mai incet, restul fiind de partea lui Lee. S-au asezat in pozitie de atac in fata mea.
                       -“Daca tu chiar crezi ca vom permite asa ceva, atunci te inceli amarnic!” – a spus Naruto, cu ochii in umbra, tinand capul in jos. Am putut observa o scanteiere rosie cand l-a ridicat.
                       -“Te credeam asa desteapta! Chiar crezi ca asta este ceea ce trebuie sa faci? Sa te sinucizi?” – a intrebat Sakura incruntata.
                       -“Nu te cunosc de mult timp, dar imi dau seama ca poti mai mult. Daca faci parte din echipa ar trebui sa sti ca noi nu ne lasam coechipierii la greu.” – a zis si Sasuke, zambindu-mi prieteneste.
                       -“Esti pregatita sa faci pasul asta? Esti gata sa ne lasi pe toti, doar pentru ca nu suporti putina durere?” – a murmurat sensei, facandu-ma sa imi las capul in jos, rusinata.
                       -“Nu am stat 6 ani langa tine sa te vad cum baci capul in gura leului. Crezi ca Allen ar vrea sa il urmezi? Probabil ii e dor de tine, dar pot sa pun pariu ca acum te priveste si e foarte dezamagit!” – Lee a fost ultimul care a vorbit, cu voge groasa, pe care o folosea cand vroia sa ma convinga ceva anume.
                       -“Baieti, serios, ar trebui sa plecati. Asta este doar intre mine si ea.” – am soptit ranjind, ducandu-ma in fata lor si lasand-ul pe Allen jos, pe pamant. Pe Karin am trantito, iar ea a scrancit inconstient de durere. Mi-am trosnit degetele de la maini. Naruto o luase pe Karin, iar sensei pe Allen. Lee si Sasuke m-au privit timp indelungat si nu au plecat pana nu le-am promis ca voi fi in urma lor in cateva minute.
                       Sakura nu vroia sa plece. Se uita la mine neincrezatoare, parca privirea ei imi spunea “Sa nu incerci ceva, ca te renvi doar ca sa te omor la loc!”. Am oftat. Fata asta era destul de speciala incat sa isi dea seama cand un om minte si cand nu.
                       -“Sakura, voi reveni, iti promit asta, doar ca nu vreau ca tu sau ceilaltis a vedeti adevaratul mosntru din mine. Imi e frica ca daca imi pierd controlul sa va ranesc pe toti.” – i-am spus si ea a aprobat, disparand intr-un nor de fum. M-am asezat pe pamant si mi-am prins genunchii la piept. Ma uitam la stele. Era o noapte fara luna, una dintre cele mai intunecate. Licirucii se chinuiau sa dea putina culoare padurii, dar tot ce reusau era osclipire fara forma. Era frumos, de parca vroiau sa biruiasca acel negru constant, ei sa fie sursa noastra de caldura si lumina. Am zambit melancolic. Asta vrea Naruto sa faca. Isi dereste sa lupte pana la moarte pentru postul de Hokage, isi doreste sa fie lumina si caldura Satului, isi doreste ca locuitorii Konohai sa stie cine este el. Era foarte ambitios si asta imi place la el. Desi stie ca este o sansa la un milion ca el sa fie urmatorul conducator, nu se lasa si lupta mai de parte. Exact ceea ce ar face un conducator pentru poporul lui. Lee…. Vrea doar sa demonstreze ca si fara sa foloseasca kekke-gengai, ninjutsu sau genjutsu, ci doar taijutsu este puternic. Si asa este. Nu coteaza cat Ninjutsu si Genjutsu folosesti, daca nu sti si putin Taijutsu, cat sa te poti apara. Sakura, din cate am intele, vrea sa o ajunga pe Tsunade din urma, mai putin pafrtea cu conducatorul, pentru ca stie ca acela este postul rezervat de Naruto. Visul ei e aproape implinit, este unul dintre cei mai buni medici pe care ii cunosc. Sasuke, dupa ce l-a omorat pe Orochimaru, cu un an inainte ca eu sa ajung la Academie, vrea sa isi refaca clanul. Deci ii trebuie o fata. Sper doar sa nu fie o ipocrita precum Karin. Nu ii mai purta pica fratelui sau de cand a aflat ca Itachi a fost oblicat de Danzou sa distruga clanul. Iar eu… eu sunt nevoita sa imi pierd visele pentru protectia altora. Simt nevoia sa protejez Konoha, dar totodata sa imi indeplinesc visul, care e indeplinit doar pe jumatate. Visul meu era sa ma pot amesteca printre oameni, fara sa ii dea seama ceea ce sunt pentru a nu se speria si sa il omor pe nenorocitul ce m-a lasat orfana. Cand m-am intors spre Shizune, aceasta venea in graba spre mine, tinand in mana ceea ce am recunoscut ca fiind Rassengan. De ce sa fie bine din prima cand poate sa fie rau? Am fost invatata ca orice inceput rau are sfarsit bun. Dar oare eu voi avea sfarsit? Sau voi trai la nesfarsit, prinsa in lumea asta blestemata ninja, unde nu iti poti gasi linstea decat daca mori?!

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 15 ani
   
fan_anime_4_ever
Membru nou

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 13
next ??? ; *puppy doggy eyes* super super povestea am pluns knd a murit allen TT.TT

_______________________________________
think pink even the life is black
pus acum 15 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Paaaaiii ; Allen a murit cand Shizune si Karin l-au luat drept ostatic :-?? si pentru ca nu a ripostat, a murit chinui de iubirea lui, "draga" de Shizune. Nu stiu de ce, dar nici in anime nu o pot suporta pe femeia asta :-?


Cap. 05 ~ Sunt EROU… fara rasplata!~


Deidara P.O.V.

Statea jos si se uita la stele. Cine stie la ce se gandea?! In mod normal ar fi rupt-o in bucatele mici pe cealalta femeie. Dar acum parca astepta moartea. Avea o privire melancolica, aproape fericita. Ce este cu ea?! Chiar nu isi da seama ca sunt aici? Ar fi trebuit sa ma simta de la 2 km cel putin. Era usor sa iti dai seama ca nu e in cele mai bune toane, pentru ca dacaq era mai mai fericita si obtimista, ar fi sters praful cu capul femeii aleia nebune. Asta nu era Arishima pe care o cunosteam, cea care era gata sa ma bata mar daca insistam pe un subiect anume. Desi noi, Akatsuki, am cam batut-o la cap sa ni se alature, ea a refuzat de fiecare data. Era incapatanata si curajoasa. Daca ar fi venit toti membri organizatiei sa ma implore sa ma alatur lor, as fi mers, nu de buna voie cat de frica. Dar ea in moemntul in care ne-a simtit chackra si nu a recunoscut-o ne-a imobilizat doar ridicand o mana si privindu-ne urat. Toti, in afara de Pain si Itachi am fost uimiti si speriati. Iar apoi, cand prostul de Tobi a lovit-o, aproape i-a smuls capul de pe umeri. Pe mine m-a ridicat cu picoarele in sus si mi-a cazut pelerina pe cap, de nu am mai vazut nimic. Sasori a ras de mine pana ce a venit randul lui si l-a dezmembrat usor. Fiind doar o papusa, nu la durut, dar cand la amenintat ca ii distruge cutiuta de chackra s-a speriat destul incat sa taca. Totusi, Tobi a fost cel mai rau. I-a rup mainile si i-a lasan rani adanci pe corp. Bine, de fapt si le-a facut singur cand o levea.

M-am trezit la timp ca sa o vad pe femeia aia bruneta atacand, iar pe Arishima stand pe loc, uitandu-se zambind la ea. Desi stiam ca nu o va putea rani cu acel jalnic Rassengan, m-am pus in fata ei, i-am prins mana si am impins-o punandu-I o bomba in kimono. Am luat-o pe albastrea si am plecat de acolo, iar in urmatoarele secunde tipa a explodat. Stiam ca daca nu o duc mai repede de acolo va inebunii de la mirosul sangelui. Am marit viteza, stiam ca ma simte dar inca nu scotea nici un sunet ca ar fi pe Pamant si nu pe Marte. Cand am considerat ca eram destul de departe, am zgaltait-o usor incercand sa o trezesc, dar de geaba. Alergam mai departe spre sediul Akatsuki, sperand ca macar unul sa stie ce e cu ea. Nu era departe de locul cu trandafiri. Mai aveam de mersa cam un chilometru si ajungeai exact in fata cabanei. Si acolo ma aflam eu acum. Am deschis usa iar inauntru era ceva ambiental, o combinatie de culori pastelate, cu mobila si tablouri asortate. Konan atipise facand origami, Pain se certa in soapta cu Itachi ca sa nu o trezasca pe Konan, Tobi sforaia intr-un colt, iar Sasorio ma privea intrebator, dar cand am vazut fata din bratele mele a sarit in picioare daramand farfuria cu mancare pe care o tinea in brate, atrangand total atentia. Se pare ca Zetsu urmarea o lupta alui Hinad, Kakuzu si un tip caruia nu m-am chinuit sa ii tin minte numele. Konan a fost intr-o secunda langa mine si a luat-o pe fata amortita punand-o pe canapea.

-Prostule, ce i-ai facut?! – a intrebat femeia, gata sa ma loveasca, dar Arishima s-a bagat in fata mea si i-a prins mana.

-Lasa-l, nu are nici o vina… – a soptit ea cu ochii in jos si am auzit cum o picatura de apa a cazut pe podea. Am inghetat instantaneu. Niciodata, dar niciodata nu am vazut-o plangand. Arata atat de vulnerabil asa. Dar cine ar fi ghicit ca inauntrul acestui inger se afla si un demon?

-Te-a ranit? – am intrebat-o amintindu-mi de femeia care vroia sa o atace.

-Cine? Shizune? Glumesti? Nu mi-ar fi facut nimic si sti asta foarte bine! – a contracarat ea, enervata fiind, ca am facut-o slaba.

-Si ce ai fi vrut sa fac? Sa stau acolo sa vad cum astepti sa te atace si sa nu ripostezi? Daca isi dadea seama de katon? Daca de facea cenusa? – am cerut explicatii mai nervos ca ea. Dar raspunsul venit m-a facut sa amutesc.

-As fi fost mai fericita ca niciodata daca ma omora!
Am tacut si eu si ceilalti privind-o cu uimire. S-a dus si s-a asezat inapoi pe canapea. Si-a strans genunchii la piep si a inceput sa planga in surdina. Nici unul nu indraznea sa mai spuna ceva. S-o fi intamplat ceva cu cineva la care tinea. Lee, Gai sau Allen. M-am asezat in partea ei stanga si Sasori in partea dreapta.

-Deci, ne dai si noua explicatii sau ai de gand sa ne lasi in suspans pana ce termini tu de dat apa la soareci? – a spus roscatul privind-o cu amuzament. Albastrita doar l-a chemat pe Kisame in fata ei si i-a pus mana pe frunte. Ochii lor au devenit inexpresivi pentru cateva secunde, apoi au revenit la normal. Ari’ si-a reluat pozitia iar fata de peste o privea cu ochii mariti.

-Albastreao, tipa nu merita indurare. Si nu pot sa cred ca ai cunoscut doi Biiju. Sa inteleg ca nu avem voie sa ne atingem de Shukaku si Kyubi? – a spus pestele ranjind. Ea doar a probat din cap si s-a uitat urat la el. Se pare ca mai avea ceva de spus. –Ah da, Allendro a murit… – a zis si m-am intors automat spre fata. Allen era universul ei. Singurul care a acceptat-o de la bun inceput. Cel ce a invatat-o tot ce stie astazi s-a dus. Dar ochii ei sau deschs dintr-o data. S-a ridicat si a mers spre fereastra. A inchis ochii si a ascult tat cateva minute bune. Apoi i-a deschis dintr-o data rapit si s-a indreptat spre usa.

-Trebuie sa plec… sau nu… – a spus si a facut un semn cu mana langa ea aparand o clona. A trimis-o afara si a ascultat cu atentie, apoi m-a privit nervoasa.

-Chiar trebuia sa dezasamblezi corpul ala? Eu ce le spun acum? <<A, pai stiti a venit un vechi prieten din cea mai de temut organizatie cunoscuta de om si a omorat-o pe Shizune crezand ca ea va reusi sa ma extermine!>> Ti se pare ok? – m-a certat ea cu privirea nervoasa.

-Spui ca ai folosit un kunai exploziv? – am ridicat din umeri inocent spre ea.
-Ai vazut vreodata cat de slabe sunt chestiile alea? Fata de bombele tale aia e guma de mestecat! –a spus si mai nervoasa.

-Mai multe kunaie? – am propus iar dar am fost oprit de Pain.

-Ai telechinezie. Nu poti sa zici ca pur si simplu s-a dezmembrat cand ai strans-o ca pe Tobi?

-Ba da, ar merge! – s-a lasat ea pagubasa. S-a mai concentrat cateva minute, apoi a rasuflat usurata si a lasat umerii in jos. S-a dus mai aproape de fereastra si s-a proptit de perete. Se dadea usor cu capul de zid. Nu imi placea tacerea aceasta, asa ca am oftat zgomotos si am inceput sa vorbesc.

-Deci, de ce ai trimis clona aia afara?

-Echipa mea ma cauta! – a raspuns ea simplu. Am ranjit. Eram pe drumul cel bun.

-Cu cine esti in echipa? – am continuat eu cu o alta intrebare.
-Daca va spun va suparati si nu am chef sa fac asa ceva. - a spus bosumflata, iar eu am batut-o la cap in continuare, rugand-o sa imi spuna.

-Te rog, haide, nu am mai auzit de tine nimic de 2 ani, macar spune-mi cu cine esti in echipa! – am spus si ea a oftat obosita, dar apoi a inceput sa enumere.

-Lee, Sakura Haruno, Naruto Uzumaki, adica Kyuubi, Kakashi Hatake si … Sasuke Uchiha! – la ultimul nume Itachi a tresarit surprins, facand ochii mari. Ea doar s-a mai dat o data cu capul de zid. –V-am spus ca va suparati, sau cel putin, tu Itachi.

-Nu am nimic, doar ca sunt uimit. Cum mai e? – a zis brunetul revenindu-si la calmul lui inepuizabil.

-E bine, putin sacait de Karin, dar e bine. Oh, da! E foarte interesat de puterile si talentele mele, incat cateodata ma sufoca cu intrebari. – a spus si ea, dandu-si ochii peste cap.

-E cineva la Academie care te enerveaza? – am intrebat iar uitandu-ma spre fata.

-Karin. Este un fel de ajutor a lui Shizune, incerca sa ma bage in ceata cu Genjutsu. Si miroase al naibi de bine incat Zoe cateodata e imposibil de controlat. Ca sa nu mai spunem ca proasta, cand m-am prezentat in fata grupului de genini a aruncat un kunai in mine si aproape as fi sfasiat-o daca nu era Lee acolo. – a povestit ea cu zambet mandru pe fata. M-a bufnit rasul. Probabil ca daca “sprancene stufoase” nu era acolo isi calca pe orgoliu si ar fi gustat lichidul ala vital. Dar albastreaua m-a privit urat si m-am oprit ridicand din sprancene la ea.

-Eu cum miros pentru tine? – am spus smecher, sa vad ca paree are ea.

-Majoritatea mirositi bine, poate prea bine, mai putin Zetsu, Tobi, Hidan si Kakuzu. Zetsu are prea multe clorofila in corp si miroase ciudat, Tobi are un miros pe care sigur l-am mai simtit inainte si nu imi place, da un aer dinamic, ma duce cu gandul la foc, ca o combinatie intre Itachi si Sasuke, Hidan are sangele ciudat, nu imi pot da seama ce grupa este, ia Kakuzu habar nu am de ce nu imi place. Poate pentru ca corpul meu nu agreaza mirosul lui. – mi-a raspuns ea ridicand din umeri nepasatoare. Am ranjit o data cu ea. De obicei, mirosurile ei nu sunt numai bazate pe sange. Dupa miros isi poate da seama si ce fel de personalitate are fiecare. E destul de tare cateodata. Din vorbele ei am inteles ca ne place pe toti inafara de Tobi, Hida si Kakuzu. Pe Zetsu nu il pun la socoteala pentru ca clorofila din el o impiedica sa fie clara in legatura cu sangele lui. Pain spunea ca Ari’ e foarte puternica, la fel ca familia ei. Dar daca intr-adevar e de neoprit, cum a putut o singura persoana sa ii omoare pe toti? Smecheria cu focul nu merge intr-o secunda, e ca si cum ai pune un lemn mare si gros pe foc. Trenuie sa astepti putin ca sa moara. Asta ar insemna ca nu numai focul ii poate dobora. Dar care sunt acestea? Daca stam sa o luam logic, fulgerul, cad loveste pamantul, lasa foc in urma lui. Deci asta spune ca si fulgerul ar putea-o dobora? Si daca fulgerul o doboara, inseamna ca Chidori ar ranio serios. Iar daca Chidori o raneste, Rassengan, fiind mai puternic, ii poate scurta viata. Deci daca nu interveneam intre ea si shizune, nu mai prindea rasaritul. Bombele mele au un efect de foc la cutie. Daca explodeaza, ceea ce e pe langa ele ia foc. Hmm… Poate ca Albatreaoa nu e asa de puternica precum ne-a facut sa gredem. Are mare noroc cu telechinezia. Poate sa tina pe loc o armata intreaga, pe timp nelimitat. Dar telechinezia functioneaza numai pe corpuri solide, nu si pe fenomene precum vantul, apa. Mi-am ridicat privirea la ea, ranjind smecher. Ea doar si-a intins sprancenele intrebator, zambind.

-Esti constienta ca nu numai focul te poate distruge?– am intrebat-o, iar ea si-a marit ochii surprinsa. Anegat din cap, iar eu am continuat. –Imagineaza-ti ca e furtuna, iar u fulger loveste un copac. Ce se intampla cu el?

-Arde! – a soptit inca uimita, dandu-si seama de adevarul din vorbele mele.

-Iar daca fulgerul te raneste si Chidori face acelasi lucru. Iar daca Chidoriiti provoaca cel putin zgarieturi, Rassengant te…

-Ma omoara! – mi-a taiat-o ea brusc, incepand sa tremure usor. –Cred ca trebuie sa iti multumesc atunci! – isi revenii ea brusc si se apropie de mine. Ma saruta usor pe obras, apoi se intoarce spre Pain. –Trebuie sa plec, dar daca avesti nevoie de mine, Konan stie unde ma gaseste. Apropo, nu vreau sa va apropiati de Konoha! – a spus ea iar noi toti, am arpobat din cap.

-Si eu primesc numai un pupic pentru ca te-am salvat? – am intrebat, glumind putin, dar reactia ei m-a uimit.

-Eroule, ce te-ar multumii pentru fapta ta curajoasa? – a spus ea, imitand o voce de om ingamfat, plin cu bani.

-Poate un sarut deabinelea?! – mi-am incercat eu norocul. Trebuia sa recunosc, pentru 7 ani ai sai, arata beton. Cu forme bogate si par lung si albastru, cu ochii verzi, scanteietori. Visul oricarui barbat burlac, asa ca mine. De cand ea a aparut in peisaj, Sasorii devine din ce in ce mai greu de cap. Cred ca si pe el il ameteste. Mi-am scuturat capul ca sa fiu atent la ce face ea. Se apropie cu capul spre mine iar cand mai are putin sa ma sarute pune mana peste gura mea si lasa un pupic acolo. Roscatul rasufla usurat, iar Konan bate palma cu pustoaica ce a reusit pentru a nu stiu cata oara sa ma duca de nas.

-Se spune ca fetele blonde sunt proaste, dar nu ma asteptam si la unii barbati. – a ras Konan. Eu m-am imbufnat si mi-am pus mainile in san, iar Arishima a chicotit, facand cu mana, mai apoi disparand intr-un nor de fum.

-Fata asta ma omoara! – a soptit incet Sasori, apoi s-a ridicat si a iesit afara. Am presupus ca s-a dus pe acoperis, acolo unde isi petrece majoritatea noptilor.

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] paaaaiii allen murit cand shizune karin l-au luat drept

32KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 15 ani
   
fan_anime_4_ever
Membru nou

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 13
 
wow wow wow
sunt in love mai vreau mai vreau e.e
superrrrrr <3

_______________________________________
think pink even the life is black
pus acum 15 ani
   
fan_anime_4_ever
Membru nou

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 13
ps astept nextu cat mai repede posibil
ps 2: ai talent asa k tre sa continui q ficurile si poate ajungi vreo scriitoare XD  

_______________________________________
think pink even the life is black
pus acum 15 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Mai multe capitole, plus poze, pentru ca n-am mai postat de foarte mult timp >: )



Cap. 06 ~ Va fi complet?! ~


                       Ma gandeam la ceea ce a spus Dei’ in aceasta seara. Si daca stau sa ma gandeasc, are logica. Cum a putut un singur om sa distruga unclan intreg de cel putin 30 de vampiri? E clar ca nu numai focul ma distruge sau, ma rog, tot ce lasa in urma foc, dar trebuie sa mai fie ceva, cu viteza noastra Orochimaru nu ar fi prins nici unul dint-ai mei. Sau poate au vrut sa fie prinsi? Dar atunci de ce mama m-a lasat in viata? Si daca vroiau sa se omoare, de ce nu incepeau sa se lupte intre ei? Si daca Orochimaru i-a distru pe toti ai mei, cum as putea eu, una singura, sa ma pun cu el? Dar daca nu a fost singur? Daca ar fi avut o armata de ninja, care stiau sa foloseasca katon, ar fi avut o sansa. Sunt sigura ca toti adultii si-au aparat copii. Asa cum mama m-a aparat pe mine. Dar asta ar insemna ca nu sunt singura supravietuitoare? Sau ca sunt ultima care a ramas in infern? Si totusi nu ar avea sens. Era clar ca pe langa slabiciunile enumerate de Deidara, era ceva mai puternic ca focul, care sa aiba efect imediat si fara tipete prea multe. Dar atunci, amintirea mea din acea noapte sa fi fost Genjutsu? Tot focul sa fi fost doar o iluzie? Pentru ca atunci cand Allen m-a gasit, mi-a zis ca aveam pete pe piele. Iar daca era asa de mult foc, muream, mai ales ca era prea mica ca sa ma pot apara. Cat de putin o fi fost, cert este ca au folosit si foc.
                       Capul incepea sa imi bubuie. Am tipat. Prea multe intrebari, prea putin timp. In curand, zilele acestea daca nu chiar acum, voi deveni vampir complet si probabil amintirile mele imi vor fi sterse. Dar am o idee. Echipei mele i-am spus ca in acesta noapte voi dormi in fosta casa a lui Allen, cea din padure. Au aprobat intelegatori si mi-au spus ca maine este inmormantarea, pe la pranz. Deci nimic nu ma oprea sa merg acasa. Desi capul inca ma durea, m-am ridicat tremurat si am inceput sa alerg spre vest. In cateva minute eram in fata usii. Am deschis-o temator, iar acolo erau coechipierii mei. I-am privit uimita. Cum de nu le-am simtit mirosul sau chackra? Chiar atat de rau sa ma doara capul. M-am uitat la Kakashi si dadea dezaprobabor din cap. Am inceput sa numar zilele. 1, 2, 3, 4…31 septembrie. Mi-am marit ochii de soc.
                       -Ma puteti certa mai tarziu, va rog? Am ceva foarte important de facut. – le-am spus si am alergat spre camera mea, de sus. Am umblat prin sertare pana ce am dat de hartie si un pix. Am coborat inapoi in sufrageria incapatoare si am inceput sa imi scriu “povestea”. Am luat-o cu inceputul, de cand m-a gasit allen, pana in prezent. Am evitat numele celor din Akatsuki, pentru ca nu le placea sa fie cunosctuti pe adevaratul nume. 30 de minute. Atat mi-a trebuit sa scriu si sa imi amintesc tot ceea ce facusem. Am aranjat foile, le-am pus teanc una peste alta. Apoi am ridicat privirea spre Kakashi, care abea acum am vazut ca avea Sharingan-ul activat, la fel si Sasuke.
                       -Ii cunosti bine, nu? – m-a intrebat sensei, privindu-ma ciudat. Stiam la cine se refera si am aprobat din cap. Ei, chiar daca nu s-au uitat la ce am scris, mi-au vazut miscarile maini, deci si-au dat seama de toata povestea mea. Am lasat capul in jos.
                       -De ce ai scris tot? – m-a intrebat brunetul punandu-si mainile in san.
                       -Pentru ca zilele acestea transformarea mea va fi completa, adica peste trei zile. Va fi ziua mea si ziua in care clanul meu a fost distrus. In fine, cert este ca transformarea completa imi va lua o parte din amintiri si nu vreau asta. Imi va lasa numai ce este esential, precum ca am fost gasita de Allen, ca a murit si ca fac parte dintr-o echipa de inca 4 persoane si un sensei. Dar nu imi voi aminti nimic petrecut cu voi sau cel putin numele voastre sau a tuturor cunostintelor mele. Imi voi uita pana si povestea. – am spus, lasand capul in jos strangandu-mi pumnii. –De ce sunteti aici? – i-am intrebat.
                       -Pai s-a intamplat ca in momentul in care ti-am auzit tipatul clona ta sa dispara instantaneu. Tie ti se pare cava normal? – a spus Sakura ranjind. Acum eram socata. Nu era de loc normal sa se intample asta. Cum adica clona adisparut in momentul in cre am tipat? Am incercat sa imi maresc coltii, dar nu am reusit. Era ceva total alarmant. Ce era deosebit la aceasta noapte? Inainte sa se intunece avem mirosul viteza si putere.
                       -Lee, acum 8 ani, pe 31 septembrie, a fost noapte fara luna? – a stat putin sa se gandeasca.
                       -Da! De ce intrebi?
                       -Pentru ca Zoe e prea linistita si nu imi pot controla coltii. Iar daca acum 8 ani, pe 31 septembrie a fost noapte fara luna, inseamna ca asa a reusit Orochimaru sa imi omoare clanul. – acum incepeam sa mormai, mai mult pentru mine. Ma plimbam prin camera. Asta sa fi fost cel mai mare ajutor al acelui nenorocit? Pentru o noapte sa fiu doar om? Am reluat scrisul, lasand sa curga pe hartie si ceea ce mi-am dat seama acum. Eu, da poate ca pot fi om pentru o noapte,pentru ca sunt pe jumatate umana, dar mama, tata? La ei nu ar avea nici o legatura. Sunt singura semi-vampir din tot clanul. Ma rog, acum sunt singura in viata din tot clanul. Si pana la urma, de ce eram singura semivampir? Mai erau copii in clan? Uff! Ce imi vine acum cu toate intrebarile? Poate frica ca nu voi mai sti nimic dupa ma face acum sa scot la iveala tot ce ma sacaie. Sau poate ca este doar curiozitatea. De obicei, Zoe raspundea la majoritatea intrebarilor despre vampiri, iar eu doar transmiteam mai departe. Shizune sa fi stiut despre asta?! De aceea sa ma fi atacat, mai devreme? Sa fi fost pusa de Kabuto? Daca asa este atunci ii sunt datoare pana in gat lui Deidara. Am inhalat nervoasa. Dar… nu mai pot detecta persoanele din camera dupa miros. Coltul drept era crescut doar pe jumatate si nu il puteam face mic la loc.
                       -Cine e Deidara? – a intrebat Lee ridicand sprancenele. M-am uitat la el putin sceptica. Ce treaba are Deidara cu toate astea?! Si de unde a aflat el de blond?
                       -Ai spus ca ii esti datoare lui Deidara asta pana in gat… – m-a lamurit Sakura, vazandu-ma incruntata. Doar nu… Oh Doamne.
                       -Am zis toate astea cu voce tare?!
                       -Pai, da. Asta si ai scris mare pe foaie Deidara. – a ridicat Naruto din umeri. Am injurat printre dinti. Am mai inspirat o data adanc, sperand ca Zoe sa fie acolo, in interiorul meu si sa se infurie pe mine ca mi-a scapat asa ceva. Dar nu era. M-am incruntat.
                       -Frate, e atat de usor sa ma calmez acum, dar totusi… UNDE E ZOE?! – am zis, lasandu-ma pe spate, pufaind nervoasa. M-am uitat in jos, la foaia pe care am scris numele blondului. Ce as fi putut sa le zic? -Lee, da-mi o palma! – am mormait. Poate o pot trezi pe Zoe asa.
                       -Vrei sa raman fara mana?!
                       -Plezneste-ma! – am tipat la el, aproape ingrozita. Avenit si m-a lovit. Ciudat, dar durea.
                       -De ce nu ma doare mana? Si… de ce esti asa de moale? Arishima, ce se petrece?!
                       -As da orice sa aflu…
                       -Sasuke, ai observat asta? – m-a intrerup sensei, incruntandu-se.
                       -Da, e foarte ciudat. Abea pot tine Sharingan-ul activat. Chackra ei creste cu fiecare minut. – a oftat brunetul, apoi a continuat. –Esti sigura ca peste trei zile vei devenii vampir complet? – eu am aprobat din cap. O durere insuportabila mi-a inundat tamplele, provocandu-mi sustinerea dreapta aproape imposibila. M-am prins de manerul canapelei, strangand tare. Era ciudat. Durerea s-a intensificat, dar peste cinci minute nu am mai simtit nimic, doar am cazut la pamant intr-o stare de somnolenta neobijnuita.


                       Deidara P.O.V.

                       Am lasat pelerina in cuierul din coltul camerei si am iesit afara. Vantul adia usor, ducand mirosul de trandafiri, undeva departe, improscand imprejurimile cu acea aoma inconfundabila. Ii zisesem lui Pain ca plec sa ma plimb, asa ca nu aveam de gand sa stau pe loc. Am sarit pe acoperis, de unde Sasori privea spre casa albastrelei. Avea ochii visatori si m-am gandit ca nu ar fi frumos din partea mea sa il deranjez. Observasem ca si el era fara pelerina. Tacerea a fost sparta. Nu de mine, nu de el, ci de tipatul, aproape insangerat, al fetei ce plecase mai devreme. Ne-am uita unul la altul apoi am strigat in acelasi timp:
                       -Itachi! – dar o facusem de geaba, el deja alerga spre ruta obijnuita care duce la casa lui Allen. Speriati, am luat-o dupa el. Daca tipa, Shizune parca, avea ajutoare si a ranit-o pe albastrea? Am marait inconfortabil. Nu era stilul meu sa vad partea goala a paharului. Am ajuns destul de repede, cam in 20 de minute. In mod normal faceam cam o ora pe drum. Cel mai ciudat era ca am auzit tipatul de la departare mare.
                       Am sarit in dreptul ferestrei din sufragerie, urmarind ce se intampla acolo. Sprancene stufoase o pleznea de pe Arishima. Am vrut sa intervin, dar mana lui Uchiha imi statea in cale. Am putut auzi doar ceea ce vorbeau fratele lui Itachi si Jounin-ul. Iar apoi, am observat cum albastreaoa cadea la pamant inconstienta. Nu m-am gandit la pagube, am disparut intr-un nor de fum aparand exact acolo, prinzand-o inainte sa se loveasca. Nu imi pasa ca toti din camera, mai putin cei doi cu Sharingan se uitau ciudat la mine. Vroiam doar ca ea sa fie in siguranta. M-am indreptat cu pasi mici spre scarile ce duceu la camera tinerei, iar langa mine au aparut Itachi si Sasori. Nu mi-a scapat ca era o foaie pe care scria mare si clar numele meu. Am ranjit subtil. Mda, nimeni nu scapa de sarmul “Deidara”. Apoi mi-am amintit ceva.
                       -Daca mai dai o data in ea, nu voi fi bland! – am marait spre Sprancene-Stufoase. El s-a incruntat si mai rau. Apoi m-am intors spre Sasori. – Du-te si spunei ca plimbarea mea va fi mai lunga decat ma asteptam.
                       -Esti prost? Chiar crezi ca o voi lasa DOAR cu tine intr-o camera?!”
                       -Aaa… da, cred! – am zis nervos. O mana micuta s-a asezat pe pieptul meu si m-am uitat in jos. Am vazut-o pe Arishima incruntandu-se. Am fost aruncat intr-un perete, cu ea inca in bratele mele.
                       -Viseaza… – m-a lamurit Itachi.
                       -Astea da cosmaruri… – am bombanit nemultumit. Am reluat drumul spre dormitorul fetei, nebagand in seama susotelile din camera.
                       -Hei, blondu-le, lasa-ne coechipiera in pace! – a tipat unul caraghios, pe care l-am presupus Naruto.
                       -El e Kyuubi? Mda… i-am promis ca nu ne atingem, asa ca hai sa ne grabim, altfel sar la bataie. – a zis roscatul strambandu-se.
                       -Da’ misca-te la acoperisul tau de visator, nu te tine nimeni aici!” – am marait iar la el.
                       -Ba de fapt ma tine! – a ranjit, facand semn spre mana lui ce era caprurata de o mana a Albastrelei. Am pufait nevos, pana am ajuns, intr-un final, in camera, surpriza, bleo. Ultima data cand am intrat acolo era verde mar. In urma noastra era doar Jounin-ul. S-a srpijinit de tocul usii, privindu-ma cum o asez pe fata incep pe patul ei.
                       -Kakashi… o placere sa te intalnesc din nou. – l-am auzit pe Itachi vorbind.
                       -Nu pot spune acelasi lucru, mai ales in aceasta ipostaza. – am murmurat, facand semn apre tanara.
                       -De asemenea. – a raspuns tipul de la usa, probabil neauzindu-ma. –Ar fi deranjul prea mare sa va pun cateva intrebari? Nu despre Akatsuki, ci despre legatura voastra cu ea. – noi am aprobat din cap, la cuvintele acestuia.
                       -Depinde de intrebare. Daca nu raspundem, inseamna ca pur si simplu este prea… personal. – a zis Uchiha, imediat dupa auzind o zarva incontrolabila, provenind de la parter.
                       -Sasuke, tine-i acolo. Altfel toti veti face 2000 de flotari! – a tipat Jounin-ul, probabil enervat. –De cand o cunoasteti?
                       -De… - am inceput sa numar pe degete – 6 ani.
                       -Cate stie despre voi?
                       -“Destule cat sa isi dea seama ca nu noi suntem aia rai.” – a replicat Sasori, incruntandu-si chipul ala de piatra al lui.
                       -Ce vreti de la ea?
                       -La inceput, sa faca parte dintre noi, dar cand ne-a refuzat de 5 ori, am renuntat si am ramas… prieteni. - a zist Uchiha. –Ne ajuta, o ajutam. – a continuat ridicand din umeri.
                       -Ce ati vrut sa ziceti prin: Mda… i-am promis ca nu ne atingem? – de data asta, pentru cateva secunde, am tacut toti malc. Pana la urma, am oftat si am raspuns eu.
                       -Ne-a pus conditii. Nu ne atingem de persoanele pe care le cunoaste, la care tine sau care o cauta, cel putin nu fara motiv intemeiat. - Kakashi a aprobat din cap, strigand dupa una, Sakura, care a aparut intr-un nor de fum in fata sensei-ului ei, cu spatele la noi. Si am recunoscut-o.
                       -Hei, tu esti tipa care era sa il omoare pe Sasori! – am replicat batand din palme. Roscatul a mormait enervat, intorcand capul ca un copil suparat. Fata doar a ridicat din umeri, ignorandu-ma.
                       -Sakura, iti poti da seama ce are?
                       -Nu sunt sigura. Pielea ei este foarte groasa, iar vindecarea ei naturala, este exagerat de rapida. In mod normal ar trebui sa fie apoape complet vindecata. Dar vreau totusi sa incerc. – a zis rozalia, mergand spre patul Arishimei, de parca noi nu eram acolo. M-am holbat la ea. Chiar ne-am pierdut farmecul de tot?!
                       Pfff… tocmai am ajutat o persoana mai dulce decat si-ar putea imagina cineva, cum sa putem speria? Cel putin, nu pe cei din casa asta.
                       Fata a pus mana pe fruntea albastrelei, inchizand ochii. A stat asa cateva minute bune, timp in care innebuneam de-a binelea. Apoi a schimbat locul, punand palma pe pieptul frumoasei adormite. Peste cateva momente a deschis ochii mirata si speriata.
                       -E ca si cum ar fi moarta. Simt cum ii curge ceva in vene, dar nu are puls, adica inima nu-i mai bate. Nu am mai vazut ceva asemanator. Si nici nu respira. A zis, privind abdomenul Arishimei, ce nu se misca. M-am uitat surprins la Itachi.
                       -Doar nu crezi ca…
                       -Ba da. Noaptea fara luna a accelerat transformarea.
                       Asta mi-a raspuns la intrebari. Dar totusi, cand se va trezi, va putea sa se stapaneasca la fel de bine ca pana acum? Sau va fi nevoie sa se sacrifice unul?

                       


Cap 07 ~ Blesteme ~

                       Arishima P.O.V.

                       Durea.
                       Ma ardea. Un foc puternic ma inghitea pe dinauntru, dar nu puteam zice nimic, nici macar sa misc un muschi nu imi era permis. Totul era diferit. Simteam mai clar orice atingere, orice miscare se auzea mai puternic ca niciodata. Cineva m-a tinut tot timpul de maini si stiam ca daca nu erau acele doua persoane, nu ma stapaneam din tipat. Ele au avut rabdarea sa nu plece de langa mine, desi simteam mai multe suflete in camera. Cineva incerca tot timpul sa inteleaga ce se intampla, dar nu stiam ce sau cine era. Tot ce imi aminteam erau doua nume. Deidara si Sasori. Erau buni, darnici si iubitori. Ii vedeam in fata ochilor, imaginea lor, ajutandu-ma sa trec peste jarul ce era corpul meu. M-am fortat, strangandu-le pe cele doua persoane.
                       -Cred ca se trezeste. – a soptit o voce calda, pe care am recunoscut-o ca fiind Deidara.
                       -Sper sa se trezeasca. – si-a exprimat dorinta un grai dulce, mintea mea spunand ca este Sasori.
                       M-am fortat mai mult, incercand sa deschid ochii. Am reusit doar sa gem de durere. Abea apoi am ridicat ploapele, o lumina puternica orbindu-ma cateva secunde. Un cap blond si unul rosu au fost primele lucruri pe care le-am vazut, ca apoi sa ii prind intr-o imbratisare puternica.
                       -Deidara, Sasori! – am soptit, inca prinsa in imbratisare. Si-au inlantuit amandoi bratele in jurul meu, strangandu-ma la piepturile lor. –Cine… ce sunt?! – am mormait, dupa ce le-am dat drumul. S-au uitat unul la altul, apoi aproband din cap pentru ei.
                       -Esti Arishima, singurul semi-vampir din toata lumea. – a inceput Deidara, apoi fiind continuat de Sasori:
                       -Ai fost inconstienta 3 zile. Iti aduci aminte de viata ta de dinainte?
                       -Nu, doar pe voi doi va cunosc. Si mai stiu de un anume Lee si Allen. Dar in rest… nimic.
                       -Exact cum a spus, nu isi aminteste mai nimic de cele intamplate inainte. – a aparut un brunet langa cei doi care m-au intampinat.
                       -Cine esti? Ma sperie ochii tai! – am strigat, cand i-am zarit irisii rosii, cu trei punce negre. Intr-o secunda au devenit negri.
                       -Itachi Uchiha. – a spus, intinzand mana spre mine. I-am prins-o, ca si cum am fi facut cunostinta. Dorinta de a cunoaste barbatul ce se prezentase ma invaluise. Curiozitatea era mai mare ca niciodata si nu imi venea sa cred ca vroiam sa stiu mai multe despre un necunoscut. Nesigura si incurcata, am scuturat din cap sa ili alung gandurile.
                       -Cum se poate ca ea sa fie atat de periculoasa?! – am auzit o voce iritata, venind din spre usa. Si acesta avea ochii rosii. Un fir de care se legau mai multe filmulete, in care apaream si eu imi aparu in fata ochilor. Imi dadusem seama ca erau amintiri greu de tinut minte, pentru ca o mica durere de cap se facu “auzita”.



~~~###***FlashBack***###~~~
                       Fugeam, alergam cant de repede se putea. Dar era de geaba. Ochii lui rosii ma puteau detecta oriunde. Nu aveam cum sa ma ascund. El era peste tot. Ma urmarea, stringandu-ma.
                       “Esti doar a mea! Nu ai de ce sa pleci de langa mine. Nu poti sa pleci de langa mine!”
                       “Nu! Lasa-ma! Pleaca!” – tipam disperata. Dar era ciudat. Ma simteam… mica. Picioarele nu ma mai duceau mult.
                       “Madara, las-o in pace, e doar un copil!” – a parut langa mine, lundu-ma in brate, o fata marisoara, cu par albastru si ochii identici.
                       “Satoao, ti-am spus sa nu te bagi!” – a tipat barbatul fioros.
                       “Cum pot sa ma uit si sa nu ma implic cand tu imi omori sora?!” – a explodat fata, luand-o la fuga cu mine in brate.

~~~###***End FlashBack***###~~~

                       -Madara! – am tipat, indepartandu-ma de Itachi cat de repede am putut. Pe fata brunetilor s-a putut vedea confuzia. Un tremur usor puse stapanire pe trupul meu. Nu mai intelegeam nimic.
                       -Sasuke, i-ai spus ceva inainte sa intre in coma? – a intrebat cu voce tremurata, cel ce s-a prezentat.
                       -Nu! Nici macar nu stiu prea multe despre el,ce ar fi trebuit sa ii spun?! – a protestat celalalt, uitandu-se atent la Itachi.
                       -Unde e Satoao? – am strigat, dand cu pumnul intr-un perete. O gaura a parut.
                       -Cine?! Arishima, despre ce vorbesti?! – a inceput Deidara, incercand sa ma calmeze. Dar nu am apucat sa raspund, in fata mea, imbracata intr-o pelerina neagra, complet, statea o fata. Parul albastru, ochii increzatori, ca marea, m-au facut sa imi dau seama ca era sora mea. Am sarit la ea, imbratisand-o. Mi-a raspuns, inlantuindu-si mainile in jurul taliei mele. Coltii mi-au crescut instantaneu, obligandu-ma sa deschid gura.
                       -Uchiha, daca va apropiati de ea… – a mormait surioara mea, dandu-mi drumul, apoi incruntandu-se spre o vaza cu flori. Imediat, obiectul a inghetat sub privirea ei, cristalul rece stralucind. Pe fundal se auzeau niste strigate, gen ‘Lasa-ma sa intru! Vreau sa o vad!’.
                       -Cine esti? Si mai exact ce vrei de la Arishima? – i-am auzit clasul lui Sasori, enervat. I-am privit cu parere de rau.
                       -Sunt sora ei si cea care a salvat-o de la moarte. Nenorocitul de Uchiha vroia sa o omoare, pentru ca era un pericol. El si Orochimaru vor plati pentru distrugerea clanului! – a raspuns curiozitatilor din camera, Satoao.
                       -Sato’ de ce imi arde gatul? - am soptit fiind sigura ca ma aude. S-a intors cu fata la mine, zambind.
                       -Pe care dintre ei ii vrei? – a zis, aratand spre toti din camera. Mai era o rozalie, frumusica si un tip mare cu par agintiu. Si el avea un ochii ce ma speria.
                       -Cum adica? Nu vreau sa ii omor!
                       -Arishima, tu, pana sa te transfori complet, ai avut o dieta speciala. Numai sange de animal puneai in gura. Ai jurat sa nu omoi oameni nevinovati! – m-a intrerup Deidara, care imi facea semn spre gaura din perepte. -Hai sa vanezi! – a continuat zambind. Am raspuns zambetului, alergand spre el, apoi intorconsu-ma spre surioara mea.
                       -Vrei sa vi si tu? - Ea a aprobat din cap, sarind pe gaura. Blondul m-a luat de mana, ajutandu-ma pe mine. Era atat de super. Am inceput sa fug. Ma simteam libera, de parca as zbura. Iar viteza mea era foarte mare. Am incetinit cand l-am vazut pe Deidara ranjind, ramanand in urma. L-am prins iar de mana, tragandu-l dupa mine, aproape ajungand-o pe Sato. Am inceput sa rad. Imi placea sentimentul overit de vantul biciuit pe fata mea. In timp ce alergam, am inceput sa vorbesc.
                       -Deidara, unde e Allen? Si Lee? Daca i-as vedea, nu i-as mai recunoaste. Le stiu daor numele. – am oftat. El m-a strans de mana.
                       -E in regula. Inainte sa intri in coma ai scris un fel de jurnal. Poate te ajuta sa iti aduci aminte. – a raspuns calm. Apoi s-a incruntat, continuand. –Totusi, de ce nu mi-ai spus mai devreme ca ai o sora? Am fi cautat-o, ati fi petrecut mai mult timp impreuna. Si te-ar fi ajutat mai mult.
                       -Nu am spus? Sau… am spus? Am existat acum cateva zile? Eu nu imi amintesc decat de tine, Sasori, Lee si Allen. Apoi, cand am vazut ochii aia rosii mi-a venit in minte o amintire pe care nu o recunosc, nu credeam ca s-a intamplat asa ceva. E ca si cum m-ar fi traznit fulgerul. Si acest Madara… Itachi si tipul acela au parut foarte mirati la auzul numei lui. Oricum, nici macar sa lupt nu cred ca stiu cum… - am zis, aproape tot ce aveam pe suflet.     
                       Amandoi am tacut cateva clipe, iar cand el a decis ca este timpul sa mai zica ceva, a deschis gura. I-am facut semn sa taca, apoi am tras adanc aer in piept. Mirosea atat de bine. Am sarit pe o caprioara ce se plimba in fata noastra. Nu imi pasa ca Deidara era acolo, eu ma hraneam. Mi-am infipt coltii in gatul pradei, sangele ei potolindu-mi setea nebuna. Vitalitatea caprioarei acum era a mea, se scurge pe gat, imprastiindu-se in tot corpul. Dar se oprise, iar eu mai aveam nevoie. Era ca si cum s-ar fi stricat robinetul si nu mai curgea apa, tocmai cand mureai de sete. Am ascultat cu atentie, prinzand la cativa metri de mine un urs mare si negru. M-am distrat putin cu el. Cand vroia sa ma atace, saream in spatele lui, iar ursul incepea sa se tavaleasca pe jos sau sa se scarpine de copaci. Dar la un moment dat m-am plictisit si, prin blana groasa, mi-am infipt dintii in pielea gatului, golindu-l cat de repede se putea. Acesta era mult mai bun. Am zambit, ridicandu-ma dupa epava animalului. Acum, mi se parea mai greu decat inainte. Nu conta. Sato’ a aparut langa mine, punandu-mi mana pe umar.   
                       -Ti-a placut? – a soptit, stramband din nas. Am zabit dand aprobator din cap. –Bine, dar e mai bun sangele uman. Daca tu asta doresti, cred ca ma pot obijnui si cu aceasta dieta. – a continuat, ridicand in umeri. M-am uita in imprejurari, dupa Deidara. Statea sprijinit de trunchiul unui copac, privindu-ne.
                       -Mergem… a… de unde am plecat? – am spus, zambind. El a ranjit.
                       -De la fosta ta casa, unde ai locui cu Allen sapte ani. – a zis, apropriindu-se. -Cer prea mult daca vreau sa mergem la pas uman? Nu pot alerga la fel de repede ca voi… - a continuat, eu aproband din cap, indreptandu-ma spre el. Am mers normal aproximativ treizeci de minute, timp in care vorbeam despre trecutul meu cu blondul. Mi-a povestit despre promisiunile pe care le-am facut, despre cele pe care le-am indeplinit, despre preferintele mele, despre Zoe. Din cate mi-am dat seama din ce istorisea el, imi va fi tare dor de ea.
                       ~*Ba nu! Nu voi lasa sa iti fie dor de mine. Cand ai nevoie de readuceri de memorie, striga-ma!”*~ am auzit o voce in capul meu. M-am oprit din mers, obligandu-I si pe ceilalti sa o faca. Ma priveau ciudat, dar nu-I bagam in seama. Zoe, tu esti?
                       ~*Intocmai, scumpo! Nu scapi chiar asa usor de mine…*~ mi-a raspuns ea.
                       -Zoe… este inca aici! Dar… o aud de parca ar fi in fata mea. – am zis, zambind multumita. Deidara a ranjit.
                       -Hei, Zoe, poate vrei sa sti ca Lee a lovit-o pe Ari’! - a spus, inca ranjind. M-am incruntat. Cand s-a intamplat asta?!
                       ~*Te-a lovit?*~ a zbierat partea aceea din mine. Mi-am dus automat mana la cap. Incepea sa doar. Ce faci? Ma doare! Strigam cat puteam de tare in capul MEU, la Zoe, sperand sa imi dea o explicatie. Nu m-ai puteam sa imi controlez corpul. Am luat-o la fuga, spre casa lui Allen, ajungand in cateva secunde. Dar, acum nu eu fugeam. Ci EA. A spart usa, intrand.
                       -Lee! – a strigat prin gura mea. Brunetul a venit si mi-a imbratisat corpul. Era de parca nici nu isi dadea seama. Si nu isi dadea. Nu avea cum. –Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! - a strigat Zoe, prinzandu-l de gat si impingandu-l intr-un perete.
                       -Z… Zoe…! – a murmurat, strangulat. Am tipat, dandu-I drumul si cazand in genunchi, punandu-mi mainile la cap, strangand tare.
                       ~*Lasa-ma! O sa il invat sa te respecte! Lasa-ma!*~ Urla cat putea de tare. Abea o puteam controla. Langa mine, am putut observa cum s-a asezat cineva, apoi totul s-a facut negru… 


                       Sasori P.O.V.

                       Deidara castiga teren. Prea mult teren. E cu ea la vanatoare. Iar eu?! Imi pierd timpul cu Itachi, care pur si simplu sta si mai arunca cate o vorba din cand in cand cu frac-su. Am oftat. Cred ca era a zecea oara in cinci minute. Pfff… fac un obicei din asta. Usa a fost sparta si am sarit in picioare, pregatindu-ma de orice. Dar, surpriza, Arishima era in fata noastra, strigandu-l pe Sprancene-Stufoase. El, normal, s-a dus si a imbratisat-o.
                       -Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! – a strigat, luand-ul pe baiat de gat, prinzandu-l in perete.
                       -Z… Zoe…! – a murmurat el, iar Arishima i-a dat drumul tipand, punandu-si mainile in cap. Am vrut sa ma apropii de ea, dar Itachi mi-a luat-o inainte, facand-o sa adoarma. A luat-o in brate, punand-o pe canapea. Sakura s-a dus imediat la Lee, verificandu-l. Pe gaura lasata de Ari’ au intrat Sato’ si Deidara, care avea un ochi vanat. Nu m-am putut abtine, am inceput sa rad. Sato m-a ignorat, aparand langa sora-sa, iar Deidara a scrancit din dinti.
                       -Ce a patit? – a marait albastrita, ochii ei albastrii devenind rosii. M-am incruntat. Ce se intampla aici?
                       -Am impresia ca a vrut sa il omoare pe Lee. Dar, nu vad motivul… – a spus Itachi, apropiindu-se de cele doua. Sato s-a pus in defensiva, maraind. –Bine, hai sa lamurim asta: Nu i-as face niciodata rau Arishimei. Niciodata! Madara inca traieste si stiu exact unde il pot gasi. Stiu multe despre clanul Narikin, dar de asemenea Madara stie mult mai multe. Oricum, nu de noi (a aratat spre el si frati-su) trebuie sa o aperi. Desi cred ca e mai puternica decat tine…
                       -De unde stiu ca pot avea incredere in tine? Asa a spus si el. M-a distrus. Nu pot avea o viata normala. – a strigat tanara, mai mult maraind. -Nu aveti cum sa intelegeti. Eu… eu trebuie sa fac tot ce imi cere Arishima. Pentru ca sunt blestemata. Si blestemul asta nu se rupe. Pana ce clanul nostru nu va avea cel putin douazeci de membri, eu nu pot avea o viata personala. Daca Arishima moare, mor si eu, daca Arishima traieste, ii sunt ca un servitor. Pot face imposibilul, atata vreme cat ea va cere. Nu ma pot impotrivi cuvantului ei. Dar nici macar ea nu ma poate salva. Daca imi cere sa ma despart de ea, atata vreme cat ma cunoaste, doar va intarii blestemul. Si nici nu pot grabi inmultirea noastra. Eu… nu pot ramane insarcinata! – a spus pe un ton ridicat, plangand. Am lasat capul in jos. Asta era un subiect delicat. I-am putut auzi pe amandoi Uchiha icnind. M-am uitat neincrezator la ei.
                       -Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca douazeci de copii?! Sau, nu, doar optsprezece. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegi rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lumea. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri! – Pustoaica rozalie spunea numai lucruri adevarate. Dar nimeni nu a apucat sa comenteze vorbele ei, a luat-o la fuga prin padure, lasand o dara de lacrimi in urma ei. Acum, toti priveam in jos, majoritatea strangand din pumni.
                       Un copil… Arishima era doar un copil… Si eu, si Deidara, si Lee ne-am imaginat ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti, dar nici unul nu a luat in considerare ca ea nu poate imbatranii. Si ce am rezolvat? Nimic.
                       -De ce imi e greu sa zic ca pustoaica are mare dreptate? – a mormait Deidara, facand cativa pasi spre canapeaua pe care se odihnea albastreaoa.
                       -Pentru ca de multe ori adevarul doare… – am oftat, mergand langa el. Sato a cazut in genunchi.
                       -Naruto, fa-ti o clona! Acum!” – a spus, mai mult marait Uchiha mai mic, spre blond. Acesta s-a uitat neincrezator la brunet, dar a indeplinit dorinta coechipierului sau. Sasuke a luat clona de mana si a inceputsa alerge dupa rozalie.
                       -Dupa ce vorbesc cu ea, iti voi distruge clona. Vei sti ca am gasit-o si ce s-a intamplat. – a strigat in urma lui. Dupa ce a disparut din raza noastra vizuala, geninii au inceput sa vobeasca.
                       -De ce se duce Uchiha dupa ea? De ce nu tu? – a-ntrebat Lee, ignorand problema cu Ari’. Mi-am dat ochii peste cap.
                       -Daca Sakura ar vorbi cu cineva ar fi ori Hinata, ori Ino, ori Sasuke. Si cum fetele nu sunt aici, el e singura obtiune. – a oftat blondul. –In plus, cred ca o pot ajuta sa isi aminteasca tot ce a facut de cand ne-a cunoscut. Sti, cand mi-a aratat trecutul ei. Daca ar exista o persoana care sa stie tot ce a facut si cu Allen, dar care sa ii poata arata si ei… – a continuat uitandu-se in jos. Mi-a dat o idee.
                       -Baieti, ce facea Arishima cand venea la noi si nu avea chef de vorba?! – am spus fericit spre Deidara si Itachi. Ochii lor s-au marit instantaneu.
                       -Kisame… Itachi, du-te dupa el. Pe noi sti ca nu ne asculta… – a zis Deidara, privindu-l pe brunet. Acesta a aprobat din cap, disparand intr-un nor de fum.
                       Putem spera doar ca vor ajunge si ca Kisame va sti sa ii arate amintirile ei…
                       Blestemat fie suspansul!




                       Cap. 08 ~ Teorii nesigure ~

                       Sasuke P.O.V.

                       -Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca 20 de copii?! Sau, nu, doar 18. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegeti rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lumea. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri!
                       Sakura a plecat plangand si simteam cum mi se rupe inima in mine. De cand l-am omorat pe Orochimaru si am aflat ca nu Itachi a fost vinovat pentru distrugerea clanului, m-am apropiat foarte mult de ea.
                       A spus atat de mult adevar acolo. Stiam cat de greu poate creste un baiat fara tata. Eu si Naruto am patit-o. Probabil ca in 100 de ani lumea nici nu va mai sti ca au exista ninja. Cei de la Akatsuki au mai mormait ceva, apoi mi-am dat seama de ceea ce trebuie sa fac. I-am cerut lui Naruto o clona. Mi-a dat-o si in timp ce fugem pe urmele Sakurei, i-am explicat ceea ce vroiam sa fac. Trebuia sa se descarce. Si in mine avea incredere. Desi probabil ar fi preferat sa vorbeasca cu Hinata sau Ino, ele nu erau aici. Macar merita sa incerc.
                       Dupa cateva minute de cautat am gasit-o langa un copac, plangand. Isi imbratisa genunchii la piept, suspinand, udandu-si pielea cu lacrimi sarate. M-am apropiat usor de ea, sperand sa nu o speri. Parea atat de mica acolo…
                       M-am asezat langa ea, ridicand un genunchi, sprijinindu-mi spatele de scoarta tare ce invelea pomul. Am privit cerul plin de stele.
                       -Vrei sa vorbesti despre ce s-a intamplat mai devreme? – am soptit, calm, intorcandu-mi fata spre ea. S-a uitat la mine, aproband din cap.
                       -V-am mintit. V-am mintit pe toti. Chiar si pe Hinata, care nu a gresit cu nimic… sau cel putin mie nu mi-a gresit cu nimic. V-am mintit pentru ca era mai bine si pentru mine si pentru voi. Numai Tsunade-sama stie ce s-a intamplat cu adevarat. Tu crezi ca tatal meu a trait pana acum cateva luni, nu? – a spus, eu pivind-o cu ochii mari, aproband din cap.
                       Ea a zambit amar, cercetand stelele. Lacrimile inca roiau pe obrajii sai.
                       -“A murit inainte sa ma nasc cu cateva luni. Nici macar nu l-am cunoscut. Iar mama… s-a recasatorit, considerandu-se prea tanara sa ramana la un singur barbat. La doi ani am aflat despre iesirile ei in oras, despre intalnirile ei nu tocmai ortodoxe. Cand am implinit 3 ani, mi-a facut o ‘surpriza’, aparand la brat de ziua mea cu barbatul caruia i-am spus ‘Tata’ timp de 12 ani. Ii spuneam asa doar pentru ca ma obliga. De la 9 ani, asa zisul meu tata a incaput cu avansuri si cand a venit si a 10-a mea aniversare, la cateva saptamani dupa ce v-am cunoscut pe voi, s-a intamplat totul. M-a violat chiar de fata cu mama mea, care dadea note pozitiilor in care se ‘juca’ cu mine.”
                       Am amutit. Violata… la 10 ani… Asta era crima. Iar ea a tinut totul inchis, crezand ca e mai bine?! Macar se ducea la Hokage sau al un Jounin care se putea ocupa de… asa zisul ei tata. Ma uitam la ea cum se chinuie sa povesteasca si strangeam pumnii atat de tare pe o radacina a copacului, incat am auzit lemnul poctind, facandu-se bucati. Ea s-a prefacut ca nu observa, continuand.
                       -“De atunci, asa a fost fiecare seara, pana in ziua in care el a murit. Sincera sa fiu, nu eram de loc demoralizata de moartea lui, ci mai de graba eram ingrozita de… gemenii ce cresteau in interiorul meu. Din ziua inmormantarii, mama mea ma batea zilnic, majoritatea loviturilor in burta. Nu puteam da in ea, totusi, buna sau rea, era mama. Si desi nu erau copii facuti din dragoste nu vroiam sa ii omor. Ce vina aveau ei? Nici una, nu doi copilasi l-au pus pe el sa faca tot ce era nevoie ca eu sa fiu destul de maleabila noaptea cat sa nu ma pot apara sau impotrivi. De multe ori ma trezeam cand sarea pe mine, pentru ca imi dadea somnifere sau ma anestezia, incat sa nu imi pot misca membrele. Era prieten bun cu Tsunade, la fel ca mama. Dar Moegeo nu vroia ca altcineva sa poarte copiii lui Sebastian in pantece, asa ca a facut tot posibilul sa ma bage in coma, sa imi omoare ingerasii. De aceea am stat in spital 3 saptamani. A inventat povestea cu ‘Atacatorul Mascat’, ca ea sa scape basma curata. Venea zilnic la mine in salon, cu cutitul in geanta. Ma ameninta cu moartea prietenilor daca spun ceva. Ii lua exemplul ‘tatalui’ meu. De aceea nu am spus nimic timp de 5 ani. Daca pierdeam si prietenii, nu numai doi ingerasi, pentru ce mai traiam?! Macar asa, cand ma gandesc la ei stiu ca sunt intr-o lume mai buna. – a spus toate astea inecandu-se in propriile lacrimi si cu mana pe burta ei. Nu puteam spune nimic, doar am pus un brat in jurul umerilor ei, tragand-o cu capul la pieptul meu.
                       Pierduse, asa cum i-a numit ea, doi ingerasi. Acum intelegeam de ce reactionase asa cand auzise de dorinta lui Sato. Nu vroia sa mai pateasca cineva ca ea. Am distrus rapit clona lui Naruto, destul de silentios incat sa nu auda si ea. Nu imi venea sa cred. Desi eu si Naruto am fost plecati 2 ani, timp in care ea avea nevoie de consolare, Sakura rezistase tuturor noptilor de cosmar si zilelor pline de antrenament doar pentru a nu-si pierde prietenii. Se prefacea incantata atat de bine cand isi vedeam parintii pe strada sau asteptand-o la poarta academiei incat nici unul nu isi dadea seama de asta. Eram atat de invidios pe ea pana cand i-au murit ‘parintii’… iar acum… aflu ca ei i-ar fi fot mai bine fara.
                       -Imi pare rau… – i-am auzit vocea, strangulata de atatea lacrimi. M-am uitat in jos, la ea.
                       -De ce iti ceri scuze? – am soptit, neintelegand ce vrea sa zica. S-a ridicat de la pieptul meu.
                       -Nu e prima oara cand te imbarlig cu problemele mele, desi le ai pe ale tale. Imi pare rau! – a spus, mai tare, zambind amar, privindu-ma. M-am incruntat.
                       -Daca nu vroiam sa faci asta, te lasam sa te descarci singura, pentru ca stiam ca ai sa vii inapoi imediat ce te vei simti mai bine. Dar tu sti la fel de bine ca mine ca e mai bine sa vorbesti despre problemele tale, decat sa le ti inchise. E mai usor de suportat… – am tras-o inapoi la pieptul meu, lasand-o sa planga inca. Ea nu s-a opus, eliberandu-se in continuare. Stiam ca nu mai era prea mult timp, asa ca mi-am sprijinit frundea de un umar de al ei. Poi mi-am amintit ceva,
                       -De aceea ai fost acolo, la iesirea din oras cand am plecat? A fost doar o coincidenta ca te aflai in acea parte a satului, tu nu vroiai sa te dici acasa… – am spus, marindu-mi ochii.
                       -Oarecum. Totusi, stiam ca ceva grav avea sa se intample in acea noapte. Atunci ai plecat tu, atunci am aflat ca eram insarcinata si atunci am hotarat ca nu le voi spune parintilor nimic despre gemeni. Oricum, atunci veneam de la o predica luuuunga de la Tsunade-sama, pentru ca a crezut ca m-am culcat cu cine-stie-cine. Iar eu ce am facut?! Am aprobat-o. Nu puteam sa ii zic ca propriul meu tata a facut asta. – mi-a raspuns, putin mai calma. Am inceput sa calculez. Daca Sebastian a murit acum cateva luni, ea cum de a pierdut sarcina abea atunci? Ar fi trebuit sa nasca la 9 luni, nu? Iar eu am fost plecat 2 ani.
                       -De cate ori ai ramas insarcinata? – am intrebat, inca sprijinindu-mi fruntea de umarul ei. Sincer, nu era prea important pentru mine, dar macar ea se putea descarca. Am simtit cum a tresarit, apoi a suspinat.
                       -De… (a inghitit in sec) trei ori… Iti dai seama? Am omorat 5 copii nevinovati, pe care nu ii meritam. Multe femei se roaga sa ramana insarcinate, iar eu… eu aveam distruse toate sansele la o viata normala. – incepuse sa planga iar. O intelegeam. Nu era usor sa treci peste asemenea lucruri. Ma mir ca a putut zambii atat de mult cand era cu noi la Academie. Si cand te gandesti ca erau doar zambete false… I-am sarutat ceafa. Nu stiu ce imi venise, dar asa facuse si ea cand ma calmase ultima data. Mereu ma imbratisa de la spate si ma saruta pe ceafa, iar eu automat ma calmam. Am simtit-o tresarind, apoi oprindu-se din tremurat si usor usor a ramas doar la suspine.
                       -Multumesc… – am putut sa o aud soptind, cand si-a strans bratele in jurul meu. –Putem merge? Arishima cred ca se va trezi, vreau sa fiu acolo. Macar cineva sa o sprijine daca toti ceilalti nici macar nu se gandesc la dorintele ei. – a zis ea, pe o voce normala ce nu trada nici un sentiment. M-am holbat la ea. Cum poate sa ascunda asa de bine sentimentele? Era… uimitor. Am aprobat din cap, ridicandu-ma o data cu ea. Am tinut-o de talie tot drumul ea sprijinindu-si capul de un umar de-al meu. Am zambit, tragand-o mai aproape. Mergeam linistiti, iar in cateva minute eram in fata casei lui Allen. Nu imi pasa ce comentarii va face Naruto, eventual daca va face comentarii dupa ce a flat ce i s-a intamplat rozaliei. Lee pariez ca nu se va putea abtine, dar Dumnezeu mi-a dat calm de otel cand ea e langa mine.  Am intrat in livingul spatios. Deidara si Sasori erau la cativa pasi de canapea, Sato era in denunchi, tinand-o de mana pe Ari’, coechipierii nostri ii priveau ingrijorati, iar Kakashi se uita ciudat la noi. Dar nu il vedeam nicaieri pe Itachi.
                       In fine, i-am dat drumul Sakurei, iar ea s-a indreptat spre canapea, ignorand privirile care ii erau adresate. A pus palma pe fruntea Arishimei, pulsand chackra. A inchis ochii, deschizandu-I peste cateva clipe.
                       -Aproximativ 30 de minute. – a spus, luand-o de mana, pulsand si acolo chackra.
                       -Destul cat sa vina Itachi cu Kisame… – a mormait Sasori spre Deidara. M-am uitat la ei. Se vedea de la o posta ca tineau amandoi foarte mult la Ari’. La fel ca Lee. Nici unul nu a luat in calcul ca nu vor trai destul de mult incat sa nu o raneasca pe Arishima. Iar ea pare atat de mica, dar in acelasi tip atat de matura. Sakura are dreptate. In interior se afla un copil de 8 ani care habar nu are cat de cruda poate fi viata.
                       Oare ea intelege sensul cuvintelor “Te iubesc!” ? Ea intelege sensul vietii? Noi, ca ninja, avem datoria de a ne proteja satul. Dar asta nu ne da dreptul sa il parasim sau sa il abandonam la greu. Viata de ninja acum nu prea mai are rost. Este foarte greu sa iti dai seama ca tot ce facem noi ca ninja inseamna sa scurtam viata. “Ucide sau vei fi ucis!”, asta ar trebui sa stim toti. Cu ce suntem mai buni ca cei rai, daca omoram? O lupta se termina numai atunci cand unul din oponenti nu mai poate continua, cand moare. Sa zicem ca lupta binele contra raul. Daca binele omoara raul, mai e bun? Pentru ca, totusi, a ucis. Un om bun iarta, asa imi zicea mama inainte de… incident. Era de parca stia ca urma sa moara si ma pregatea pe mine. Am inchis ochii si am strans din pumni. ‘Nu te mai gandi la trecut!’ 
                       Itachi a intrat rapid pe gaura usii, urmat de o tipa cu par albastru, scurt cu un trandafir bleo deschis, facut din hartie. In urma lor a aparut unu’ cu fata de peste, tot albastru… Ce au toti cu aceasta culoare?!
                       -A insistat sa vina cu noi… – a spus Itachi, cand a ajuns langa ceilalti doi.
                       -A lipsit prea mult… – a mormait nemultumit Sasori, uitandu-se urat spre femeie Akatsuki. Aceasta doar a scos limba spre el.
                       -Ne face de ras! – s-a plans si Deidara, dar ca rasplata a fost imbracat in hartie. –Vai, mi-a fost tare dor de prietenia ta, Konan!– a ironizat blondul abea putand sa respire. Am pufait amuzat.
                       -Frate, dar nu puteti ramane acasa? Sau ce, nu va mai primeste? M-am saturat sa ma simt aiurea cu atatia criminali in casa! – a bombanit Naruto. Toti Akatsuki s-au intors spre el.
                       -Tipule, daca vroiam sa te luam, te aveam de cand am ajuns. Dar i-am promis ca nu ne atingem de tine sau Shukaku, de prietenii ei, asa ca nu am chef sa ma trezesc in aer, iar, pentru ca am incercat sa ma apropi de tine! – a spus si Sasori, nemultumit.
                       -De fapt, pe mine nu m-a pus sa jur nimic, dar stiu ca daca ma ating de el Ari’ si Zoe ar fi prea suparate ca sa mai vorbeasca cu mine. – a ranjit femeia, ridicand nepasatoare din umeri. Sakura a oftat, i-a dat drumul Arishimei de la mana si s-a indreptat spre Naruto.  L-a pleznit peste ceafa, incat blondul a cazut in nas.
                       -Daca mai scoti un sunet, jur, ramai fara par in cap! – Lee a vrut sa comenteze, dar tanara s-a intors si spre el. –E valabil si pentru tine, dar mai degraba te pensez!
                       -Uhu, imi place pustoaica! – a mormait ranjit Konan, apoi amandoua fetele s-au intors spre Arishima. Sakura continua ceea ce incepuse, iar Konan o privea ingrijorata. Sato avea acum capul surorii ei in poala si inca plangea. Nu a mai durat mult, iar adormita a inceput sa se miste. A deschis ochii si s-a uitat usor speriata in jur. Ochii I s-au pozitionat pe rozalie.
                       -Multumesc, Sakura. – a soptit, apoi a imbratisato. Doar nu a auzit ceea ce spusese, nu? Atunci, s-a zis cu prietenia dintre ea si sora ei. –Kisame! – a strigat, ridicandu-se in picioare. Fata de peste s-a dus la ea, au dat mana, iar ochii lor au fost cateva minute bune pe alta lume. Exact ceea ce facuse cu Naruto. Am pufait, nerabdator. Imediat ce i-a dat drumul tipului a luat-o la fuga, iesind din camera. Sato a vrut sa mearga dupa ea, dar Kisame a parut in fata ei.
                       -Imi pare rau papusa, dar vrea sa fie singura. E dezamagita. Pe Deidara ca a facut-o aproape sa il omoare pe Lee, pe Sasori ca nu a intervenit intre ea si Lee cand l-a atacat, pe Itachi pentru ca nu a oprit-o in mod corespunzator, a actionat inpulsiv, pe Naruto ca este nesuferit cu noi, pe Lee ca nu a contracarat cand ea a atacat. Iar pe Sato… este absolut oripilata de ideea de a ramane insarcinata. Si sunt de acord cu ea. La ce sa ii trebuiasca un plod? Si ii e foarte recunoscatoare Sakurei, ca a spus exact ceea ce vroia ea sa spuna. Si vrea sa ii multumeasca lui Sasuke ca a adus-o inapoi pe rozalie. Oh, da, si-a amintit tot. Chiar si dinainte sa o gaseasca Allen. Apropo, sunteti siguri ca nu va face vreo prostie? Are in minte numai ‘Madara, trebuie sa il gasesc pe Madara!’ si ceva de un blestem. – a insiruit Kisame tot ceea ce vroia sa spuna Arishima, doar ca pe un ton nepasator. Toti cei de care a spus ca este dezamagita au lasat capul in jos.
                       -De ce vrea sa il gaseasca pe acest Madara? Si mai exact cine e el? – Sakura, nestiind despre ce este vorba, a intrebat. M-am uita la Itachi care a aprobat din cap. Am oftat. Va fi destul de naspa.
                       -Madara… Uchiha este fondatorul clanului Uchiha si se pare ca si distrugatorul lui. Acum nu mai stiu cati ani a descoperit Sharinganul si pentru ca la folosit tot timpul, a orbit. Era conducatorul clanului si avea mari sanse sa devina Hokage, asa ca pentru a-si lua vederea inapoi si-a omorat fratele, luandu-i ochii. Asa a descoperit Mangekyo Sharingan, sti, ala care vroiam eu neaaparat sa il am. In fine, cert e ca s-a certat cu primul Hokage, Hashirama Senju, cu care a intemeiat Konoha si a fost izgonit din sat. Desi majoritatea Konohai crede ca Vulpea cu 9 cozi a aparut dintr-un accident, ea a fost scoasa din Kushina Uzumaki la marginea satului de Madara.  Minato Namikaze a fost obligat sa isi dea viata salvand satul, sigiland Vulpea in corpul propriului fiu. Naruto Uzumaki. Abea peste cativa ani a revenit in Konoha si a distrus clanul Uchiha. Dupa ce a dat vina pe Itachi, s-a imprietenit cu Orochimaru, care vroia corpul unui Uchiha. De fapt vroia Sharingan-ul si imortalitatea. El avea impresia ca daca intra in alt corp devine nemuritor. Au distrus impreuna clanul Narikin, clanul de vampiri al Arishimei si a lui Sato. Acum… poarta numele de Tobi si e cel mai nou membru Akatsuki… am spus, dar am fost intrerup. Si la naiba ca nu asta era adevarul. Mai aveam de spus si cealalta varianta pe care o aflasem de la Itachi.
                       -Da-te la o parte, Kisame, ma duc sa il omor. Acum! – a tipat Deidara nervos. Dupa el, Sasori il prinsese pe tipul peste cu sfori de chackra si l-a dat la o parte din usa, lasandu-le cale libera. Dar, intr-o secunda, picioarele lor au devenit gheata. M-am holbat al ei. Chiar atat de mult tineau la Arishima? Waw. In fata lor a aparut coechipiera noastra, incruntata.
                       -Daca il omorati voi, cu ce veti fi mai buni ca el?! Si eu?! V-ati gandit macar la alegerile mele? Nu, pentru ca suntei foarte egoisti. Niciodata nu m-ati intrebat daca vreau sa fac ceva, doar spuneati, iar eu, de obicei, indeplineam. Nu il vreau mort pe Madara. Cu ce as fi mai buna daca as omora? Akatsuki este o organizatie care se respecta, cu membri care se respecta intre ei. Iar Madara face parte din Akatsuki, totusi. Mai stiti ce m-ati pun sa promit? “Jur solemn sa nu lupt cu nici unul din membri organizatiei atata vreme cat nu am autorizatie de la conducatorul acestora!” mi se pare ca si voi ati facut acelasi juramant, nu?! Si pana la urma, nu imi mai pasa! Cati mi-au facut rau? Ar trebui sa ii omor? Pai… ar fi multi pe lista, nu, Kisame?
                       Toti am fost uimiti de seriozitatea pe care o determina Ari’. Parca nu era aceeasi fata de acum cateva zile, zambareata ce raspundea afirmativ la orice strigat de ajutor. Nu conta cum, doar ajuta.
                       -In plus, pot paria pe ce vreti voi ca Pain are planuri cu Tobi, asa ca stati cuminti in banca voastra si ganditiva concret. Vrezi sa se enerveze? Daca Madara a reusit sa omoare doua clanuri, care dupa parerea mea erau destul de puternice, ar sta mai mult de zece minute la voi?! Tot ce este in capul vostru este razbunare. Da, vreau sa il gasesc, dar nu pentru al omora. Vreau sa vorbesc cu el despre problema lui cu sora mea. Eu nu sunt de acord sa fac un copil. Cand va creste si ma va intreba de tata? Ce sa ii zic? ‘A pai sti, ai o matusa dementa, care vroia libertatea de a ucide si m-a obligat sa te fac pe tine si pe fratii tai, asa ca tati nu exista.’ Nici nu imi vine sa cred ca v-ati gandit macar la acea posibilitate. Sunt… total dezamagita. Dupa ce a terminat de vorbit, a facut katon, topindu-le gheata de la picioarele celor doi Akatsuki nesabuiti. Sakura s-a dus langa ea, punandu-I mana pe umar, pulsand chackra. Care e treaba cu asta?! Probabil o calma…  dar linistea nu dura mult.
                       -Konan, te duci, te rog, sa ii spui lui Tobi ca vreau sa vorbesc cu el? Spune-I sa ma astepte in cel mai indepartat colt al campului de trandafiri albastri. Vreau sa fim singuri.
                       Konan doar aproba din cap, apoi dispare intr-un nor de fum. Arishima ii urmeaza exemplul femeii, doar ca luand-o cu ea si pe rozalie. M-am holbat la locul gol. Unde naiba s-au dus?! Deidara fierbea, Sasori parea disperat, iar Itachi mai avea putin rabuvnea. Il intelegeam. Si eu vroiam sa ma duc acolo, sa il rup in bucatele pe Madara. Dar inca era devreme. Dar, care sunt adevaratele motive pentru care Arishima nu il vrea mort pe Madara? Bine, am inteles ca nu poate din cauza juramantului, dar ar putea foarte bine sa vorbeasca cu “conducatorul anonim” pe care nu l-am cunoscut si sa il convinga sa il dea afara pe Tobi. Sato se uita in jos, privind la locul unde acum cateva secunde fusese albastrita. Stia ca vrea sa vorbeasca cu nenorocitul ala pentru ea, dar pentru ca sora-sa vroia sa fie singura si se pare ca doar cu Sakura, nu se putea duce langa Ari’.
                       -Nu puteti pur si simplu sa il dati pe Tobi afara?! – l-am auzit pe Naruto, la fel de disperat ca ceilalti. Itachi ca chicotit fara umor. S-a uitat chioras la blond, cautat o explicatie pe care sa o inteleaga si el.
                       -Tu, daca ai sti toate secretele Konohai, ai mai avea voie sa pleci din sat? – a inceput fratele meu, proptindu-se de un copac, parand relaxat.
                       -Probabil ca daca as face ceva destul de rau, m-ar da afara Tsunade… – bombanit Naruto, incruntandu-se. am pufait.
                       -Prost esti. Nu te-ar izgonii, pentru ca oricum sti prea multe, te-ar omora. In asa fel secretele ar fi in siguranta. Dar din cate am inteles, Tobi nu a facut nimic rau in Akatsuki, deci nu au motivul necesar. Cand a distrus cele doua clanuri, nu facea parte din organizatie. – i-am explicat cat s-a putut de clar.
                       -Deci daca vrem sa scapam de ghimpele ala in coaste trebuie sa ii gasim motive?! – a zis enervat Sasori. O mana de-a lui a zburat intr-un copac, prinzandu-se de o creanga, apoi aterizand langa ea. 
                       -Nu e atat de usor. Spune-mi tu o singura data cand Tobi a facut ceva fara cap, desi isi joaca rolul de tantalau foarte bine! Are toata strategia gandita dinainte. Mai stiti ce a zis Ari’ cand am intrebat-o cum i se par mirosurile noastre? A zis ca toti, mai putin Kakuzu, Hidan si Tobi nu miros bine. Asta inseamna ca personalitatea lor e patata cu mult sange. Adica m-ai au un tel, pe langa cel al nostru. Sti, cateodata stau si ma gandesc de ce astia trei lipsesc in toiul noptii sa mearga cine stie pe unde. – a inceput Deidara, oprindu-se cand vazu fata exasperata lui Lee.
                       -Astea nu sunt chesti prea ‘personale’ pentru a le sti noi?! – ironic, Sprancene-Stufoase a scos pe gura numai prosti. El chiar nu a inteles nimic?!
                       -Lee, macar spune ca esti confuz, fiind ironic nu ne ajuti! Asta este un fel de alianta. Atat pentru Arishima, cat si impotriva lui Madara. Ca sa luptam impreuna trebuie sa stim cat de putin despre coechipieri. Daca imi amintesc bine, asta a fost printre primele lectii la Academie! Ah si parca Sakura v-a spus sa nu scoateti nici un sunet! – mi-am dat ochii peste cap. M-am uitat urat la amandoi coechipierii mei si au facut cate un pas in spate. Apoi m-am intors spre cei din Akatsuki. –Deci vrei sa spui ca isi face echipa? – Deidara a dat din cap nesigur.
                       -Nu stiu. Doar dispar pe la miezul noptii, toti trei si nu ii mai vad pana dimineata. 
                       Am tacu, gandindu-ma la posibilitati. Sa luam in calcul ca isi face echipa.
                       Care ar fi motivul?
                       Alte asasinari? Sau isi face pur si simplu rezerve? Ori folosirea. Ei sa curete in urma lui… Sau sa dea vina pe ei. Dar, ce motiv are?! Nimic nu are sens daca nu va avea un motiv concret.
                       Am scos un kunai, incapand sa ma “joc” cu el, invartindu-l pe deget. M-am uitat la fiecare in parte. Kisame nu mai era in raza mea vizuala. Nici sensei, doar Itachi, Deidara, Sasori, Naruto, Lee si Sato.
                       Sato… s-ar fi presupus sa fie mai atenta, atata vreme cat vorbim despre sora ei. Nu scosese nici un sunet, doar strangea pumnii, tremurand usor. Ma incruntasem. Credeam ca s-a calmat in prezenta noastra si ca deja se obijnuise in prezenta oamenilor. Itachi imi prisnese privirea confuza, devenind la fel ca mine. Doar daca nu cumva… oh, Doamne.
                       -Te gandesti la acelasi lucru, nu?! – l-am auzit soptind spre mine. Am aprobat din cap, strangand pumnii mai rau. In palma mi-au aparut cateva adancituri, care, usor, usor, se umpleau cu sange. Vampirita si-a intors capul automat spre mine, ochii ei luand o culoare diferita. Aproape de negru. Am ranjit la ea, scuturand palma, picaturile de sange prelingandu-se pana pe iarba verde. Sato a intins o mana spre mine, de parca vroia sa ma prinda, dar apoi a retras-o greu. Mi-am infipt kunai-ul cu care ma jucam in picior, sangele curgand siroaie mari. Nu a rezistat. A sarit la mine, dar mi-am activat Sharingan-ul si m-am ferit, inca ranjind. Acum stiam ce se intampla. Toate planurile cu Hidan si Kakuzu erau doar sa ne bage in ceata!






Un post mai special, cu poze!

1) Arishima
         -cu par lung:

         -cu par scurt:


2) Allen:


3) Lee:

4) Gai-sensei:

5) Tsunade :

6) Sakura: (imaginati-va ca are ochii verzi)

7) Sasuke:

8) Naruto:

9) Hinata:   

10) Ino:

11) Temari:

12) Tenten:

13) Karin:

14) Kim:

15) Neji:

16) Shikamaru:

17) Kiba:

18) Choji:   

19) Gaara:

20) Kankuro:  (nu e chiar ceea ce imi doream... :-??)

21) Shino:

22) Jugo:

23) Swigetsu:

Satoao:

CEI MAI IMPORTANTI MEMBRI AKATSUKI:

1) Deidara:

2) Sasori:

3) Itachi:

4) Kisame:

5) Pain:

6) Konan:


asa, daca mi-a mai scapat vre'un personaj doar spuneti-mi, iar eu voi posta poza

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Cap. 9 ~ Asteptand moartea… ~
                       
                             Itachi P.O.V:

                       De la inceput stiam ca este ceva ciudat cu ea. Cand a intrat, a acctionat foarte ciudat. Arishima isi da seama de personalitatea cuiva dupa miros, normal ca si Sato si-a dat seama. Dar ea a zis ca nu are incredere in noi. Nici macar in ea nu are. Cand mi-a atacat fratele, toate banuielile mele au devenit realitate. Si se pare ca si banuielile lui Sasuke. Se ferea destul de usor de atacurile impulsive ale vampiritei, ranjind triunfator. Probabil nu mai avusese parte de o lupta de ceva vreme. Am sarit in fata fetei, cu Sharingan-ul activat, calmand-o cat s-a putut.
                       -Du-te si opreste sangerarea! – i-am spus, cat am putut de calm. Ma abtineam sa nu fac la fel ca el. Aproband, pleaca in casa, intorcandu-se peste cateva minute cu un bandaj la picior. Si-a reluat locul, sprijinit de peretele casei.
                       -Sasuke, esti nebun?! Te putea omora! Ce dracu, omule! - a inceput Naruto sa tipe. Sasuke a ignorat injuraturile lui, axandu-se doar pe “Te-ar fi putut omora!”.
                       -Exact! M-ar fi putut omora. Iar Arishima nu vrea sa ne omoare. Si ce reiese din asta? Ca Sato nu e sub nici un blestem. Ca joaca teatru foarte bine!
                       Toti au amutit, uimiti. Deidara s-a intors automat spre mine, la fel ca Sasori, iar eu aprob din cap. Vroiau sa verifice ceea ce a spus fratele meu. Acum, explicatia se intelegea mult mai usor.
                       -Dar a aparut exact cand Arishima i-a pronuntat numele. Cum… – a inceput roscatul, uimit deadreptul.
                       -I-a spus Tobi ca Ari’ e la Allen acasa. Aceea era oricum o clona. A facut schimb cand ati plecat la vanatoare. Nu a fost o coincidenta sa apara exact cand a strigat-o. A stat la distanta, destul cat sa nu ii simtim nici unul chackra, dar ea auzea foarte bine ceea ce se vorbea in camera. Iar cand i-a fost pronuntat numele, a alergat pana ce a ajuns. Toata chestia cu blestemul este doar un plan, pentru ca stia ca nimeni de varsta Arishimei nu va fi de acord sa faca atatia copii. Serios, cine ar fi?! Oricum, vroia sa o faca pe Albastrea sa vrea sa se intalneasca singura cu Madara. Nu ati observat ca in momentul in care i-a multumit, i-a spus pe nume Sakurei? Isi amintise tot, iar cand Kisame a oprit-o, nu vroia sa se duca dupa Ari’. Se ducea la Madara, sa ii dea raportul.
                       -De fapt, ai dreptate doar pe jumatate. – a vorbit Sato, privindu-ma. Am asteptat sa continue. –Eu nu sunt de partea lui Madara. Altcineva e de partea mea. – L-am putut observa pe Sasuke marindu-si ochii venind spre ea. I-a rupt tricoul negru pe care il purta, ochii sai devenind din ce in ce mai ingroziti. M-am dus langa el si mai sa fac infarct.
                       Am marait pe sub mustata.
                       -Oh, deci nu te duceai la Madara, te duceai la Kabuto. Kisame, ce ti-a aratat mai exact Ari’?
                       -Cum Sato o i-a din calea unui Uchiha si o da in bratele lui Orochimaru. – a mormait, iesind din casa cu o farfurie de mancare in mana.   L-am privit putin neincrezator. Daca si Ari’ stia asta, de ce s-a mai dus sa vorbeasca cu Madara?! M-am incruntat, ridicandu-mi fata in sus si privind soarele. Ceva era ciudat aici. Apoi un zgomot de lovitura se auzi din dreptul lui Lee. L-am vazut intins pe jos, in fata lui stand Sakura, cu o privire demonica. Fratele meu a tresarit cand a vazut-o asa. A sarit la Lee, dand cu pumnul pe pamant exact langa el, formand o crapatura foarte mare. Acum ce mai era?!
                       Naruto a sarit peste ea, tinand-o la pamant cu mainile la spate. Sasuke s-a dus langa ei, fortand-o sa il priveasca, dar ea nu schita nici un gest, decat ranji amar. Foarte amar.
                       -Imi pare rau, dar sunt prea nervoasa sa ma poti adormi acum. Am lucruri mai bune pe care sa ma concentrez decat pe ochii tai. – a zis rozalia, fortandu-l pe Naruto sa ii dea drumul. Fratele meu a parut surprins, apoi a zambit. Blondul s-a uitat stramb.
                       -Pot sa stiu care e problema?! De ce l-ai atacat pe Sparncene-Stufoase fara nici un motiv?!
                       -Fara motiv?! FARA MOTIV?! Ari’ zice ca are mirosul schimbat, ca nu mai e la fel de dulce ca zilele trecute. Ii vine as vomite cand se apropie de el. Iar asta inseamna ca nu e Lee. – a strigat tanara, sarind iar spre tip, dar fiind oprita de Sasuke de data asta. Deidara l-a prins pe Lee de ceafa, aplecandu-l in fata,  apoi punandu-I piedica, lasandu-l la pamant. Mi-am activat Sharingan-ul, desi acum era un risc. Am tusit inconfortabil, dar nerenuntand.
                       Adevarat, nu era Lee acolo. El nu putea face ninjutu sau genjutsu, ca acum, cand a disparut de sub Deidara.
                       Am mai tusit o data, acum fiind nevoit sa ma sprijin cu o palma de copacul cel mai apropiat, altfel picam din picioare. Am dezactivat ochii rosii, simtindu-ma automat mai bine. Sasori ma privea usor ingrijorat. Stia, la fel de bine ca orice alt membru Akatsuki, ca nu mai am mult. Vroiam, totusi sa mai rezist pana se termina balamucul asta imbarligat. Am asteptat cateva secunde ca inima mea sa se calmeze, pentru ca batea inebunitor de tare.
                       -Esti bolnav! – a soptit Sato, uitandu-se la mine. Am zambit, in semn de aprobare. –Daca sti ca nu mai ai mult, de ce te chinui sa o ajuti pe puslamaua aia de sora-mea?! Sti ca nu iti va putea multumi destul de bine incat sa traiesti mai mult de 3 zile. – incepuse, schimband subiectul.
                       -Draguta incercare, dar nu multumesc. Eu intotdeauna imi tin promisiunile si am promis sa o ajut daca are nevoie. Cu ce ma incalzeste daca ma duc lenevind sau daca ma duc ajutand un prieten? Oricum ma duc… - am ridicat incapatanat din umeri.
                       -Stai, stai, stai! Cum adica te duci?! Ce tot vorbesti acolo?! – zise Sasuke, dandu-I drumul coechipierei lui, privindu-ma. Am zambit stramb.
                       -Manghekyo Sharingan ma macina pe dinauntru. Spre deosebire de ceea ce i s-a intamplat lui Madara, la mine e permanent. Adica nu numai orbire, ci moarte. – am explicat, vazandu-l cum isi mareste ochii, apoi am continuat. –Si asta este un motiv pentru care am pastrat distanta fata de tine.
                       -Sakura, nu poti face nimic? tanara a dezaprobat dezamagita din cap.
                       -As putea sa ii lungesc viata inca cateva saptamani, dar doar i-as prelungi infernul. Daca il tin in viata, durerile il vor duce la nebunie. Nu v-a mai fi coerent. Cum iti doresti amintiri cu fratele tau: Placute, ca acum oarecum sau sa il vezi sarind de colo-colo imbracat in camasa de forta, vorbind singur, razand din orice il face sa simta mai multa durere, plangand daca durerea dispare chiar si putin, pazit 24 din 24 de cel putin 3 Jounini? Am mai facut-o cu un Chiunin, care mai avea putin si ii omora pe toti din spital pentru ca nu mai era coerent. Gandeste ce s-ar putea intampla la puterea pe care o detine Itachi. Chiar si sa vrea, el nu ar putea fi tinut in frau doar de 3 Jounini. Plus ca eu nu as avea autorizarea sa intru acolo. – ii explica rozalia, privind ba la mine, ba la Sasuke. Stiam toate astea, mi le spusese Konan, care dorea sa devina medic ninja si citise multe carti. Avea cateva cunostinte.  Am ridicat din umeri.
                       -Sunt deja impacat cu ideea. Sincer, probabil v-a fi mai bine asa. Nu pot spune ca ma dau in vant dupa viata de ninja. Daca stai sa o iei logic, singura scapare de aici e moartea. Singurul lucru care ne obliga sa traim este pura constiinta ca nu am facut tot ce se putea sa reducem razboaiele sau luptele fara sens, doar pentru dominatie. Ca sa scapi de viata asta, moartea e singura solutie. Oricat ai incerca sa fugi, nu reusesti sa te ascunzi pana la urma de ura, dragoste, durere. Este ceva ce nu ne permite totusi sinuciderea. 
                       -Stiti, nu va inteleg. Acum, puteati sa fiti in sat, distrandu-va cu altii de varsta voastra, mancand si glumind, apoi antrenandu-va cat de cat. In schimb, voi stati dupa un vampir ciudat, care nu vrea sa omoare si care cauta dreptate. Unde vezi asa ceva?! Nici in ruptul capului nu m-am gandit ca pustoaica aia enervanta va avea atatea ajutoare. Kabuto a fost un prost ca a lasat-o pe Shizune sa il omoare pe Allen, altfel acum erau doar ei doi. – a oftat frustrata Sato, apoi continua pe un ton de fetita cuminte. –Nici acum nu imi pot da seama de ce nu o antrena tati si pe sora-mea, ci doar o tinea in puf, de parca era de portelan. Ea nu mergea niciodata la vanatoare. Ori eu, ori cineva din clan ii aducea sange la sticla, de parca era de cumparat. Eu, pe de alta parte trebuia sa invat sute de Jutsu-ri, iar ea doar se uita la noi, batand din palme, razand, jucandu-se cu… prostul de… Shin, cel ce trebuia sa aiba grija de ea. – am putut observa o ezitare in cuvintele ei, dar nu eram sigur daca mintea sau daca erau alte probleme cu baiatul respectiv. Sasori a ranjit, punandu-si mainile in san.
                       -Nici nu ai sa intelegi vreodata legutara noastra cu ea. Dar oricum despre acest Shin e vorba, nu? Iti placea de el, dar statea numai cu Ari’. Erai geloasa, vroiai sa atragi atentia asupra ta. Te-ai revoltat cand ai vazut ca oricat de mult incercai, tot sora ta era atractia principala.
                       Simteam nevoia sa ma asez jos, dar nu am facut-o. Nu era un moment bun de odihna. Inca ma tineam de copac si nu vroiam sa ii dau drumul. Stiam ca cel mai tarziu, peste trei zile imi va suna ceasul, asa ca nu avea sens sa ma prefac ca totul e in regula. Oricum, pentru o viata atat de scurta consider ca am trecut prin multe. Nu regret nimic din tot ce s-a intamplat. Nici macar cand am avut posibilitatea sa il omor pe Orochimaru…

                       ~~~###*** FlashBack ***###~~~

                       Era al doilea an ca membru Akatsuki. Pain inca nu avea incredere deplina in mine si il intelegeam perfect. Pe atunci toti credeau ca eu am fost de vina pentru nenorocirea clanului. Eram decat cativa in echipa, cinci. Eu, Pain, Konan, Sasori si Orochimaru. Fiind cel mai nou membru, trebuia sa ma tin dupa Sasori si Orochimaru, care deja aveau vechime de cel putin trei ani.
                       Pain ne trimisese dupa Nibi, in Satul Ascuns in Nori. Frate si uram matele. Sasori avea o fata de parca ii murise cainele, iar Orochimaru parea incantat. Ne despartisem, sa acoperim o arie mai mare. Dar totusi, eu ma simteam urmarit si stiam ca sarpele e pe urmele mele. Nu ma scapa nici o clipa din privire.
                       Cand intr-un final am dat de Nii Yugito, Sasori lupta cu ea. Era deja transformata in pisica, facandu-mi-se scarba cu cat ma apropiam mai mult de ea. Cele doua cozi ale ei se miscau de colo-colo, aducandu-mi aminte de dezastrul provocat cu 9 ani in urma de Kyuubi, cand a murit cel mai mare Hokage care a fost vazut vreodata. Minato era un exemplu demn de urmat. Isi condamnase propiu fiu la o viata de singuratate, se omorase pentru sat.
                       Nibi se agita in atacurile lui Sasori, care parea foarte relaxat si obijnuit cu ceea ce face. Focul Bijuu-u-lui nu afecta cu nimic papusile roscatului, iar asta o speria serios pe saraca fata. Eu am ramas undeva la distanta, stiind prea bine ca coechipirului meu nu i-ar placea sa intervin, asa ca am asteptat frumos in banca mea. Insa Orochimaru se gandea ca daca stau imi sta norocul asa ca m-a atacat pe la spate, fortandu-ma sa ajung mult mai aproape de Sasori decat m-as fi gandit vreodata.
                       -Ce dracu te-a apucat?! – a strigat roscatul, privindu-ma, apoi bulbucandu-si ochii cand vazu ca ma aparam de Orochimaru. Cat timp se uita la mine primise cateva lovituri de la Yugito, destul cat sa ma faca sa apar in fata lui si sa bag monstrul in Manghekyo Sharingan.
                       -Facem schimb de parteneri? Nu cred ca Pain va fi incantat daca ma lupt eu cu Orochimaru! – el, doar a aprobat din cap, incepand lupta cu tipul cu ochii galbeni.
                       Ma concentram la tortura pe care i-o dadeam lui Nii, facand-o sa creada ca este injunghiata de zeci de sabii, ca este decapitata, asa facand-o sa isi piarda cunostintele. Tanara a revenit la forma ei initiala. Dintr-o mata uriasa, albastra inconjurata de foc, a devenit o domnisoara blonda cu ochii mov deschis. M-am aplecat, luanhd-o in brate, apoi intorcandu-ma spre Sasori, care se pare ca ma privea. Orochimaru plecase, amenintand cu intoarcerea sa, ca in desene animate.

                       ~~~###*** End FlashBack ***###~~~

@@@_ _ _ peste cateva ore _ _ _@@@

                       Am ridicat ochii spre cer, sa vad luna. Ciudat, dar era luna plina, perfect rotunda si avea o noanta de rosu sangeriu, care iti dadea fiori. Ca in seara masacrului. Arishima inca nu revenise, iar pe Sato nu o scapa nimeni din privire, astfel incat nu avea cum sa scape si sa se duca la Kabuto. Deja incempeam sa imi fac grij pentru Albastrea. Daca vroia doar sa discute, ar fi trebuit sa se intoarca deja.
                       Konan a aparut dintre copaci, foarte zambitoare. Ne-a examinat pe toti la rand. Sasori parea disperat de gija, Deidara mai avea putin si ramanea fara lut la cat distrusese ca sa ii mai treaca nervii si nerabdarea, Naruto parea nervos, ochii sclipindu-I rosiatici, dar se abtinea sa nu faca scandal, Sakura desena pe o bucata de pamant cu degetul, cu ochii melancolici, iar Sasuke… Parea chinuit. De parca avea dureri interioare extraordnar de groaznice. Eu pur si simplu zambeam la orice imi mai aducea cate o amintire pe care o consideram pierduta.
                       -Unde… unde e Arishima? – a intrebat, gatuita Konan, nezarind-o printre noi. Toti ne-am indreptat privirile spre ea.
                       -Inca nu s-a intors…
                       -Dar Tobi e acasa de cateva ore bune! Si daca ea nu vine aici voi stati sa va plangeti de mila?! – Konan a intrerupt-o surprinzator pe Sakura, care imediat ce a auzit ca Tobi era de mult acasa s-a urcat in varful copacului cel mai apropiat, privind in directia campului cu trandafiri. A inchis ochii pentru cateva secunde, timp in care am simtit o persiune chackra mai mare decat de obicei. Apoi i-a deschis speriata, incepand sa alerge spre un loc anume. Asta m-a facut sa sar in picioare si sa ma tin dupa rozalie. In urma mea i-am putut auzi certandu-se care sa ramana cu Sato. Apoi, langa mine au aparut Sasori si Deidara, insotiti de Sasuke, care a marit viteza si a ajuns langa coechipiera lui, luand-o la intrebari.
                       -Pe bune, ce se intampla?!
                       -Pai in afara faptului ca Arishima doar se apara, nu lupta si o simt ranita, nimic! – raspunsese acid, ceea ce ne facu sa marim pasul. Dar ea se opri, inchizand iar ochii. Aceeasi presiune puternica imi lasa umerii in jos. Dar nu dura mai mult de doua secunde. –Grozav! Aria mea de cautare scade din ce in ce mai mult. Probabil pantru ca aproximativ toata chakra mea am folosit-o sa ii calmez durerile Arishimei. Ok, folosim altceva! – atat ca zis, pentru ca a sarit pe pamant muscandu-si trei degete, din care a tasnit sangele. A facut un semn cu mana, pe care nu l-am recunoscut, apoi s-a impins cu palma in pamant, cutremurand copacii din imprejurimi. Mi-am simtit picioarele incatusate pentru cateva minute bune, apoi, cand libertatea ne-a izbit, Deidara a cazut in fund.
                       -Ce a fost asta?! E tare ciudat, macar ne atentionai sa ne asezam jos! – a inceput blondul, vaicarindu-se.
                       -Unul din elementele mele e pamant. Daca ma concentrez destul, pot gasi o persoana la doua mile departare, atata vreme cat se poate misca sau poate fi vazuta cu ochiul liber. Iar Arishima nu e in stare prea buna. Are nevoie de cateva minute de odihna, sa se vindece cat de putin. In rest, nu recunosc persoana cu care se lupta. Nu e Kabuto, nici Madara, as recunoaste chakra Sharingan-ului. Si, in schimb, sunt doi.
                       Ce Doamne iarta-am face fata aia?! De ce nu riposta? Am inceput sa alergam iar, spre campul cu trandafiri de aceasta data.
                       Daca tot mor, macar sa mor fiind de folos. Acum chiar ca imi astept moartea…





                       Cap 10 ~ Regrete ~
                                     Arishima P.O.V.


                       -Itachi, NU! – am strigat cat am putut de tare, in momentul in care s-a bagat in fata mea si a fost injunghiat de Hidan.
                       -Stai linistita, pustoaico! Nu regret nimic! – a soptit, cazand la pamant, vlaguit de sitoatie. Nu regreta nimic?! Ba da! Acum, cand relatia cu fratele lui e in floare el nu regreta ca moare in fata ochilor lui Sasuke?! Vezi sa nu! Am inghitind in sec.
                       -Poate tu nu regreti nimic, dar eu da! Deidara, Sasori, aveti grija ca astia doi sa nu se apropie la mai mult de cinci metri. Sakura, vezi ca poti face. Sasuke… – nu am putut continua, lacrimile ma impiedicau. Am zburat langa Itachi, intorcandu-I fata spre mine. Sharingan-ul ii era inca activat, ceea ce doar inrautatea sitoatia. –De ce ai facut asta?! Imi era destul ca Allen a fost omorat din cauza mea, acum tu… fratele pe care mi l-am dorit mereu… D..de ce?!
                       Tot ce a facut a fost sa zambeasca si sa imi arate, cu greu, luna plina.
                       -Mai sti ce iti spuneam acum cativa ani? – ma intreba, cu ochii melancolici.
                       -Cum as putea uita?! ‘Luna Plina inseamna un nou inceput! Nu te teme de Noapte!’, spuneai asta cand iti ziceam ca imi e frica de intuneric. Si niciodata nu am inteles la ce te refereai. De ce Luna? De ce nu Zorii Diminetii? - ii raspunsesem, tinandu-l de mana. Zambetul I s-a marit.
                       -Pentru ca asta esti tu! Acum cativa ani, nu erau Vampiri. Erau Oamenii Noptii sau ai Lunii. Clanul tau se aduna de cele mai multe ori in jurul unui foc de fiecare data cand Luna era Plina, cu noante sangerii. In acea perioada, nici unul dintre voi nu se hranea. Se considera ca daca Luna e Rosie, se varsase prea mult sange. De aceea iti spuneam sa nu te temi de noapte si ca Luna Plina e un nou inceput. In plus, pe atunci se credea ca Soarele va omoara. – tusi, un firicel de sange aparandu-I in coltul gurii si totusi a zambit. –Sasuke, iti pot simtii nelinistea de aici. Promite-mi ca vei avea grija de ele si ca daca inchid ochii nu vei actiona impulsiv!
                       -Hai sa nu ne grabim cu concluziile… – a incercat brunetul sa se autolinisteasca, in acelasi timp simtind ca era si pentru mine adresat asta. Lacrimile nu se mai opreau, erau nonstop pe obrajii mei.
                       -Daca vrei sa mai traiasca, sanatos si fara probleme, transforma-l! – am auzit vocea lui Sato, venind din spatele meu. Am tresarit. Sa il transform?! Dar… cum?!
                       ~*Ii dai sa bea din veninul tau. Il va vindeca, facandu-l vampir in cateva ore. Nu pot garanta ca va mai avea Sharingan-ul sau daca isi va mai amintii ceva. Dar merita, incercarea moarte n-are!*~ Dar acum avea. M-am uitat la Sasuke.
                       -Vrei sa fac asta?
                       A stat o clipa sa se gandeasca. In ochii lui vedeam sclipirea regretului, dar si a sperantei. A aprobat din cap, ceea ce mi-a fost de ajuns. Am rupt pelerina pe care o purta si tricoul de dedesupt, lasandu-I pieptul la vedere, doar pentru a ma asigura ca ranile se vindecau. Apoi m-am muscat de palma, iar lichidul usor trasparent, cu o noanta vernila s-a adunat. L-am luat in gura, apoi am apasat pe obrajii lui Itachi, punandu-mi buzele peste ale lui. I-am simtit pe toti tresarind vazandu-mi gestul.
                       Nu, nu un sarut. Doar asa ii puteam da veninul, pentru ca deja nu mai era constient. Daca ii dadeam din palma, riscam sa ii ajunga pe piele si sa il descompuna. Nu aveam de gand sa ii fac mai mult rau decat i-am facut pana acum. 
                       -Deci ca sa ma sarute Arishima trebuie sa ma prefac ca sunt mort?! Super tare! – A inceput Deidara, dar a fost readus la tacare de o lovitura de la Hidan.  –Hei, aveam o fantezie! – tipa, aruncand cateva bombe. L-am vazut strecurand una in buzunarul pelerinei lui Hidan, apoi l-a luat de gat, tragandu-l la distanta mai mare de 50 de metri departare. A disparut intr-un nor de fum, aparand fix langa noi. Cand am simtit ca nu mai am venin in gura, m-am despartit de Itachi. Brunetul si-a deschis ochii brusc, gemand usor de durere.
                       -In cateva ore va fi bine. Pana atunci… – l-am lovit in stomac, trimitandu-l iar in incostienta. Deidara a tresarit langa mine. –E mai bine sa doarma decat sa simta arsura. E o durere inimaginabila… – i-am linistit pe toti. M-am intors spre blond. –Unde e Sasori?
                       Uitandu-se imprejur, isi mari ochii surprins.
                       -Era aici acum cateva minute…
                       Inchizand ochii, auzeam sapte inimi. Sasori inca lupta?! Dar… unde?!
                       Desi era papusa, cutiuta chakra a roscatului era ca o inima. Intotdeauna am crezut ca el este mai mult decat o papusa si asa e. El simte afectiune, iubire, durere, ura. E ca un om mai special. Ca… mine. Apoi mi-am amintit ca era si Sato’ aici.
                       -Cum se face ca tie nu iti aud inima?! – am intrebat-o, inca atenta la zgomotele din imprejurimi.
                       -Noi suntem surori doar de tata. De aceea tu ai ochii verzi, iar eu albastri. Tu ai fost mereu fata tatei, cea care i-a mostenit tot. Chiar si frumusetea... Eu… doar culoarea parului, care oricum e mai deschis decat ar fi trebuit sa fie, cred ca din cauza ca mama mea era blonda. In fine, eu am fost nascuta de un vampir, tu de un om. Valle nu a rezistat mai mult de 2 ore de la nasterea ta. In mod normal, nu ar fi trebuit sa reziste actului si asa scapam de doua belele. Tu nu ai doar 8 ani. Esti mai mare ca mine cu cinci. Ceea ce inseamna ca ai cam 15. In schimb, Madara ti-a facut corpul de nou-nascut, ca sa nu iti amintesti acele momente in care tata a semnat tratatul intre Uchiha, Narikin si Namizake. Am spus Namizake nu Namikaze! Ca Madara sa accepte, dragul nostru tata i-a promis ca una din fetele lui se va casatori cu el. Si ia ghici tu pe cine a ales…
                       Marindu-mi ochii, ma holbam la sora mea, care imi spunea ca una din noi era promisa unui Uchiha. Speram sa nu fiu eu aia…
                       Ea, zarindu-mi tremurul mainilor si ochii bulbucati, continua.
                       -Ciudat, dar pe mine m-a ales. Iar eu, normal ca nu am fost de acord. De aici a si pornit razboiul. Ma rog, din cauza asta Madara s-a aliat cu Orochimaru sa distruga clanul nostru. Abea apoi au macinat si clanul Uchiha. Pentru ca ei nu au fost de acord cu ceea ce facuse si au incercat sa il omoare.
                       -Deci, lasa-ma sa inteleg. Imi spui ca tu de fapt, daca ai fi acceptat sa ti se spuna “Doamna Uchiha” ai fi salvat ambele clanuri?! Atat de proasta sa fi, sa nu te gandesti putin si la familia ta?!
                       -Proasta esti tu! Daca deja erai indragostita, ai fi acceptat sa te mariti cu cineva care venea noaptea si te ameninta?!
                       -Si de cine erai indragostita?! Trebuie sa fie un norocos, saracul! – s-a bagat Deidara ca musca-n lapte. Dar avea dreptate cu acea ntrebare…
                       -De… de Itachi!
                       Am inghetat, la fel ca toti ceilalti care se aflau langa mine. 
                       ‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’… numai atat aveam in cap.
                       -De aceea mi-ai spus sa il transfom? Nu pentru el sau pentru mine, cat pentru tine. – am soptit, dezamagita. Tot la ea se gandea.
                       -Bine inteles. In caz ca ai uitat, te urasc!
                       -Si atunci de ce Orochimaru? De ce nu Madara? Cu ce te incalzeste chestia asta? Ca esti acolo sau pe partea cealalta tot impotriva mea esti. Cu ce te incalzeste ca nu esti langa Madara ci langa Kabuto?! Care e diferenta?! - Deja incepusem sa imi pierd cumpatul. Ce pacat ca nu e Lee aici sa ma calmeze…
                       -Spre deosebire de Uchiha, Kabuto ma iubeste. Madara ma foloseste! Tu nu ai de unde sa sti pentru ca ai fost inconjurata numai de iubire si fericire, ai avut o a doua copilarie in care te-ai distrat cu prostul de Lee si tampitul de Allen care te tineau in puf.
                       Am stans pumnii cat am putut, incercand sa nu sar la bataie. Bine inteles ca nu am reusit.
                       Acum stateam deasupra soramii, cu mainile la gatul ei, abea abtinandu-ma sa nu o omor.
                       -Daca il mai insulti o singura data pe Allen, nu mai prinzi rasaritul soarelui! – am marait, strangand mainile pe pielea ei dura.   –Ai macar idee de cine era Allen? L-ai vazut vreodata? Iti spun eu cine era! Era acel Shin care te iubea, acel Shin care se tinea dupa tine sa nu patesti nimic. Memoria ta inca are probleme, pentru ca Shin statea cu mine numai cand aveai tu antrenamente! In schimb, nenorocitul de Shon cel ce avea “grija” de mine, sau mai bine zis nu avea grija de mine tot ce facea era sa stea cu ditamai creanga in mana si daca nu faceam ce zicea ma trezeam intre aschii de la copacii pe care ii darama cu mine. Ce copilarie ti se pare tie asta?! Ziceai ca tata tinea mai mult la mine,dar te inseli. Avea o ranchiuna pe mine pentru ca mama nu supravietuise nasterii mele incat abea daca il vedeam o data pe saptamana!”
                       -D…De unde sti tu toate astea?! – a zis sugrumata Sato, abea respirand, desi nu avea nevoie.
                       -Sharinganul lui Madara scade din ce in ce mai mult. Incep sa imi amintesc mult mai multe decat sti tu. Am impresia ca de data asta la el nu va mai fi doar orbire. Insa nici moarte nu cred.
                       M-am ridicat de pe ea, indepartandu-ma putin, ca sa fiu sigura ca nu ajungeam iar atat de departe.
                       -Arishima! – am auzit de la o departare destul de mare. Automat am intors capul spre Nord, de unde venea vocea.
                       -Sasori… – am murmurat, ascultat mai atent.
                       -Ari’, cred ca l-am gasit pe adevaratul Lee! – se auzi iar. Am luat-o al afuga, cu Sato in spatele meu. Mirosul de sange uscat m-a facut sa incep sa alerg si mai tare. Auzeam o inima batand mult prea slab, aproape in surdina, lasandu-mi un gust amar in gura. Ce s-a intamplat pama la urma?! Nu imi puteam da seama cand Lee fusese schimbat cu un tip transfomat. Si totusi, erau doi cu Sharingan in acele momente langa el, chiar sa nu isi fi dat seama nici unul? Nu… probabil nu au fost atenti… Dar chiar si asa, era oricum ceva ciudat la acel Lee. Am auzit cand l-a strigat pe Sasuke “Uchiha”, iar el pe nici unul nu ne striga pe numele de familie. Probabil inlocuitorul se scapase si nici macar nu si-a dat seama. Sau a facut-o intentionat? Sa vada cat de atenti sunt cei ce erau prezenti?
                       Mai important, cine era inlocuitorul? Nu-i recunosteam mirosul, dar imi provoca gerata. Era dulce si in acelasi timp foarte scarbos. Miros frumos imbinat cu miros urat. Dar ce inseamna asta? Mirosul frumos sa fi fost doar sangele care ma atragea, iar mirosul urat personalitatea murdara? Sau mirosul frumos insemna ca avea si o parte buna? Am scrancit din dinti, alergand mai repede. De ce acum veneau tot felul de intrebari?
                       Stomacul mi s-a strans, respiratia mi-a ramas in gat, ochii incepeau sa ma usture.
                       Lee era sprijinit de un copac, nemiscat, abea respirand, cu pieptul gol. Avea rani ce inca sangerau, lasand urme rosiatice pe pielea lui acum ciudat de bronzata. Dar nu era bronz normal, parea a fi unul bolnavicios, ca atunci cand stai prea mult la soare, iar pielea incepe sa te usture in asa hal incat nu te poti atinge de nimic. Partea stanga ii era zdrobita, aproape inexplicabil de ranita.
                       Parul mai dezordonat decat de obicei imi dadea de inteles ca a folosit acea tehnica…
                       Doamne! Si Gai-sensei i-a spus sa nu o foloseasca decat daca este vorba de o urgenta. Mai important… cum de nu am auzit cand a deschis cele 8 Porti Lotus de Chakra. L-am ridicat cu telechinezia, apoi m-am uitat dupa Sasori. Statea pe o creanga, privindu-ma atent. I-am zambit trist.
                       -Multumesc foarte mult! Tu esti bine?
                       Respira foarte greu, semn de oboseala. A zambit inapoi spre mine.
                       -Da, cred ca sunt bine. Probabil voi dormi ceva mai mult, dar nimic altceva. – a sarit langa mine, facand putin pasi, apoi un “trosc” la oprit. S-a holbat la piciorul lui, injurand printre dinti.
                       -Eu cred ca (,) Kakuzu ti-a stricat niste jucarii…  Priveam crapatura care se formase in bucata care ii acoperea “scheletul”. Parea cam instabila. El doar umbla putin prin buzunare, luand un sigiliu mic, punandu-l la ‘buba’. In cateva momente acolo ramasese ceva ce semana cu o cicatrice, putin mai mare.
                       -Mai bine o iei inainte, pustiul are nevoie de ingrijiri medicale! – ma avertizeaza, dar  neg cu hotarare din cap. Il prind de mana, apoi incep sa alerg destul de repede cat sa ajungem in aproximativ 10 de minute inapoi la ceilalti.
                       Exact asa a si fost, ajungand exact cand Deidara se pregatea sa vina dupa noi. Cand Sakura l-a vazut pe Lee, a ramas usor paralizata de uimire, la fel ca Sasuke.
                       L-am lasat usor pe pamant, invitand-o pe rozalie sa isi spuna parerea despre ranile foarte adanci. Verdictul ei insa m-a cam ingrijorat.
                       -Trebuie dus de urgenta la spital, sa se ocupe Tsunade-sama. Eu nu mai rezist mai mult de 30 de minute, toata chakra mea am folosit-o sa iti clamez durerile. Oricum e caz prea complex, sar putea chiar sa aiba nevoie de operatie, iar un camp cu trandafiri nu e chiar cel mai potrivit loc.
                       -Poti macar sa il stabilizezi? – l-am auzit pe Sasuke intreband. Rozalia a dat din cap nesigura, impingand chakra in mana dreapta. Pentru o secunda palma ei era inconjurata de o putere verzuie. Apoi totul s-a dus pe apa sambetei cand a tusit si a dus automat mana libera la burta, strangand ochii.
                       -Imi pare rau, dar deja cred ca si eu voi ocupa un pat de la spital pentru cel putin o zi…
                       -Ai nevoie de chakra, asa-i? – ea a aprobat din cap la cuvintele mele. I-am intins mana. –Eu dispun de multa, ia cata ai nevoie cel putin sa il stabilizezi pe Lee. Apoi ia si pentru tine, nu arati tocmai odihnita.
                       Mi-a apucat bratul inchinzand ochii. Am simtit furnicaturi mici de la cot pana in palma, semn ca ideea mea functiona. Imi simteam ochii din ce in ce mai grei, dar nu vroiam sa cedez. Scuturam din cap destul de des, pentu a alunga somnolenta ce ma acapara. Cand mi-a dat drumul, m-am clatinat usor, aproape cazand daca Deidara nu era atat de aproape de mine.
                       -Albastreao, cred ca Sasori nu e singurul care are nevoie de un somn lung si linistit…  Ma ridica in brate, eu punandu-mi capul pe pieptul lui, inchizand ochii.
                       -Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – a fost ultimul lucru care l-am auzit, provenit de la Sasori, ce pare foarte nemultumit. Am adormit instantaneau.


                       Deidara P.O.V.

                       -Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – spuse Sasori, destul de enervat. I-am facut semn sa taca, pentru ca Ari’ adormise instantaneu. Transferul chakra mereu a obosito. Chiar si cand mi-a dat mie acum cativa ani putina a lesinat imediat dupa.
                       Insa acum nu m-a lasat sa spun ceva, pentru ca mi-am dat seama cand deja se tineau de mana. Arishima e foarte incapatanata cand vine vorba de sanatatea prietenilor ei.
                       -Multumesc, Deidara! – am auzit-o soptind in somn, in timp ce isi pusese capul mai aproape de inima mea. Zambesc apoi ma intorc spre ceilalti. Tipa rozalie il vindeca pe Lee, Sasuke statea pe langa ea, fiind atent la toate miscarile pe care le facea cochipiera lui. Si aceasta era destul de obosita din cate vedeam. O ajutase pe Ari’ toata ziua, chakra ei se terminase si era total epuizata. 
                       -N-ar fi mai bine daca i-am duce pe acesti adormiti la Allen acasa? – am intrebat, vazand ca trei persoane nu puteau merge. Pe Ari’ o duceam eu, pe Lee il putea duce Sasuke iar pe Itachi, Sasori ar fi trebuit sa fie in stare. Abea apoi mi-am amintit de lutul care zabovea prin saculet. Am asezat-o pe Arishima mai bine pe mana stanga, sa nu o scap, apoi pe cea drepta am bagat-o in sac, sa creeze arta mea proprie. Apoi, am lasat lutul sa cada pe pamant, luand o forma ciudata, dar destul de mare cat sa poata fi pusi Uchiha si Lee, sa nu se chinuie nimeni cu ei in brate pana la casa.
                       -Sasori, ii pui tu pe astia doi aici, sa nu te cari cu Itachi in brate pana in camera Albastrelei?! Aproba din cap, asezand corpurile vlaguite pe chestia care mergea singura.
                       Dupa ce termina cu Sprancene-Stufoase, Sakura s-a ridicat in picioare, stergandu-si fruntea de transpiratie.
                       -E stabilizat, dar daca maine dimineata nu e dus la spital, ramane paralizat. Iar asta nici macar nu e sectiunea mea medicala. Acolo este… pardon, era Shizune. – a zis spre tanarul Uchiha, clatinandu-se pe picioare.
                       -O cunoasteti pe pramatia aia? – spun, holbandu-ma. Amandoi au aprobat din cap. Ranjind, am continuat. -Tipa mai avea putin si o omora pe Arishima daca nu interveneam. Aveti idee de unde a invatat sa foloseasca Rassengan? – Sakura ofta greu, obosita si ridica din umeri, pierzandu-si echilibrul. Sasuke o prinde inainte sa loveasca pamantul.
                       -Abea astept sa ajung maine in Konoha… – a murmurat fata, incercand sa se ridice pe picioarele ei, dar bunetul a strans-o mai tare, obligand-o sa ramana acolo. Am zambit, observand cat de mult tineau unul la altul si nu faceau nimic in privinta asta. Albastreaua din bratele mele a inceput sa se foiasca.
                       -Lee… – ii iesi pe gura, cand incepu sa ma stranga de brat, incat am fost nevoit sa ma incordez sa nu o scap.
                       -Oh, la naiba, cum se face ca are cosmaruri tocmai cand o tin in brate?! – oftez, uitandu-ma la ea. Cuta dintre sprancene imi spunea ca adormise ingrijorata. –Hei, unde e Sato?! Si, mai important, cum a venit aici? Credeam ca ramasese Jouninul cu Kyuubi acolo impreuna cu Konan… – zic, uitandu-ma imprejur, atragand atentia celor inca treji.
                       -Sa fi fost iar o clona? Sau au lasat-o sa mearga, desi la mintea lui Naruto ma indoiesc ca ar fi fost atat de indulgent. Poate il gasim impachetat… – spera Sakura, mai mult adormita.
                       Chicotesc incet, apoi incep sa sar de pe creanga pe creanga, fiind atent si la “patul” miscator sa nu se loveasca si sa darame cele doua corpuri. Sasori aparu in stanga mea, sarind si el, iar in drepta, Sasuke avea grija sa nu o loveasca pe coechipiera lui.   






                       Cap 11 ~ Intoarcere in sat ~
                       Sakura P.O.V.


                       Ochii ma usturau, desi erau inchisi. Era ca si cum as fi plans zile intregi. Incerc sa imi misc corpul, dar ceva ma tinea strans. Nu atat de strans incat sa doar sau sa nu ma pot elibera, destul de strans incat sa arate ca ii pasa. Privesc derutata in jur, observand cum copacii trec pe langa mine iar vantul imi sufla in fata. Cel ce ma sustinea era in miscare.
                       -Te-ai trezit de-a-binelea?! - aud vocea lui Sasuke, care venea de foarte aproape.
                       -Cum adica “de-a-binealea”? - il intreb, putin incruntata. El ma cara in brate. Am dat sa ma ridic, dar nu ma lasa.
                       -Adica cand esti foarte obosita esti somnambula! Plus ca vorbesti in somn. - Se amuza pe seama mea, zambind. Am ridicat din umeri, intrebandu-ma ce baliverne am spus inconstient. Am mai incercat o data sa ma ridic, dar m-a oprit iar. –Stai aici, nu mai e mult de mers.
                       -Unde trebuie sa ajungem?
                       -In Konoha. Itachi trebuie sa stea o vreme singur pentru a se obijnui cu noua lui... sa zicem existenta, cei din Akatsuki sunt in totala alerta, pentru ca au pierdut doi membri care, dupa spusele lor, erau importanti si unul este deocamdata in “concediu”, iar Lee are nevoie de ingrijiri medicale intr-un spital. 
                       -Presupun ca trebuie sa lasam aparentele celor din Akatsuki inca de “baieti rai”, nu? - il intreb, observand ca devenea din ce in ce mai ganditor.
                       -Da! Din cauza atacului lui Shizune avem scuza perfecta pentru intarziere. Desi, e posibil ca Arishima sa primeasca o pedeapsa pentru ca a plecat din sat, luandu-ne si pe noi cu ea, fara aprobarea Hokage-ului. Plus ca avem doi raniti…
                       -Doi?! Cine mai e ranit, inafara de Lee? - soptesc, ingrozita. El doar a facut semn cu capul spre o persoana mai indepartata de noi, dar care stiu sigur ca a auzit toata conversatia. Se tinea de umarul drept schiopatand. Parul sau albastru, odata lung, era acum pana aproximativ la fel de scurt ca al meu, ravasit intr-un stil propriu. Pe abdomen avea sute de zgarieturi, unele mari, altele mici. –Cum… a reusit sa… adune atatea semne? - soptesc, mai mult pentru mine.
                       -Cand s-a trezit, Itachi si-a pierdut 2 secunde controlul. I-a smuls bratul si cand a aruncat 3 kunaie, unul i-a taiat parul. Ranile de pe talie le are de la lupta cu Kakuzu si Hidan. Se pare ca erau pregatiti pentru o lupta cu un vampir. Armele lor aveam in componenta si venin, ceea ce ii ingreuneaza vindecarea. Acum, as putea spune ca e mai asemanatoare cu un om.
                       Raspunsul sau nu ma multumea in totalitate. Arishima era mult prea rapida incat sa o fi prins de brat, in asa fel incat sa ii fie smuls. Probabil citindu-mi neincrederea pe chip a continuat cu povestea.
                       -Cand Deidara s-a bagat in fata ei, ea doar incerca sa il calmeze pe Itachi. Nici macar nu l-a atins, doar se ferea. Dar cand l-a vazut pe Deidara aruncat cat colo si-a pierdut concentrarea si fratele meu a profitat de asta. Atunci a prins-o si tot atunci Arishima l-a lovit undeva la ceafa, ceea ce l-a facut sa se calmeze instantaneu. Are noroc ca isi poate pune membrele la loc daca sta mai putin de 10 secunde cu partile lipsa despartite de corp. Nu te ingrijora, ne-a asigurat ca maine va fi ca noua. Satoao a zis ca ii va face vizite lui Itachi sa fie sigura ca totul va fi bine si a promis ca nu se va lua de altcineva inafara de sora ei.
                       Intelesesem acum. Ea tine foarte mult la cei din Akatsuki, in special Itachi, Deidara, Sasori si Konan. Probabil eu as fi patit mult mai multe daca trebuia sa ma lupt cu Naruto iar Sasuke s-ar fi bagat in fata mea, fiind ranit. Stiam ca si blondul aflase povestea mea, era cam imposibil sa nu ii simt clona, dar prefer sa nu spun nimic. Daca ei au considerat ca e mai bine sa nu fi stiut ca si Naruto era pus la curent, atunci asa sa fie, pentru ca am incredere in amandoi. Chiar daca au plecat sa se antreneze o periaoda lunga de timp si eu am facut la fel. Plus ca ma simteam mai bine stiindu-I departe de familia mea nebuna. Din cate intelesesem, in cea dea doua jumatate a celui de-al doilea an de antrenament l-au petrecut impreuna dupa ce Sasuke l-a omorat pe Orochimaru.
                       O puteam auzi pe Arishima vorbind cu Kakashi-sensei despre corpul lui Allen, care fusese ascuns intr-un loc “secret”, cum ii spunea Lee si despre Karin, care nu     se trezise inca de cand a speriat-o. Nu puteam spune ca ma simteam rau pentru ea. Din contra, daca nu ar fi fost coechipierii mei acolo, probabil ii faceam mult mai multe, dar as fi parut nebuna. Acum era dusa in spate de catre sensei. Ari’ se opri o secunda, cat sa ajungem langa ea. Imi zambi.
                       -Te simti bine?
                       -Da, doar cateva rani superficiale. Nimic ce n-am mai patit inainte! - ridica ea din umeri raspunzandu-mi. -Dar tu? Cand m-am trezit eu, puteam sa jur ca mergeai spre bucatarie. Apoi ai “lesinat” cand umblai prin frigider. Ce se intamplase?
                       -Oh, asa am facut? Dupa spusele lui – am aratat spre Sasuke – am fost cam somnambula. Acum presupun ca sunt bine!
                       -Presupui? La ce te referi? - de data asta vorbise brunetul.
                       -Maine avem ore doar cu Anko-sensei la academie. Aparu Naruto in stanga noastra, avand corpul lui Lee in brate.
                       -Maine adica azi aveti ore la Academie. Naruto, stai prost cu matematica. - Chicoti sensei din fata noastra.
                       -Nu cred ca vin azi la Academie. Mai ales daca va fi vorba de antrenament pe campul de lupta. Nu pot pune prea mare baza pe bratul drept deocamdata. – ne anunta Arishima uitandu-se la mana sa, enervata.
                       -Cand avem ore doar cu Anko-sensei ne luptam doar cu arme. Daca nu cazi cu Tenten, care e cea mai periculoasa cand vine vorba de arme, sau cu Kanguro, atunci nu ai de ce sa iti faci griji. Tehnicile lor se bazeaza pe armament. - Ca reactie la ceea ce am spus isi da drumul la umar miscandu-l. Se putea observa o dungulita acolo unde tinuse palma, ca o cicatrice.
                       -Ai voie sa folosesti jutsu-ri doar in aparare, asa cum pot folosi eu Sharingan-ul. Dar nu poti ataca, de exemplu nu poti folosi elementele. Nu sunt sigur daca telechinezia este permisa, pentru ca e si pentru atac si pentru aparare. – insiruise Sasuke detaliile pe care Ari’ trebuia sa le stie. Dar eram sigura ca intai de toate il va duce pe Lee la Tsunade-sama, apoi corpul lui Allen la morga. Nu vroia sa aiba o inmormantare, sustinuse ca lui Allen niciodata nu i-au placut ceremoniile, in special cele la care se plange. Nu ii placea sa vada oameni adunati intr-un loc pentru o persoana care se simtea mai bine decat niciodata. Imi povestise multe cand ma loase de langa casa din padure si mersesem intr-un luminis. Avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, iar eu am ascultat-o.
                       Nu dupa mult timp am trecut de portile Konohai, salutant politicos noi pasnici. Ne-au privit putin ciudat, vazand un corp in aer si alti doi raniti, dar n-au spus nimic.
                       -Ei, copii, eu ma duc cu Karin la interogatoriu, voi duceti-l pe Lee la spital si pe Allen… - Kakashi-sensei se opri privind spre Arishima. Ea zambi trist.
                       -Spune-o, am inceput sa ma obijnuiesc cu ideea. – ofta – In plus, va trebui sa vorbesc urgent cu Gai-sensei. E numai vina mea ca Lee e in starea asta… - In timp ce vorbea il lua pe baiat din bratele lui Naruto, incepand sa alerge spre spital mult prea repede ca noi sa o ajungem. M-am dat jos de pe Sasuke multumindu-i.
                       -Hai sa mergem la spital… – soptesc, luand-o la pas usor. Naruto incepu sa bolboroseasca cu brunetul.
                       -Proasta! Nu e vina ei, ci a mea, pentru ca nu mi-am dat seama de cand ai plecat dupa Sakura. Lee e mereu politicos, chiar si la numele meu adauga ‘-kun’, iar atunci ti-a zis ‘Uchiha’.
                       -De fapt e vina noastra. Nici macar nu stiu cand l-a schimbat pe adevaratul Lee, probabil inainte sa apara ‘ei’ in peisaj. – Sasuke nu le rostea numele, stiind ca niciodata nu poti fi sigur de ceea ce e in spatele tau.
                       -Poate chiar cand ne-am intors si am vazut corpul lui Shizune intr-o stare… deplorabila. A spus ca se duce mai adanc in padure pentru nevoi… omenesti. A fost gasit destul de aproape de campul cu trandafiri. – ma bag in discutie, amintindu-mi acea seara.
                       -Numai atunci ar fi avut posibilitatea, in rest, a stat mereu cu cel putin unul din noi. Si cu ‘ei’ acolo, ma indoiesc ca ar fi putut face ceva. - Era pentru prima data cand il auzeam pe Naruto vorbind serios. Mai erau doar cativa pasi pana la intrarea in spital, cand m-am oprit, obligandu-i si pe cei doi sa faca la fel. Privim in fata si vedem cum Guy-sensei se arunca in bratele Arishimei, plangand.  Sasuke fu nevoit sa ii puna mana la gura lui Naruto, care incepea sa tremure isteric de la amuzamentul pe care nu avea voie sa il exprime.
                       Saracuta Ari’, nici nu stia ce sa faca. Totusi, era imbratisata de un Jounin, iar respectul ne impiedica sa ne facem sentimentele publice fata de cei mai mari in grad. Albastreaua se invarti in asa fel inca sa fie cu fata la noi, cerand ajutor din priviri. Chiar in acel moment, Neji cu Tenten si Temari trecura pe langa noi. Cand isi vazura sensei-ul, se blocasera pentru cateva secunde.
                       -Gai-sensei, ati intarziat la Antrenamente! – incepu Tenten, observand postura demna de mila a Arishimei. Cand auzi vocea satenei, jounin-ul se desparti intr-o secunda de Albastrea, aceasta venind imediat langa noi, ca o metoda de precautie. Se prinse de bratul drept, stramband din nas.
                       -Copii, ce cautati aici? De ce nu sunteti in luminisul din padure?!
                       -Kakashi-sensei a aparut acolo si ne-a spus ca Lee e in spital. Ne-am gandit ca ar fi bine sa ii facem o vizita…
                       -Lee e in operatie. Tsunade-sama nu a mai asteptat sa auda de ce e in starea respectiva, doar la atins si a zis ca operatie va incepe in 5 minute. – o intrerupe Arishima pe Temari, lasand capul in jos. I-am pus mana pe umarul sanatos in semn de consolare.
                       -Si tu pari sifonata! Ce s-a intamplat?! Nu v-am vazut pe aici sau la Academie de cand sau format echipele. – Neji parea mult prea curios. Ari’ incepu sa povesteasca sarind peste anumite incidente.
                       -Acum 6 zile, cand eram toti acasa la mine un porumbel a lasat un mesaj conform caruia daca nu ajung acolo unde ma “duc” semnele lasate pana a doua zi la pranz Allen moare. Am incercat sa ii fac sa ramana acasa, dar nu mi-au dat nici o sansa sa ies singura din Konoha. – Se uita acuzator la noi, dezaproband din cap. – Am ajuns acolo in timp record, desi am fost retinuti de Genjitsu cam la fiecare pas. Campul cu trandafiri albastri era tinta, poate pentru ca o data ce ai intrat, nu te mai poti ascunde. Shizune cu Karin ma asteptau singura, dar n-au parut deloc surprinse cand i-au vazut pe toti. Mi l-au dat pe Allen inapoi exact asa cum l-am adus aici. Mort! – ultimul cuvant il soptise, chiunuindu-se. –Daca eram mai atenta, terminam cu Shizune de cand am inceput, dar Zoe era mult prea calma. Am crezut-o moarta, iar cand m-am apropiat de Karin a lesinat. – ridica din umeri cand isi aminti fata speriata a roscatei. –In drum spre Konoha Shizune ataca din nou. Am vrut sa renunt, daca renuntam, Lee nu mai era in starea asta, pariez. Dar echipa 1 s-a bagat in fata mea. Serios, sunteti mult prea incapatanati.
                       -Poate, dar daca nu interveneam atunci, erai moarta. Lee e ranit, dar e in viata!
                       -Cert e ca Shizune s-a dus in seara aia. – Arishima aproba ceea ce spusese Sasuke si incerca sa nu dea detali despre cum a murit atacatoarea. –In seara aceea Lee a fost rapit si inlocuit, iar noi nu ne-am dat seama pana in penultima zi. Timp in care aniversarea mea s-a mutat cu 3 zile mai devreme. Din jumatate-vampir, acum am doar un sfert uman. Trei zile am fost incostienta, nu stiu sigur ce s-a intamplat, dar nu mare lucru. Cand m-am trezit mi-am amintit pentru cateva minute decat cateva nume si fete. Lee si Allen printre ele. – din nou, trecea peste detalii, cum ar fi ca primul nume pe care il rostise a fost ‘Deidara’ –Cand i-am vazut Sharingan-ul lui… Sasuke mi-am amintit mai multe, chiar de dinainte sa ma gaseasca Allen. Cum ar fi ca am o sora idioata care are mare parte din vina ucideri clanului meu. Am aflat ca… - se opri putin, uitandu-se cu coada ochiului undeva in stanga. –Am aflat ca e catelusa lui Kabuto si a promis ca nu va ataca Konoha, chiar daca eu si ea nu suntem in relatii minunate. Nu-i asa, Satoao?! – spuse, maraind ultima parte. Cu mana in jurul umerilor ei aparu surioara mai mica, sprijinindu-se voiasa si zambind retinut.
                       -Catelusa a fost mama ta. – spuse, zambind inca ingereste.
                       -Poate ai dreptate, pentru ca eu nu am cunoscut-o! – puncta Arishima, impingandu-ma un pas mai in spate de ea si sora sa, dand-o si pe Satoao mai departe. –Oricum, nu ma asteptam la vizite atat de curand.
                       -Nu suntem noi surori?! Mi s-a facut dor de tine!
                       -M-ai vazut aseara! – argumenta Arishima, enervata.
                       -Daca vrei sa vorbim serios, am venit sa imi iau pranzul. – zise Satoao, iar eu abea acum observasem ca in spatele ei statea agatata Karin. Gai-sensei, Neji, Tenten si Temari nu spuneau nimic. Era o cearta intre surori, nu avea rost sa ne bagam.
                       -E deja moarta, de ce te-ai chinui sa scapi de corp? si cand ai muscat-o?! – marai colega noastra. M-am chinuit sa imi retin un zambet. Karin era duuuuusa!
¬                       -Nu am muscat-o. A facut infarct cand m-a vazut. E prea proasta sa merite sa traiasca. In plus, de ce ai regreta pierderea ei? In caz ca ai uitat, a ajutat la omorarea lui Allen. Oh, pardon, a ajutat la omorarea prostului Allen. Satoao parea scarbita de Karin, ca si cum era o gramada de gunoi. Arishima era acum cu mana la gatul sorori ei, care ranjea multumita, impinsa in perete.
                       -Ti-am spus sa nu il mai insulti! – suera Albastreaoa, strangand mai tare mainile.
                       -Ei, atunci eu iti spun ca nu are rost sa ma lupt cu tine, cand mana iti este smulsa!
                       Sato o prinse pe Ari de antebratul drept, tragand pana ce bratul s-a desprins de umar. Arishima gemu, departandu-se de sora ei, apoi atacand inapoi in viteza, luandu-si partea corpuilui lipsa. Nasul ii era incretit.
                       -Te-ai jucat cu pisicile?! Puti! - Marai colega noastra tinandu-si bratul la locul sau.
                       -Nu, urasc matele. Doar ca roscata asta, am uitat cum o cheama, mangaia una. Oricum, ar trebui sa plec. Surioara, fi sigura ca nu scapi de mine atat de usor. - Fura ultime cuvinte ale lui Satoao inainte sa porneasca in viteza, uitand-o pe Karin lipita de perete. Abea peste cateva minute se trezi Gai-sensei, pregatit sa mearga dupa ea. Ari’ il opri.
                       -Deja nu mai este in Konoha. Si din moment ce nu a cauzat stricaciuni in sat, nu am motiv sa ma duc dupa ea. In plus, cu mana in halul asta… - lasa propozitia neterminata privind in gol directia pe care o luase sora ei.
                       -Cum adica nu a cauzat stricaciuni?! Karin e moarta! Striga Tenten, aratand cu degetul spre roscata. M-am apropiat de corp si am luat mana sa ii verific pulsul. Era inexistent.
                       -E un corp fals. Daca intr-adevar Karin ar fi aceasta, unde e Kakashi-sensei?! Era cu el! - am calculat ceea ce se intampla. Adevarat, nu i-ar fi luat doar cateva minute sa il doboare pe sensei, stiam asta cu precizie. Deci Karin nu era moarta?! Ce pacat! Mana imi aluneca pe pieptul corpului. Si am putut simtii oase si vase de sange. M-am incruntat. Daca era un corp fals de ce se simtea exact ca la un om?
                       -Arishima, nu cred ca este un corp fals. Adica constructia interna este perfect in regula. – murmur, verificand toate celelalte parti unde puteam simtii alte organe.
                       -Sakura, ai dreptate, nu e corp fals. Are forma de animal.
                       -Lasa-ma sa ghicesc: pisica! – il intrerupse pe Neji Ari’, maraind usor.
                       -Exact! Cum ti-ai dat seama?
                       -Satoao mirosea a pisica. Ceva din jur mirosea a pisica. Noua nu ne place “duhoarea” lor. De aici si intrebarea pe care i-am pus-o sora-mi. Deci m-am inselat. A cauzat o stricaciune, omorand o mata. Apoi, intr-o secunda fu langa Sasuke, spunandu-I ceva la ureche, apoi se duse mai departe, strigand. -Lee se trezeste, ma duc la el.
                       In acelasi timp Sasuke disparu intr-un nor de fum.
                       -Bine, copii, hai la antrenament acum! Mai sunt doar cateva ore pana sa inceapa academia. Voi vorbi cu Hokage despre acest incident mai pe seara. - Anunta Gai-sensei, luandu-si elevii si impingandu-I de la spate spre locul lor de “joaca”. M-am uitat la Naruto, care se uita la mine. Amandoi habar nu aveam ce se intampla. De un lucru eram sigura. Chakra lui Sasuke era de negasit. Si stiam ca sensei-ul ne avertizase. Trebuia sa il gasim pe coechipierul nostru pana sa fie nevoie sa fim prezenti la Academie. Deja lipsisem cateva zile, nu ne permiteam sa lipsim si acum.
                       -Hai sa il cautam! - zice Naruto, luand-o la fuga pe stradutele intortocheate ale satului. Mi-am dat ochii peste cap, sarind pe un acoperis. Daca Sasuke plecase in acel fel, era clar ca nu vroia sa fie vazut. Si totusi putea sa o faca mai subtil de atat, ceea ce inseamna ca vroia ca unul din noi sa il urmareasca. Il cunosteam prea bine incat sa imi dau seama de miscarile lui.
                       Am trecut prima data pe la el acasa. Oricine ar fi cautat acolo prima data. Daca intr-adevar voia sa fie urmarit, s-ar fi dus undeva unde sa stiu ca il pot gasi. Asa cum m-am asteptat, era acolo, pe acoperis, sprijinindu-se de horn. L-am privit lung, asteptand o explicatie. El doar se uita la mine, ca si cum nimic nu se intamplase. Nu dupa mult timp a aparut si Arishima. Aproba din cap spre Sasuke, apoi pleca iar. Firar, m-a facut mai confuza!
                       M-am asezat langa brunet, infasurandu-mi genunchii cu mainile.
                       Ce putea fi? Daca nu a spus nimic de fata cu ceilalti, era clar ca se lega de Akatsuki. Sa fi patit vre-unul ceva? Nu, Konan se descurca cu medicina, n-avea nevoie de mine. Madara Uchiha din cate intelesesem nu era un pericol deocamdata, asa ca nu era nici un motiv sa ma ingrijorez. Ar fi ramas doar Kabuto cu Satoao. Ce puteau sa faca din moment ce chiar Arishima a zis ca nu a cauzat stricaciuni?!
                       Stai! Cuvintele ei au fos “Nu a cauzat stricaciuni in Konoha”.
                       -Imi spui ce s-a intamplat sau stam asa pana maine? – intreb, sperand ca deductiile mele sa fie gresite.
                       Ma priveste atent, apoi se da cu capul de horn.
                       -Itachi a omort pisica aia.
                       Am simtit cu sangele mi se scurge din obraji. Itachi?! Dar, acea pisica era din Konoha. Doar nu…?!
                       -E in sat?
                       -Nu. Arishima crede ca pisica a fost dusa la el. Desi… nu pot sa inteleg de ce.
                       -Lui Sato’ nu-i place sangele animalic. Si cum putea omora pisica fara sa o “muradeasca” de sange? In plus, trebuia sa fie ceva atins de Karin. Ceva cu o constructie interna asemanatoare cu a oamenilor. Itachi nu stie decat mirosurile celor care am fost acolo cand s-a trezit. In plus, pe el cam doua saptamani nu il va deranja mirosul pisicilor.
                       Explicatia veni de la Albastrea ce se intorsese cu Naruto de mana. Ii dadu drumul imediat ce se opri din alergat, asezandu-se undeva in fata noastra.
                       -Am trecut pe la Kakashi-sensei si mi-a spus despre motivele lui Karin. Shizune era mama ei, au primit o oferta de lucru bine platita la Kabuto. Trebuia sa il omoare pe Allen, incet si dureros, ca apoi sa ia ele casa din padure. Aveau impresia ca prin toate sertarele alea se gasesc comori. Bine, comori pentru mine sunt, poze, cadouri, chesti deastea. Nu stiau de ce era nevoie sa il omoare pe Allen si habar nu aveau de existenta sora-mii. 
                       -Gai-sensei banuieste ceva. Si am impresia ca ne-a dat timp limita sa rezolvam ceva ce eu nu inteleg. A spus ca va vorbi cu Hokage-sama mai tarziu, cand se putea duce imediat. - Zic, gandindu-ma la ceea ce a spus.
                       -Nu. Gai-sensei are incredere in mine, altfel nu pleca pur si simplu. In schimb, Neji nu e prea convins. Stiu asta, pentru ca m-a verificat. S-a dus in salonul lui Lee. Daca nu eram pe-aproape, isi dadea seama. Oricum, nu de asta l-am rugat pe Sasuke sa vina aici. De fapt, stiam ca daca dispare el, Sakura il va cauta, iar daca Sakura il cauta Naruto se duce cu ea. Era cam cea mai rapida cale sa va strang pe toti. - M-am holbat la ea. Ne cunostea doar de cateva zile si deja stia cum lucram. Invata repede, n-am ce zice.
                       -Atunci care e problema? - Nerabdarea lui Naruto era foarte amuzanta.
                       -Vreau sa imi promiteti ca daca dati de Satoao accidental, nu o veti ataca.
                       -Ce?! De ce? - de data asta eu am fost cea vorbareata, apoi, imediat ce mi-am dat seama m-am plesnit peste frunte. -Asta cauta ea, nu? Vrea un motiv destuld e bun incat sa ne omoare, ca apoi sa nu o traga nimeni pe ea la raspundere.
                       -Exact! Si nu pot permite ca vre-unul dintre voi sa pateasca ceva. In schimb, ar putea foarte bine sa se duca la Tsunade-sama si sa ii povesteasca tot ceea ce s-a intamplat in cele sase zile…
                       -Ea costitue un risc foarte mare. Din ambele puncte de vedere. Daca n-as avea Sharingan-ul, nu as putea sa ma feresc nici la prima lovitura. E mai rapida ca  tine. Va fi greu de invins. Zise Sasuke, privind spre Arishima.
                       -Va fi greu, dar nu imposibil. O cunosc bine pe Sato’, stiu de ce este in stare. Dar… ma inspaimanta sa cred ca are ajutoare ca mine. Ea m-a impins sa o fac, deci e clar ca si ea a mai facut-o inainte. Sau doar vroia sa vada cum poti baga venin intr-un corp fara sa se dezintegreze… Oricum, categoric nu m-a indemnat pentru mine sau el.
                       Arishima avea dreptate. Satoao, dupa calculele mele, nu avea cum sa il cunoasca pe Itachi, avea doar trei ani atunci. In plus de toate, la o varsta atat de frageda ma indoiesc ca se poate indragosti cineva, fie chiar si vampir. Undeva, mai departe de noi, aparu Gai-sensei.
                       -Stiam eu ca nu te duceai la el. La inceput ai spus ca e in operatie, apoi, dupa nici 30 de minute el se trezeste. Pustoaic-o te credeam mai desteapta de atat…
                       -De fapt, am facut-o intentionat. Ma gandeam ca Neji nu se va lasa pacalit, asa ca am folosit scuza asta. Erau doua clone acolo, nu una. Bine, o dublura si una transformata in Lee. Intotdeauna ai stiut sa deosebesti trasformarile si clonarile mele de reale. - Arishima nu paru deloc surprinsa cand il vazu.
                       -Deci, imi poti spune adevarul acum?
                       -Sigur. - M-am holbat la ea, parea atat de calma incat nici nu ti-ai fi dat seama ca nu stia ce sa faca. Ofta, inchizand ochii, apoi vorbi. –Deidara, Sasori si Itachi m-au ajutat. Daca nu erau ei prezenti nici unul dintre noi nu mai era viu. Stiu ca mi-ai interzis sa ii mai intalnesc, dar nu eu i-am chemat!
                       Atat eu, cat si Sasuke si Naruto am intors socati capul spre ea. Chiar ii spusese adevarul?! Oh, Doamne, e nebuna.
                       -Din nou bagaciosii aia. E vre-unul implicat in lupta dusa de Lee?
                       -Nu, au fost prezenti cam tot timpul pe langa mine. De ce ar avea nevoie de spion cand si ei erau acolo? Exista 5 poibilitati care sa aiba logica. Prima ar fi Satoao, dar cade, pentru ca a fost prezenta. Asta nu inseamna ca nu s-a putut lupta cu el. Apoi, Kabuto e urmatorul la care ma gandesc. N-am nici o dovada, decat prezenta sora-mii. Madara ar fi urmatorul, dar… am vorbit cu el. O vrea doar pe Sato alaturi. Iar ceilalti ar fi Hidan si Kakuzu, dar Zetsu le-a urmarit o lupta cu 4 cozi, nu au cum sa fie ei. Oricine a fost, a avut grija sa nu il atinga pe Lee mai mult de 2 secunde. Nu e nici un miros strain. Bineinteles ca exista si posibilitatea sa fi castigat lupta. Dupa deschiderea celor 8 porti lotus e terminat.”
                       Gai sensei doar aproba din cap, apoi ne spuse ca mai bine ne-am grabi, daca nu vrem sa intarziem la Academine. Neincrezatoare m-am ridicat si am inceput sa alerg de pe acoperis pe acoperis pana la mine acasa. Am intrat si un aer nostalgic imi inunda narile. Am privit lung holul familiar inainte de a pasi. O iau la fuga, de parca cineva ma urmarea pana la mine in camera unde mi-am dat toate hainele jos si am intrat direct in baie. Un dus ar fi facator de minuni inainte de antrenament. Foloseam spumantul cu aroma de liliac. Mirosul frumos acoperea toata incaperea, dand senzatia unui vand te primavara. Era foarte placut. Am inchis ochii, lasand apa sa curga pe corpul meu.
                       Stiam ca se apropia o batalie foarte periculoasa. Probabil chiar si Naruto isi dadea seama de asta.
                       Stiam si ca Akatsuki nu vor sta cu mainile in san daca Arishima va lupta. Probabil chiar si Madara va lupta contra lui Kabuto. Si toate astea erau atat de confuze. Arishima lupta pentru sat, Akatsuki lupta pentru Arishima, Madara lupta pentru a o avea pe Satoao doar pentru el, iar Satoao lupta pentru Kabuto. Dar, de ce?! Am inteles ca Satoao vrea sa o omoare pe Arishima. Dar, in acest caz, lucrurile stau altfel. Satul nu trebuia implicat in acest joc.
                       Arishima lupta pentru viata ei, noi cu Akatsuki luptam pentru viata Arishimei. Kabuto s-ar fi bagat in lupta doar daca Satoao ar avea nevoie de ajutor. Madara l-ar fi omorat pe Kabuto pentru ca i-a luat-o pe Satoao.
                       Totul era atat de confuz! Nici macar nu stiam ce sa fac. Un lucru era sigur, aveam de gand sa lupt!
                       Am oprit apa, iesind de sub dus. Ma infasor intr-un prosop apoi merg in dormitor si imi caut hainele. Pantalonii scurti, negri, fusta crem si maiou-ul rosu erau destul de comozi incat sa nu ma incurce la antrenamente. Mi-am prins cutiuta cu Stele Shuriken si Cutite Kunai de picior. Apoi mi-am sters parul de apa, acesta ramanand inca ud. Nu ma deranja. Pun bandana cu semnul Satului Frunza pe cap, apoi imi iau sandalele lungi pana sub genunchi in picioare. Ma grabesc spre usa din fata, parasid in fuga locatia. Pe drum ma intalnesc cu Hinata, Ino si Tenten.
                       -Hei, fetelor, nu v-am mai vazut de mult! – zic, parand normala.
                       -Asa este. Tenten a spus ca nu ai fost in Sat zilele astea. Ma imbratisa Hinata, zambind.
                       -Da, am ajutat-o pe Arishima. Presupun ca ati auzit ca Allen a murit…
                       -Cine ma barfeste? – apare Albastreaoa langa noi, avand la spate o katana subtirica, teaca avand un model frumos ce imita florile de cires.
                       -Doar eu. Pot sa o vad? – arat spre arma, iar ea mi-o inmaneaza. Era atat de usoara… si frumoasa. –Sti sa o folosesti bine? - intreb, curioasa.
                       -Da. Bine, nu am luptat niciodata cu ea, m-am antrenat cu o alta sabie, mai grea. Presupun ca va fi mai usor sa o controlez. – ridica din umeri.
                       -E atat de draguta. Modelul pare lucrat manual. Cine ti-a dat-o? – incepe Tenten, interesata.
                       -Bunicu’ Allen, inainte sa vin in Konoha. Presupun ca a mostenit-o, pentru ca nu l-am vazut lucrand la ea.
                       I-am dat katana inapoi, intrand pe portile Academiei. M-am uitat accidental la mana Arishimei.
                       -Hei, cine ti-a bandajat-o? E chair atat de rau?
                       -De fapt, am pus bandajul ca sa nu fie nevoie sa lupt fara maini. As fi fost nevoita sa tin bratul la locul lui daca nu bandajam. – imi raspunse, stranband din nas, privind la umar.
                       -Da, chiar vroiam sa te intreb cum a reusit sora ta sa rupa bratul atat de usor. - Incepu Tenten. Ari’ tresari, gandindu-se la un raspuns logic. Dar nu avu timp sa vorbeasca pentru ca Anko-sensei ne chema pe terenul de antrenament. Citea de pe o foaie regulile ce pareau schimbate fata de anul trecut. Trebuia sa ai cel putin doua arme cu care sa lupti, puteai folosi elementele ca aparare, iar kekke-gengai-urile erau strict pentru a para lovituri, nu pentru atac. Simplu pentru mine, nu aveam kekke-gengai.
                       -Prima lupta va fi intre Kankuro no Suna si Kiba Inuzuka. – anunta sensei. Geninii au dat mana apoi s-au departat cativa pasi. Kiba nu avea voie sa il foloseaca pe Akamaru, el nu era arma.
                       Nu am fost deloc atenta la cine si cum castga, stiu doar ca invingator a fost Kanguro, cum era de asteptat.
                       -Arishima Hatsumi contra lui Gaara no Suna! - Striga Anko sensei si am tresarit.
                       Asta va fi foarte interesant.

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] cap. asteptand moartea… ~         

30.4KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Cap 12 ~ Lupta pana la prima zgarietura, ai musafiri! ~
                      Sakura P.O.V.

                       -Arishima Hatsumi contra lui Gaara Al Nisipului! - Striga Anko sensei si am tresarit.
                       Asta va fi foarte interesant.  Abea asteptam sa vad lupta lor, pentru ca nu multi au reusit sa il atinga pe Gaara.
                       Arishima se ridica in picioare din dreapta mea, apoi inainta incruntata. Gaara isi facu intrarea “spectaculoasa” ca de obicei, aparand intr-un nor de fum direct la locul sau. Se privira lung, de parca gandeau strategii, apoi facura cate un pas in spate. Nu dadusera mana. Anko se uita la ei putin ciudat, dar da startul. Ari’ apuca katana de maner, inca tinand-o in teaca. Apoi, Sensei interveni.
                       -Am spus doua arme, nu una!
                       -Am doua! - protesta si albstreaua, scotand katana, tinand-o in mana dreapta, iar teaca in mana stanga. De sabie atarna o sfoara grosuta. Anko se incrunta, dar totusi aproba din cap. Stia ca roscatul lupta doar cu stele Shuriken si cutite Kunai. Dar Gaara facu ceva ce nu folosise niciodata. Intinse o mana, iar nisipul se stranse, formand o sabie. Nici unul nu ataca. Amandoi incruntati, stand drepti, cu armele atarnand in jos.
                       -Putem schimba partenerii? – stiga Arishiam dintr-o data, facandu-ma sa tresar.
                       -Nu. Hokage-sama a facut grupele, nu am voie sa schimb nimic! – zise cam furioasa Anko, neintelegand nimic.
                       -Bine atunci. Gaara, ai grija sa nu imi atingi pielea cu a ta. Shukaka si Zoe vor sa se intalneasca de cand am ajuns in Konoha, un contact fizic ar dezlantui un razboi total. - spuse iar, iar eu m-am uitat panicata la Sasuke, care avea Sharingan-ul activat.
                       -Stiu. Dar nu imi dau seama cum sa lup cu arme cu tine fara sa te ating. Spune si roscatul, parand ingrijorat. Arishima ofta, apoi facu un semn cu mana. Langa ea aparu o clona. Nou-venita doar aproba din cap, incepand sa alerge in viteza spre…. TURNUL HOKAGE-ULUI?! Vroia sa aiba permisiunea de la Tsunade-sama de a schimba partenerii?!
                       -Nu inteleg de ce pe Gaara nu-l poate atinge. Cu Naruto nu a avut probleme. – gandesc cu voce tare, privind in gol, amintindu-mi de toate momentele in care il tine pe blond de mana. Chiar astazi a facut-o….
                       -Gaara nu are sigiliu, ceea ce inseamna ca e mai instabil. Stim cu totii ca daca el nu ar fi fost atat de puternic moral, eram toti terminati. – raspunse Sasuke la intrebarea mea. Am aprobat tacut din cap, cantarind ceea ce spusese. Da, era adevarat. Daca Gaara nu ar fi rezistat, atat noi, cat si Suna eram intr-un pericol imens. Ii eram recunoscatori fara ca macar sa ne dam seama. Dar nu parea mandru de sine, el arata ca si cum se ura.
                       De fapt, ura ceea ce se afla in el. Si totusi Naruto pare in regula cu chestia asta. Nu l-a deranjat vreodata ca este un corp gazda. Lui nu-I convenea ca toata lumea il invinovatea, si pe buna dreptate. Cu ce era el vinovat?! N-avea decat cateva ore cand in corp i-a fost sigilata Vulpea cu 9 Cozi. Nu era ca si cum si-ar fi dorit sa fie el “alesul”. A incercat sa isi construiasca o viata cat mai normala, desi marea majoritate il ignorau, doar pentru ca il gaseau vinovat.
                       Mi-am recapatat concentrarea exact la timp sa vad clona albastrelei aparand langa ea, dezaproband din cap. Arishima ofta, distrugandu-si clona.
                       -Concentreava-te pe atacurile cu sabia. Daca sabia ma atinge, nu e vreo problema. Sau de haine. Daca nu e contact direct este in regula. – atat spuse, inainte sa porneasca in viteza, atacand.
                       Katana lui Gaara ii opri miscarea, iar nisipul o lua razna. Incerca sa se abtina sa nu intervina ca aparare sau atac. Gaara vroia sa se descurce singur. Facu un pas in spate, apoi tinti cu precizie fruntea Arishimei, nedand drumul sabiei. Dar nu o atinse, pentru ca albastreaua para cu teaca. Abea acum ii intelegeam strategia. Totul era bine pus la punc, iar stilul ei de lupta era diferit.
                       Ea ataca din nou, avand catana in mana stanga. Gaara se feri usor, incercand sa o taie pe talie, dar teaca aparu si acolo, nelasand sa aiba loc contactul.
                       Arishima avea scapari legat de metoda de lupta. Era usor sa iti dai seama cand va ataca sau cand va para, dupa mana pe care o folosea. Daca era dreapta, era aparare, daca era stanga, urma atac. Iar acum urma stanga…
                       Am tresarit uimita cand am vazut ca in mana stanga se afla acum teaca, care era parata de Gaara. Ari’ a zambit multumita, ajungand intr-o secunda in spatele lui Gaara, cu picioarele incolacite pe talia lui, tinandu-l de un umar si cu sabia amenintand sa ii taie pielea.
                       Apoi se da jos, isi baga Katana in teaca si paraseste ringul de lupta, venind langa mine si coechipierii nostri. Eu inca ma uitam la Gaara care raji superior, desi pierduse, apoi disparu intr-un nor de fum.
                       -Sti, nu cred ca va reactiona bine… - zic, spre albastrea.
                       -De ce sa nu reactioneze bine cand a castigat? - intreaba si ea parand nedumerita.
                       -Cum sa castige cand aveai katana la gatul lui?! - apare Naruto, luandu-mi vorba de la gura.
                       -Amintiti-va ce a spus Anko-sensei in legatura cu regulile schimbate. Cel care pierde este cel care are o prima zgarietura, rana usoara etc. Iar Gaara m-a zgariat la cot, cand m-am pus in spatele lui. - Ne lamuri, zambind si arata “buba” care acum se vindeca rapid.  –Asa cum am mai spus, Gaara e puternic. - murmura iar, uitandu-se spre Anko care anunta castigatorul. Se pare ca ea vazuse cand achizitionase zgarietura Arishima. Urmatoarea lupta avea sa fie dusa de Shikamaru si Neji. Dar Kakashi-sensei aparu pe gardul ce delimita terenul de antrenament de padure.
                       -Echipa 1, in biroul Hokage-ului! – Toti ne-am ridicat si am sarit langa Kakashi, toti inafara de Arishima care privea incruntata spre turnul lui Tsunade-sama.
                       -Sensei, ce cauta ei aici?! – sopti, venind rapid in stanga mea. Kakashi ridica din umeri, apoi am luat-o toti la fuga spre turn.


                        Arishima P.O.V.

                       Nu imi venea sa cred ca ei sunt aici. Erau atat de nesabuiti incat sa apara in Konoha si sa ma caute? Am marit viteza, nepasandu-mi ca ii lasam in urma pe ceilalti. In cateva secunde eram in fata biroului lui Tsunade. Am batut respectuos si pana sa aud un “Intra”, coechipierii mei ma prinsera din urma. Am intrat, iar Tsunade parea foarte nervoasa. Imi dadeam seama pentru ca purcelul, cum a vazut-o pe Sakura, s-a ascuns speriat in spatele ei, tremurand.
                       Deidara se uita in biblioteca impresionanta, iar Sasori privea pe fereastra, probabil vazandu-ma cand am intrat in turn. Mi-am mijit ochii, cautand orice ar fi semanat cu un punct slab, sperand sa fie niste transformari foarte bine facute, dar pana si firele de par le erau la fel de “aranjate” ca ultima data.
                       -Ce Doamne Iarta-ma faceti aici?! zic, respirand sacadat de la nervii ce ma acaparau. Deidara lasa o carte inapoi pe raft si se intoarse spre mine, cu un zambet usor pervers.
                       -Am vorbit cu Pain si am hotarat ca nu e bine sa te lasam singura, cand Satoao te cauta. Hokage a zis ca e de acor atata vreme cat nu facem prosti prin oras….
                       -Daca va prinde Gai-sensei v-ati ars! - murmur, punandu-mi mainile in san. –In plus, Satoao deja m-a vizitat astazi!
                       -Cu atat mai mult vom sta aproape de tine cam non-stop. Nimeni inafara de Jounini si Iruka care e Chuunin nu vor sti ca suntem din Akatsuki, deci nu va fi o problema. - Spuse si Sasori, zambind, mai mult ranjind, superior.
                       -Si unde aveti de gand sa stati?
                       -Credeam ca reiese din partea cu non-stop ca vom sta pe capul tau o perioada. - Zice Deidara, cu mainile la ceafa, zambind incruntat.
                       -Am de ales?! murmur, dupa scotand un oftat.
                       -Da. Ori noi doi, ori Pain cu Tobi si probabil Konan… - Perversitatea lui Sasori incepea sa ma enerveza.
                       -Dar ce s-a intamplat cu Itachi…? - incepe Hokage-sama si abea atunci mi-am dat seama ca nu stia ceea ce s-a intamplase zilele trecute.
                       -Probleme medicale… – ii raspund, zambind trist.
                       -Pai aduceti-l aici, il pot vindeca. – se oferi si am fost uimita de cat de repede se obijnui cu membri Akatsuki.
                       -E in plan de vindecare, Sakura s-a ocupat de el. – ma salva Kakashi-sensei. Nu puteam sa ii spun ca Itachi constitue un pericol urias in primele doua saptamani, pentru ca, probabil mi-ar taia gatul prajindu-ma pe rug…
                       -Oricum, pelerina dispare o vreme, incepand de acum. Cel putin toti elevii din academie stiu simbolul Akatsuki. Veti avea treaba zilele astea, ma veti ajuta la curatenie. De cand am ajuns in Konoha n-am avut timp sa fac mai nimic pentru casa. Haine puteti imprumuta de la Allen. Daca se intampla ceva prin Konoha nimeni nu va ezita sa dea vina pe voi, asa ca fiti atenti. Si doar ca precautie…. – m-am dus langa Deidara, l-am desfacut putin la pelerina, jos, luandu-I saculetele de lut. Apoi la Sasori, i-am luat pergamentele de invocare a papusilor pe care le controla.
                       -Ei, haide, daca se intampla ceva si noi nu avem “arme” ce facem?! incepe blondul mai mult rugator.
                       -Imi pare rau, dar astea raman la Hokage. Nu vreau sa aud reclamatii ca ati tras la tinta cu bombe pe peretele vecinilor sau ca faceti farse cu sperietori, asa cum mi-ati facut mie. – spun, amintindu-mi de ceea ce facusera casei mele acum cativa ani.
                       -Deidara, crezi ca e prea tarziu sa facem schimb cu Pain si Konan? – murmura Sasori, vrand sa nu il aud. Ca rasplata primi o palma in cap de la blond si o cautatura urata. M-am prefacut ca nu am auzit.
                       -M-ai aveti ceva de adaugat, Hokage-sama? - zic, cu respect, observand-o zambind multumita, cu mainile incrucisate pe birou. Doar aproba din cap, aruncand spre mine trei bandane cu semnul Satului Frumza. Pe a mea, am legat-o la brat, pe deasupra bandajului, iar celelalte doua le-am tinut asteptand sa le scoata pe ale lor cei doi. Au pus mana pe insignele pe care le purtau, unul pe brat sub pelerina, iar celalalt pe frunte, dand disperati din cap. M-am incruntat si cu puterea mea m-am ridicat in aer, la cativa centimetri de podea. Am lasat ochii sa isi schimbe culoarea, intr-un mov inchies. Coltii imi credcusera mai mari decat de obicei la indemnul meu si am deschis usor gura.
                       Au inghitit in sec, iar in cateva secunde aveam bandanele lor in mana, iar cele cu Satul Frunza le luasera locul. M-am apripiat de ei si le-am scos inele Sei si Gyoku. Si-au dat ochii peste cap nemultumiti, dar nu au comentat nimic.   Le-am bagat in buzunarele pelerinelor, care nu aveau sa mai stea mult timp pe umerii lor.
                       -Asa… Regulile casei mele, doar pentru voi doi, sunt urmatoarele: Fara mancare in sufragerie sau dormitoare, exista bucatarie. Nu redecorati nimic “accidental” ca altfel va redecorez eu fata. Hainele vor sta in dulap nu aruncate nebuneste prin camera. Si daca prind un fir de par de-al vostru in camera mea dormiti pe pres afara. Si toate astea doar pentru ca ati luat decizi fara sa ma intrebati. Daca va fi nevoie, nu mancati zile intregi.
                       -Ari’, nu crezi ca esti cam dura? – sopti Sakura, de langa mine.
                       -Nu. Regulile vor aparea sau vor disparea in functie de comportamentul lor.
                       -Aha, deci tu nu ai nimic impotriva picioarelor puse pe masa, zgarieturi pe pereti sau batai cu mancare. Nu? – rade Deidara, parand usurat.
                       -Ma indoiesc ca va va convenii sa va bateti joc de curatenia la care veti munci o zi intreaga, sau chiar mai mult. In schimb, daca veti curata dupa voi, nu am nimic impotriva…. – ridic din umeri rautacioasa. Amandoi se incrunta usor, dar dau din cap calmi. Speram doar sa nu creada chiar tot din ceea ce spusesem, pentru ca nu era cam nimic adevarat. Dar stiam ca Tsunade-sama nu e tocmai incantata de ideea asta, asa ca daca ii tineam sub control de fata cu ea poate se mai linistea. Oricum ma indoiesc ca vor sta pe aici prea mult timp, pentru ca am o impresie stranie ca Satoao va veni foarte curand. Chestia asta ma ingrijora rau de tot. A promis ca nu va ataca pe nimeni inafara de mine fara motiv, dar nu toti stiu despre ea si o pot motiva foarte bine. Tot ce trebuie e sa se uite urat la ea si isi semneaza contract cu moartea.
                       Tsunade le repeta regulile satului, ca nu au voie sa lupte sau sa spuna cuiva de grad mai mic de Jounin cine sunt ei de fapt si ca se vor da drept doi elevi noi, veniti sa studieze pe o perioada limitata de timp. Iar echipa 1 a fost aleasa sa le  fie “ghid” in sat. Destul de simplu dupa parerea mea. Mi-a spus si despre Lee, ca o vreme va sta imobilizat la pat, dar ca este bine si ca doarme. M-am mai linistit putin.  Apoi, spre uimirea mea a spus ca suntem liberi restul zilei sa le aratam orasul lui Deidara si Sasori, care au parut incantati.
                       -Copii, eu ma duc sa vorbesc cu Asuma si Kurenai, ei nu au aflat inca. Fara probleme, bine? – spuse Kakashi-sensei cand eram undeva aproape de pature, pe un teren de antrenament. Ii privi pe cei doi care si-au dat ochii peste cap.
                       -Daca se va intampla ceva, imi voi asuma raspunderea, apoi ei isi vor ispasii pedeapsa de trei ori mai rau. – Zic printre dinti si cu mainile in san. Apoi sensei dispare intr-un nor de fum, iar eu m-am calmat imediat.   
                       -Ha, stiam eu ca nu vorbesti serios. – rade Deidara, lovindul pe Sasori pe spate.
                       -Nu vorbea serios? – intreba roscatul, cu ochii mari.
                       -Doar pentru ca nu am de gand sa va pun la treaba nu inseamna ca nu ma pot razgandi. - Ranjesc, luand-o inainte. –Sasori, e vreo posibilitate ca Gaara sa te recunoasca?
                       -Nu stiu. Adica ma indoiesc ca isi mai aminteste de mine, era foarte mic cand am plecat.
                       -Inca nu pot sa inteleg de ce ati venit aici. Stiti la fel de bine ca mine ca Satoao e usor de rezolvat… – incep dar sunt intrerupta.
                       -Nu asta este motivul pentru care suntem aici. Dupa ce ati plecat, a aparut Tobi si a spus ca a vazut-o pe Satoao sarutand mai multi barbati. Si ne-am gandit ca ii transforma, asa ca stam pe aproape, pentru ca am inteles ca vrea oameni puternici. Konoha… e plina de asa ceva. Mai ales Shukaku si Kyuubi. – imi explica Deidara.
                       -E atat de proasta… Chiar nu isi aduce aminte de ceea ce ne spunea tata?! – astea au fost mai mult pentru mine, dar cand am vazut fetele curioasa ale celor din jur am spus ceea ce er ade spus. –Daca trasformam mai mult de cinci oameni in vampiri puterea noastra se va impartii. De exmplu daca Satoao a trasformat 6 persoane, puterea ei se imparte in sapte, astfel sa ii ramana si ei cat sa supravietuiasca, la fel ca ceilalti. Dar daca ii face in serii, azi cinci, maine cinci, ii omoara pe toti cei mai noi, pentru ca nu vor avea pic de putere. Adica vor fi foarte vulnerabili. Insa asta depinde de puterea corpului transformat. Daca ar fi cineva la fel de puternic ca Deidara sau Sasori sau oricare altul, atunci… 
                       Nu am mai continuat, doar am lasat capul in jos, strangand din pumni.
                       -Atunci singura care va muri e Satoao. – ma completa Sakura, cu ochi pierduti.
                       -Iar daca Satoao moare, primi trei vor muri o data cu ea. Ceea ce inseamna ca daca eu mor, in maxim 3 zile si Itachi vine dupa mine. – oftez, asezandu-ma pe iarba din poienita in care ajunsesem.
                       -Inca un motiv pentru care sa fim aici. – ranjeste Sasori, sprijinindu-se de umarul meu sanatos.
                       -Dar daca Itachi moare in astea doua saptamani… eu il urmez pe el. E o chestiune legata de venin. Pana ce veninul meu din corpul lui nu se combina cu sangele sau, suntem prea strans legati. Stiti, cum se zice la suflete pereche, doar ca e mai puternic si nu e vorba de iubire.
                       -Normal ca nu e vorba de iubire! – maraie Deidara, incet.
                       -Care ar fi problema daca ar fi iubire?! – m-am rastit la el. S-a incruntat, strangand din dinti, astefel sa nu mai scoata prosti pe gura. –Oricum, nu e cazul de asa ceva. La opt ani, imi mai trebuie sa fiu in limba dupa careva. – murmur dezaproband nemultumita din cap.
                       Apoi, am continuat cu discutii normale, despre antrenamente si ore la Academie, despre viitoarele planuri de contraatac si la sfarsit au inceput sa comenteze lupta mea cu Gaara, pe care am pierdut-o cu buna stiinta. Daca pierdea, exista riscul sa nu mai fie concentrat si l-ar fi lasat pe Shukaku liber. Nu ar fi fost ceva ce sa imi doresc, asa ca am preferat sa il las sa ma raneasca putin, sa fie castigator si tot sa ramana in siguranta.
                       -Hei, ce cautati aici? – se aude vocea lui Temari, de undeva din spatele nostru. -Oh, Arishima nu ne-ai spus ca ai iubit…
                       -Am ce?! zic,uitandu-ma in jur, sa vad de care zice. Singurul mai aproepe de mine era Sasori, care inca se sprijinea de umarul meu sanatos. Aaa, Sasori e unul din elevii noi, iar Tsunade-sama ne-a rugat sa le facem un tur al orasului sa sa stea la mine o perioada. El e Deidara. – fac o prezentare scurta, iar ceilalti isi spun numele si vin sa dea mana cu cei doi. Sasori nu a avut probleme, dar la Deidara…
                       -Hei, nu vrei sa te muste! - zice, ridicand mana dreapta si am putut sa vad gura din mijlocul palmei, care era formata intr-un ranjet rautacios.I-am dat un ghiont in coasta cand m-am ridicat in picioare.
                       -Apropo, Gaara, felicitari. – zic, zambind usor.
                       -Te-ai ranit singura. Nu se pune…
                       -Nu conteaza, am facut-o din neatentie, iar intr-o lupta poate fi mortal. - zic, sperand sa nu isi dea seama. Si desi stiam ca isi daduse, a facut pe prostul si aproba din cap.
                       -Ati scapat usor de fuga din oras si de moartea lui Shizune. Era preferata lui Hokage-sama. – incepe si Neji, cu o privire ce spune “Nu va mai ascundeti, v-am prins!”.
                       -Umm, i-am explicat care a fost pierderea mea si a fost de acord ca Shizune si-a meritat soarta. Mint, amintindu-mi ca Tsunade chiar nu a spus nimic despre asta cat timp am fost pe langa ea. 
                       -Aminteste-mi, te rog, cum a murit Shizune? – am tresarit usor cand Neji pusese intrebarea, dar mi-am revenit mai repede decat as fi crezut.
                       -Dupa ce Sakura, Naruto, Sasuke, Lee si Kakashi-sensei au plecat stiu ca am vrut sa imi incalc promisiunea si n-am vrut sa ripostez. Apoi Zoe a preluat controlul total si nu stiu sigur ce s-a intamplat. – mint iar, lasand capul in jos, incat sa nu-mi vada neincrederea fata de mine din ochi. Totul era clar pentru mine din acea noapte, doar ca incercam sa trec peste detali foarte utile pentru mine. Ei nu stiau ca Deidara si Sasori sunt membri Akatsuki, sau stiau si nu vroiau ca noi sa ne dam seama. O mana calda pe umarul meu m-a facut sa imi intorc capul in partea stanga.
                       -Mi-e foame. – doar atat spune, ca apoi sa fie o galagie infernakla facuta de Naruto.
                       -Eu va arat chioscul de Ramen, eu va arat chioscul de Ramen, eu va arat…. – A tinut-o asa tot drumul pana la micul restaurant de pe marginea strazii, bine inteles cu Neji si ceilalti  pe urmele noastre. Ce bine ca apucasem sa trecem pe la mine, ca baietii sa se schimbe. Le statea bine la camsa, nu am ce sa zic. Dupa cinci minute in care am asteptat mancarea, Deidara si Naruto au facut concurs “Cine mananca mai mult”. La al patrulea castron amandoi s-au ales cu dureri de burta, asa ca am ames sa mergem fiecare la casa lui.
                       Le-am aratat camerele lor si le-am spus sa ma strige daca au nevoie de ceva. Apoi, am preferat sa fac un dus sa sa ma bag in pat.



                       

                       Cap 13 ~ A venit aici! ~
                       Arishima P.O.V.

                       -M-am saturat! Cade caruciorul cu carti de la biblioteca, nou-venitii sunt de vina, desi nici unul nu era prezent acolo, fiind la o intalnire a echipei 1. Naruto se impiedica si aterizeaza pe o fata care duce farfurii, Deidara si Sasori sunt vinovati! Ce naiba?! Astia nu au pe cine da vina?! – Repeta Deidara a sasea oara saptamana asta. Si eu ma saturasem sa se planga la mine ca ei nu sunt atenti. Si acum vine replica mea, pe care i-o dau mereu.
                       -V-am spus ca asa va fi. – apoi merg mai departe, spre Academie, cu cei doi mormaind in spatele meu despre vrema care se incinse dintr-o data. –Spuneti ‘merci’ ca va scot de la incurcatura mereu… – Dar nici bine nu termin de spus, ca vad ciresul din curtea Academiei cazand peste banca pe care stateau Kurenai-sensei si Asuma-sensei. Arunc marul din mana si ma postez cat mai aproape, sustinand copacul inainte de a crea pagube mai mari. Apoi ii schimb traiectoria, punandu-l jos usor, fara a crea prea mult zgomot. Toti se intorc cu fata spre Deidara si Sasori, care alergau spre mine. Am oftat, apoi am adulmecat cu atentie. M-am uitat la partea taiata a copacului si am vazut ca era uda. Am atins-o. Rece ca gheata. Era aici, mai repede decat as fi crezut. Coltii mi-au crescut automat.
                       -Deidara, Sasori, se pare ca este aici. Si nu e singura… – zic, apucandu-i de mana, alergand spre Sud-Est, unde nu pareau semne ca a fost vizitat de ea.
                       -Atat de repede?! Au trecut doar 2 saptamani! – spune blondul, meditativ.
                       -Da, timpul perfect sa atace. Acum Itachi nu mai e un pericol pentru nici unul dintre ei. Trebuia sa imi dau seama de la inceput!   
                       -Iti dai seama ca acum, fiindca am plecat de la locul accidentului chiar vom fi considerati vinovati, nu? – incepe Sasori, marind pasul.
                       -Neji e acolo, probabil deja stie ce s-a intamplat. Iar daca dau iar vina pe voi, am dovezi contrarii.
                        Dupa cateva zile de plictiseala, antrenamente si iar plictiseala, Neji aflase tot de la Tsunade. El nu a parut prea incantat de idee, dar a fost de acord ca cei doi sunt nevinovati, fiind mereu langa mine si de multe ori langa el cand se intamplau accidentele.
                       -Spune-mi una! – ma indemna Deidara, venind in dreapta mea. De cand stateau asa aproape de mine si viteza lor crescuse considerabil.
                       -Copacul  era rece si ud. Nici unul dintre voi nu are ca element apa sau aerul, nu aveti cum sa faceti asta. In plus, mi-am dat seama si ce face Satoao in aceste zile. – m-am oprit din vorbit cand l-am vazut pe Kakashi-sensei in fata, facandu-ne semn sa o luam la dreapta. –Incearca sa dea motive pentru care Tsunade-sama sa va dea afara din sat in cel mai bun caz. Copacul a fost taiat noaptea trecuta si inghetat pe interior sa nu cada la momentul nepotrivit. Chiar voi va plangeati de caldura exagerata din ultimele cateva minute. Era facuta special, sa topeasca gheata, exact cand noi intram pe poarta Academiei. – le explic, cat de clar s-a putut. Trebuiau sa inteleaga ca Satoao nu ii vrea in preajma mea si aici eram de acord cu ea. Ii puneam in pericol total constienta de ceea ce poate sora mea.
                       -Iti dai seama ca nu plecam de langa tine nici daca ne implori, nu?!
                       -De asta ma temeam, Deidara. Nici o regula nu poate tine niste criminali in frau, nu?!
                       Asta nu era vocea mea si stiam ca nu eu ii raspunsesem blondului. Mi-am intors tot corpul dintr-o miscare, iar in fata mea statea Satoao, cu inca doi baieti in partile ei laterale. Un roscat cu ochii negri, cu haine jerpelite si puteam sa jur ca abea venise de la o incaierare si un blond cu ochii verzi, cruzi, mai ingrijit ca celalalt. Varsta lor varia in jur de 20-30 de ani, nu imi puteam da seama sigur. Mainile le tremurau nervoase, iar coltii crescuti, ca la mine, imi explicau ca erau foarte infometati.
                       -Inapoi, au doar cateva zile, daca nu ore! – zic spre Deidara si Sasori, care se apropiasera precauti de mine. –Care controleaza vremea? - intreb, uitandu-ma la insotitorii sora-mi.
                       -Renji. E foarte talentat, nu? Mi-a fost foarte folositor in planuri. - Imi raspunde ea, aratand spre blond.
                       -Si celalalt?!
                       -Kai, arata-le darul tau te rog! - Atat spuse, apoi am simtit cum sunt impinsa brutal in zidul unei case. L-am vazut pe blond facand o miscare circulara cu mana. Deci era ceva similar cu mine, doar ca la el… era ceva solit. Ranjesc scurt, inchizand ochii multumita. Apoi, am inceput sa fac cate un pas in fata, inconjurandu-ma de chakra, si in acelasi timp si pe Deidara si Sasori. Cu telechinezia mea i-am schimbat pozitia bratului, mai mult zmulgandu-il. I-am strans pe toti intr-un singur loc, unul cu fata la celalalt, nelasandu-I sa intoarca capul, astfel Satoao neputand sa ne inghete.   
                       -Similar cu mine. Dragut. Poate ar trebui sa nu il omor…. - Oftez, mai mult pentru mine, dar eram sigura ca si Deidara cat si Sasori ma auziera. Bine inteles ca ignorau ceea ce zisesem, pentru ca Deidara intinse o mana in fata si am observat ca ii iesau 5 bombe. M-am incruntat. Era bun in a ascunde lutul.
                       Arunca obiectele albe intre cei trei, explodand instantaneu. Nici unul nu ar fi trebuit sa supravietuiasca. Insa silueta ghemuita de pe cladirea alaturata imi dadu de inteles ca Satoao cea explodata era doar o clona. Dieta ei o face mai putenica decat mine, dar eu nu am de gand sa beau sange uman, chiar daca de asta depinde viata mea. Am marait scurt cand ea cobora la nivelul nostru stand la o distanta considerabila, probabil simtindu-se in inferioritate. In spatele ei aparura Sakura, Sasuke si Naruto, iar undeva in lateral Kakashi cu Neji. O singura cale de scapare care fu repede ocupata de mine ii mai ramasese. Sasori si Deidara puteau face fata, nu ma temeam pentru ei. In schimb, coechipierii mei… erau destul de instabili, pentru ca nu mai luptasera niciodata cu un vampir. Trebuia sa ii pun la curent cu cateva puncte slabe/.
                       -Ai patru zile la dispozitie, sa le spui constructia noastra interna si sa poate ucide macar unul dintre noi. Daca nu, ma tem ca va trebui sa ii invat chiar eu, deschizandu-ti corpul….
                       -Nici unul dintre ei nu vor participa la acea lupta. Nu imi pasa ca voi sunteti douazeci, nu am de gand ca ei sa incasese nici o zgarietura din pricina mea. – o intrerup pe sora mea, negand cu putere din cap. Deidara si Sasori se privira scurt, apoi sarira pe mine, punandu-ma la pamant si strangandu-mi mainile la spate. Apoi toti “cei buni” am disparut intr-un nor de fum, lasand-o singura pe Satoao, ce ranjea foarte multumita. Ah, la naiba ca i-am facut jocul, vroia certuri in grup.
                       Aparusem in casa mea, in sufrageria incapatoare. Doar ca eu eram legata cu sfori chakra, iar ceilalti stateau in fata mea incruntati la maxim si cu ochii mijiti dezaprobatori. Mi-am incordat bratele incercand sa rup sforile, dar in loc de asta se stransera si mai tare. Am marait nemultumita, privindul pe Sasori cu o enervare extraordinara. Bluza pe care o purtam abea mai rezista, iar manecile se taiau din cauza stransori.
                       -La naiba, Sasori, controleaza-ti chakra. Cand esti nervos devine prea ascutita! – am strigat, iar el zambi in semn de scuza. Simteam cu sforile devin putin mai maleabile, dar nu destul cat sa le pot rupe.
                       -Hei, la mine nu ai slabit stransoarea!
                       -Deidara, tu nu esti fata! - ii raspunde roscatul, zambind complice. Si cum era de asteptat, blondul isi dadu ochii peste cap, intorcandu-se spre mine sa zica ceva, dar Neji i-o lua inainte.
                       -Spune-ne ce vrea Satoao sa stim!
                       Am strans din dinti incruntandu-ma mai mult, clatinand din cap incapatanata. Daca nu stiau tot despre noi, exista o sansa sa nu vina la lupta, sa le fie frica. Nu aveam de gand sa ratez acea sansa, sa ii pun in pericol, nici daca ar fi insemnat sa stau legata zile intregi. Dar atunci Deidara ranji, punandu-mi mana pe cap si imi zburli parul mai mult decat incantat.
                       -Albastreao, ca ne spui, ca nu ne spui, tot mergem acolo. Cum iti doresti tu: sa murim noi luptand pentru tine, sau sa moara ei luptand contra noastra?! Am inchis ochii, cu o prefacatorie uimitoare, aproband din cap. Stiam ca Sasori avea un defect sentimental, iar asta mi s-a dovetit cand sforile au devenit atat de maleabile si moi, incant a fost nevoie doar de o incordare mai puternica incat sa ma eliberez si sa ma ridic nervoasa in picioare. Si oricat mi-as fi dorit sa nu o fac, mi-am dat parul intr-o parte, pe umarul drept, avand ceafa libera.
                       -La orice vietuitoare partea din spate este cea mai vulnerabila, iar Neji poate aproba asta in secunda urmatoare. Si Byakugan-ul sau are o mica spartura de vreo 20ͦ. Acolo si noi avem un punc slab, iar asta ne da trei secunde de vulnerabilitate.  O simpla atingere cu o cantitate controlata de chakra va da posibilitate sa imobilizati in special un “pui” de cateva zile.
                       -De unde sti ca vor avea doar cateva zile vampirii cu care vom lupta? – mi se adresa Neji, foarte interesat si curios.
                       -Timp de doua saptamani, vampirii tineri sunt ca niste papusi, pe care ii poti manui doar promitandu-le o masa buna. Dar, cu trecerea primei saptamani incep sa apara indoieli si incep sa se intrebe de ce creatorul lor se poate hrani gratis, iar ei trebuie sa “munceasca” pentru cina. Totusi, inca nu se pot stapani cum trebuie si abea la vechime de doua saptamani sunt destul de linistiti incat sa isi ia viata in maini, sa vaneze fara sa ii zica cineva “stop!”. Si de ce ar ajuta-o cineva pe sora-mea stiind prea bine ca ar muri?!
                       -Deci de aceea nu a atacat in aceste doua saptamani, astepta ca Itachi sa aiba initiativa proprie. – concluziona Sasuke, sprijinit de perete, avand ochi ganditori.
                       -Exact. Un alt mod de a imobiliza imediat, e transfer chakra, dar nu oriunde. – am aratat locul unde se simtea pulsul la gat cel mai bine, un punct destul de important pentru intersectia canalelor chakra. Apoi, am aratat un loc pe talie, cel la care se putea junge cel mai usor. – Nu va merge decat daca atingeti cel putin alte doua puncte de intersectie inafara de cele doua aratate. Ar exista probleme mai grave daca ar fi multi cu talente, ca cei doi de astazi.  Bine inteles, nu stiu sa le foloseasca la perfectie, un alt avantaj pentru noi. Nici eu nu stiu toate secretele puterii mele, pentru ca evolueaza in timp, nu doar prin antrenament, ci si prin vechime.

                       Si am continuat sa le explic fel de fel de chesti, fara sa imi dau seama ca acceptasem ca ei sa se bage in lupta. Oricat de increzatoare eram, nu puteam sa nu ma tem de numarul vampirilor talentati. Daca erau mai multi de sapte ar fi fost mult prea greu sa castigam. In plus, daca deja ii invatase sa faca clone rezistente trebuia sa ii informez si despre metoda de diferentiere dintre real si ireal. Il trimit pe Neji dupa Gai-sensei si in acelasi timp mi-am facut clone intentionat cu mici diferente intre ele si mine. Apoi am pus o clona sa vorbeasca:
                       -Naruto, care e realul?
                       Blondul, fara sa se gandeasca arata cu degetul spre mine care statea intr-un colt. Da, semana cel mai bine, dar doar pentru ca facusem clonarea jutsu nu insemna ca nu ma puteam transforma. Il vazusem pe Sasuke ranjind. Se apropie de adevarata eu si imi pusa mana pe umar.
                       -Nu, aceasta e Arishima. – spuse spre blond care parea incurcat. Am revenit la forma mea initiala. Ma transformasem in Neji, sa vad cam cat de atenti sunt ei. Si mi-au demostrat ca nu sunt atenti deloc.
                       -Asta nu a fost corect! – mumura Naruto, dezaproband din cap.
                       -Te-am intrebat care e realul. Daca unul din vampirii cu care vei lupta se va transforma intr-o Sakura ranita ce vei face? O vei lua in brate si o duci la Tsunade-sama sa o vindece? Ca apoi el sau ea sa distruga satul din interior, nu?! In plus, asta a fost un exercitiu usor. Trebuia sa iti dai seama cel mai bine ca l-am trimis pe Neji dupa Gai-sensei si nu avea cum sa fie aici… - Dar pana sa termin ceea ce aveam de spus Sensei-ul meu preferat intra in casa, cu zambetul vesnic pe fata. Mi-am mai facut in jur de 10 clone, fara nici un fir de par diferit de al meu. Apoi am vorbit toate o data.
                       -Gai-sensei, aratati-le cum se face, va rog!
                       -Ce sa le arat, draguto?! - spune el, punandu-mi mana pe obrazul drept si mangaind usor. Toate clonele disparusera.
                       -Uite asa se face! – zic mandra. – Le poti explica cum sa diferentieze orice de real?
                       -Umm, sigur. In primul rand, daca se multiplica in fata ta e usor sa iti dai seama de la fluxul Chakra. In momentul de baza, la Arishima, chakra i se imparte egal intre clone. Daca esti atent o secunda si vezi de unde a pornit chakra sa circule, ai gasit realul. Dar in cazul in care il gasesti deja multiplicat si se misca clonele sunt controlate de real. Dinspre real va veni cu flux mare, care permite adevaratului se le controleze: sa vada, sa auda, sa simta tot ce fac ele. similar cu ce face Kankuro cu papusile.
                       -Sau Sasori… - continua meditativ Sakura. M-am intors spre ea.
                       -De unde sti cum lupta Sasori?
                       -Nu sti ca am luptat contra lui acum ceva timp si daca nu aparea Itachi murea… dar se opri cand usa se deschise larg cu un scartait ca in filmele horror. Soarele prea puternic ma impiedica sa deslusesc persoana ce tocmai pasea linistita in casa. Nici mirosul nu imi era cunoscut. Hainele usor jerpelite, dar curate, imi dadeau de inteles ca era o femeie. Cu un pas, mult prea rapid ca sa il vad macar, era in fata mea. Intr-o viteza uimitoare, ma impinse pe scaunul din spate si ii indeparta pe ceilalti din jurul sau. In aceeasi viteza apuca o poza de pe noptiera si mi-o arunca in brate. Erau Allen si echipa sa: Kakashi-sensei, Obito Uchiha, Rin, caruia nu i-am retinut niciodata numele de familie si Minato, al patrulea Hokage. Pareau toti atat de fericiti… Ochii incepusera sa ma intepe, dar am scuturat ferm din cap si am privit nou-venita. Parul lung, saten si ochii caprui-deschis, imi pareau extrem de cunoscuti. Corpul de clepsidra nu imi dadea nici un indiciu. Daca era cineva pe care sa il fi cunoscuta, asta era in trecut.
                       -Rin! – spune sensei dintr-o data, iar eu am inceput sa imi plimb privirea de la fotografie la femeia frumoasa din fata mea. Rin… fosta colega a lui Allen, pe care o credea toata lumea moarta. Am privit cu uimire la tanara femeie din fata noastra, aproape venerand-o. Nu puteam sa cred ca o revedeam, dupa atat de mult timp. Nervozitatea punea stapanire pe mine.
                       -Nu puteai sa vi mai devreme cu 4 saptamani?! Daca erai langa el luna trecuta nu eram in aceasta sitoatie! Nu murea iar Kabuto statea frumos in banca lui cu Satoao…
                       -Frumoasa adormita a prins glas?! Nu eram obligata sa ma intorc, dar fluxul de chakra vampireasca a crescut enorm de mult. Trebuie sa reduc chestia asta, altfel nimeni, dar absolut nimeni nu e in siguranta. – imi raspunde indiferenta, scruntandu-ma cu o privire de geata. Am scuturat din cap incapatanata.
                       -Nu despre asta era vorba! – M-am ridicat de pe scaun si am pus poza la locul ei.
                       -Da, stiu de ce ma acuzi. Dar el m-a inlocuit cu Shizune, nu pot spune decat un “Sa ii fie tarana usoara!”. – spune, asezandu-se pe canapea intre cei doi Akatsuki. Puse picior peste picior, cu miscari foarte elegante.
                       -Nu poti spune ca nu ai partea ta de vina. Daca nu plecai, Shizune nu aparea in viata lui si nu o accepta doar pentru ca semana cu tine! – contracarez, strangand pumnii nervoasa.
                       -Nu ma compara cu ea, special mi-am lasat parul lung.
                       -Nu ai de ce sa iti faci griji ca va vor confunda, pana la urma e moarta! – soptesc, si stiam sigur ca a auzit tonul de infrangere pe care il adoptasem. Era mai incapatanata ca mine. Multumita ca renuntasem se ridica in picioare si urca scarile. Soptise un “vreau sa fac o baie, nu ma deranja” apoi disparu la etaj. Am privit in continoare poza cu echipa bunicului meu. Rin era o femeie puternica, materna, in multe cazuri asemanatoare cu Konan. Il iubise nespus de mult pe Obito, dar dupa ce acesta a murit s-a refugiat in bratele lui Allen. Era mai mereu prezenta la intalnirile cu mai marii clanului meu, ca reprezentant al Konohai. Doar cand insu-si Minato isi facea paritia era pe post de garda de corp. Apoi, cu cateva saptamani inaintea masacrului a fost numita “Ucigasa de Vampiri”, avand ca scop mentinerea vampirilor in numar cat mai mic. Intr-un clan trebuiau maxim 15 membri si de fiecare data cand mai venea unul in plus era omorat. Ea si Allen erau deja impreuna atunci, dar a fost nevoita sa plece pentru a-si indeplini responsabilitatea. Primise viata vejnica, fiindca era singura ca putea omora un grup mai mare de 20 de vampiri dintr-o singura lovitura.
                       Mi-am scuturat capul, strangand cu putere pumnii. L-am simtit pe Deidara inconjurandu-mi umerii.
                       -Ne poti explica, te rog, ce a fost asta?!





                       Cap 14 ~ Membru nou ~
                       
                       Arishima P.O.V.
                       
                       Neg din cap si ma trantesc pe scaun obosita. Nu, nu le puteam spune adevarul. Nici macar lor… O durere imensa imi opri respitaria, iar vinovatia ma acapara intru-totul. Nu vroiam ca ei sa lupte. Nu vroiam ca Rin sa lupte. Nu vroiam ca Satoao sa moara. Nu vroiam sa ma aflu aici. Nu vroiam sa ii pun in pericol. Nu vroiam nimic…
                       Nici sa traiesc. Daca atunci as fi murit, toate aceste complicatii nu mai aveau loc. Daca as fi fost eu cea aleasa de Madara nimic nu mai era la fel. Daca nu m-as fi nascut mama nu ar fi murit, iar tata nu s-ar fi recasatorit.
                       Am ridicat un picior la nivelul pieptului si mi-am sprijinit fruntea de el. Tot ceea ce le spusesem pana acum nu mai avea nici un rost. Toate strategiile discutate, toate pozitiile de atac, totul trebuia recalculat. Aveam doi Akatsuki de partea mea si sase luptatori ai Satului Frunza, un semi-vampir si o ucigasa de vampiri. Nu, Rin se va baga in lupta doar daca “puii” vor decide sa ramana impreuna in grupuri mai mari de cincisprezece. Ah, am uitat de Itachi!
                       M-am ridicat intr-o secunda de pe scaun. Itachi era in pericol.
                       -Rin! De unde ai stiut ca voi fi aici? – strig, sperand cu adevarat sa nu am dreptate. Am asteptat cateva secunde, dar nu mi-a raspuns. Scrancesc din dinti si urc la etaj intrand peste ea in baie. Nu ma interesa ca era dezbracata, vroiam un raspuns!
                       -Stiu ca m-ai auzit, asa ca spune-mi: i-ai facut o vizita lui Itachi?
                       -Da. Era foarte plictisit si a parut incantat ca am dat de el. Totusi, nu imi imaginam ca inca ma mai tine minte…
                       -Era in regula? Adica l-ai simtit in pericol cumva? – ea doar nega din cap, apoi spune ca vizita i-o facuse saptamana trecuta. Am trantit grabita usa baii si am coborat scarile in viteza. Am inceput sa cotrobai prin dulapuri, cautand acele pastile miraculoase de care aveam nevoie. Toti ma priveau de parca eram nebuna, dar nu ziceau nimic. Ma lasau sa imi fac damblaua.
                       Pastilele pe care le cautam erau foarte importante. Daca dizolvam una in apa si ma gandeam intens la o persoana puteam vedea in apa ceea ce face in momentul respectiv. Nu aveam timp sa ma duc la Itachi, dar macar asa il aveam sub supraveghere.
                       Printre miile de maruntisuri am gasit si niste albume cu fotografi. Nervoasa le-am aruncat undeva in spate si mi-am continuat cautarile… 


Deidara P.O.V.

                       Parea disperata. Arunca fel si fel de lucruri in spate, de la bibelouri de cristal pana la hartii nefolositoare. Nu intelegeam nimic din comportamentul ei neadecvat. Si tocmai cand intr-un sfarsit acceptase ca noi vom lupta alaturi de ea. Fata asta era mai incapatanata decat mi-as fi dorit. Totusi, ideea ca tine la noi destul de mult incat sa se sacrifice ma facea sa zambesc neconditionat. Da, ajunsesem sa o ador pe aceasta vampirita nebuna.
                       Un bufnet scurt veni din dreptul lui Sasori. El inca statea pe canapea, dar acum avea pe genunchi doua albume cu fotografii. M-am apropiat repede de el si am deschis coperta gri. Prima poza era cu Arishima si Allen, el tinand-o pe ea in brate, jucandu-se cu o toba micuta in care batea cu palmele. Pareau foarte fericiti, liberi si fara griji, exact ca atunci cand i-am intalnit prima oara.
                       O alta poza, in care Allen tinea doua fetite cu par albastru, amandoua pupandu-l pe obraji. Satoao si Arishima pareau cu adevarat surori, prietene si vesele. Era imposibil sa nu le iubesti…
                       Pe pagina urmatoare era o fotografie cu Arishima total diferita. Una trista, imbracata intr-o rochita frumoasa neagra si cu o coafura complicata facuta din parul ei lung si albastru. In mana tinea un pahar cu ceva rosu. Avea sange. Era inconjurata de paienjeni si in spatele sau se afla un sicriu deschis. Imi era greu sa o vad pe ea in aceasta postura. Ari’ nu e o persoana rea. Totusi, acolo parea scoasa din filme horror.
                       Urmara cateva pagini goale, doar pe una scria caligrafic “Un nou inceput”. Prima poza din acea parte era cu ea, somnoroasa, imbracata intr-o rochita de noapte verzuie. Parul ii era facut in doua codite impletite, iar nelipsitul breton ii acoperea ochiul stang. Langa ea se afla un ursulet de plus.
                       -Da, le-am gasit! – striga Ari’, de undeva din bucatarie, de unde apare cu un pahar cu apa si o pastila fosforescenta. Stiam care era treaba cu pastila aceea, asa ca nu am zis nimic si am asteptat. Albastreaoa astepta ca “pilula” sa se dizolve apoi inchise ochii. In cateva minute, un Itachi plictisit si total neinteresat de viata aparu in apa. Tanara rasufla usurata, apoi dadu cu mana deasupra paharului, totul revenind la normal.
                       -Ok, deci tu ascunzi ceva si mai bine dai drumul la gura ca altfel te oblig sa vorbesti! – ameninta Neji, incruntat. Fata stranse din dinti si isi indrepta privirea spre scari, de unde cobora femeia de dinainte, Rin. Purta halatul alb al Arishimei, iar parul ii era ingfasurat intr-un prosop.
                       -Da, da. Sunt Rin, fosta coechipiera a lui Allen si Kakashi, eleva lui Yondaime si sunt cunoscuta in lume ca “Ucigasa de Vampiri”. Se credea ca sunt moarta, dar de fapt sensei a inventat povestea asta ca sa ma acopere. Arishima ma cunoaste pentru ca Allen a fost logodnicul meu, pana ce a trebuit sa plec intr-o misiune si nu m-am mai intors. Acum sa trecem la lucruri importante, cum ar fi vampirii care sunt in continua crestere. Stiu toata povestea, tanarul Uchiha a fost destul de dragut incat sa imi spuna ceea ce s-a intamplat. Ma bag in lupta, cu o singura conditie pe care o veti afla dupa ce imi spuneti toate planurile de atac si tot ce stiti despre micuta Satoao. Pana va veti hotara, Arishima, Deidara, Sasori, trebuie sa vorbesc cu voi, in particular!
                       Tot ceea ce spusese era foarte clar. Totusi nu intelegeam de ce era numita “Ucigasa de Vampiri” si de ce vrea sa vorbeasca cu noi in particular. M-am uitat la Sasori si Arishima care se ridicase increzatoare si merse spre Rin. Am ridicat din umeri pentru mine si le-am urmat pe cele doua fete. Dupa ce roscatul veni langa noi, am disparut intr-un nor de fum.
                       Acum eram la sediul Akatsuki, inconjurati de ceilalti membri.
                       -Credeam ca vrei particular… - argumenta Sasori incurcat.
                       -Da, particular cu toti Akatsuki, mai putin Itachi. Oricum, sa trecem la subiect: nu Satoao transforma! Am impresia ca a facut cativa vampiri, apoi i-a pus pe ei sa transforme mai departe si tot asa. Stiti ce inseamna asta?!
                       Am inghetat. Da, stiam ce inseamna asta. Din toate astea rezulta ca Satoao nu era deloc proasta, ca ea va supravietui fie ca ceilalti mor sau nu. Mai insemna ca daca era cum spunea Rin, atunci grupul de douazeci de vampiri se putea transforma intr-unul de o suta, sau chiar mai multi.  Iar daca toate astea erau adevarate, atunci nu existau prea multe sanse de supravietuire, pentru nici unul din noi…
                       -Ce urmaresti? De obicei lucrezi singura… - incepu Arishima, banuind ceva. Rin ii arunca o privire lui Pain care ranji scurt si rautacios. Satena ii zambi inpoi.
                       -Toate astea tin de conditia pe care va trebui sa o indeplinesti…
                       -De ce doar eu? – zise iar albastreaoa, cu mainile in san. Si avea dreptate…
                       -Daca ma mai intrerupi o data va las balta, asa ca mai bine taci si asculta, intrebarile le pui mai tarziu. – se rasti Rin, enervata. Ari doar stranse din dinti, controlandu-se cu greu. –Asa. Daca vrei ca eu sa lupt, atunci tu o vei face ca membru oficial Akatsuki. Daca nu vei purta “uniforma” la momentul potrivit, atunci le semnezi contractul cu moartea prietenilor tai.
                       -In plus, din moment ce vei fi membru Akatsuki va fi placerea noastra sa luptam cu tine. – Continua Konan zambind. Aveam o falca-n cer si una-n pamanant. Nu puteam sa cred ca asta era conditia pusa de ei. Totusi imi suradea ideea ca Arishima va face oficial parte din familie. Sa o stiu atat de aproape va fi linistitor. In cele doua saptamani am fost cel mai fericit. Am dormit cu ea in pat, bine inteles, cu Sasori de cealalta parte a ei, am mancat cu ea la masa, am iesit cu ea in oras. Din gresala am intrat si peste ea in baie, cand se pieptana. Mi-a tinut o morala de cincisprezece minute despre batutul la usa, apoi a multumit cerului ca nu era dezbracata… nu ca mie mi-ar fi displacut sa fi fost asa…
                       Am imbratisat-o pe mica fata de la spate, incercand sa o fac sa reactioneze.
                       -Lasa-ma sa ma gandesc la asta cateva ore. Rin, Kakashi-sensei iti va spune tot ce vrei sa sti despre strategiile alea facute, cu care nu sunt in totalitate de acord. Poate reusesti tu sa il convingi ca unele baze raman descoperite si daca acelea patesc ceva echipa se dastrama…
                       -Care baze? Cu toti jouninii speciali ai Konohai ar trebui sa nu existe baze si puncte strategice…
                       -Nu vor lupta decat cei ce i-ai vazut in casa. Nu sunt oricum de acord sa va bagati toti in lupta, pentru ca nu au nimic cu voi. Bazele vor fi categoric Sakura, Naruto si Neji. Ei au roluri foarte importante: Sakura e medic, normal ca ea va trebui ajutata mult mai mult. Dar daca si Konan intervine, atunci vor fi doi medici si isi vor apara spatele reciproc. Naruto are o cantitate uriasa de chakra. El va conduce vampirii spre campul cu trandafiri, care e singurul loc destul de deschis din apropiere. Dar, daca Kisame va lua parte, atunci cu atat mai bine, “momeala” va fi mai atragatoare si vor alerga mai repede. Iar Neji va coordona de la distanta tot drumul spre camp. Dar cu Pain acolo, vor face treaba dubla, iar bazele vor trebui dublate. Restul ii vom astepta la destinatie. Si cam asta am eu in cap pana acum….
                       -Nu ar fi fost mai simplu sa vorbesti cu Yondaime? Sunt sigura ca te-ar fi ajutat si…
                       -Rin, Minato a murit acum 17 ani, dupa ce tu te-ai alaturat clanului meu. – ii aminti tanara satenei, care parea picata in cap. –In plus, abea am fost de acord sa intervina in lupta si cei din casa. Inca nu sunt prea convinsa ca am facut alegerea corecta. Totusi, daca Akatsuki lupta sunt mai multe sanse sa fie cat mai putine victime. Incerc sa gandesc tot mai practic, dar de cand mi-am dat seama ca Itachi ar putea fi in pericol imi sta gandul doar la el…

                       Oftase. Pentru a nu stiu cata oara in ultimele cincisprezece minute. Inca nu acceptase propunerea noastra iar asta ma facea sa am indoieli. Nu, nu era bine. Era destul de desteapta si stia mai bine ca oricine ca daca ne cerea noi luptam alaturi de ea fara sa poarte pelerina. Dar nu vroia sa luptam. Si eram mai mult ca sigur ca acum, in cap-sorul acela albastru treceau o mie si o suta de strategii si planuri de atac si aparare, toate incluzand-o doar pe ea. Si oricat incercam sa ma concentrez pe cartea din care ma prefaceam ca citesc, nu ma puteam opri din a o privi. Ghemuita pe canapea, cu o privire goala spre tabloul cu Satul Ploii. Se ridica brusc in picioare si se posta langa rama subtirica a picturii preferate a lui Konan. Soptea usor “Unde te astepti mai putin.”. Isi trecu o mana prin parul aranjat. Nu imi puteam da seama la ce se refera, iar asta ma facea sa tremur de nerabdare.
                       -Pain, tu sti tot ce se afla in Satul Ploii, nu? – Pain doar aproba din cap. – Ai fost vreodata surprins de ceea ce se intampla pe strazile ferite de ochii lumii sau prin subsoluri, locuri retrase? – zise Arishima, inca uitandu-se la tablou. Nici acum nu intelegeam ce legatura avea una cu alta.
                       -Intotdeauna ma va surprinde micul meu Sat. Pentru ca oricat de multa pace ai creea intre locuitori, nu ii poti multumii pe toti. Si oricat de multa liniste ai face pe strazi mereu se va gasi cineva care sa iti incalce cuvantul. Dar rebeliunea nu e mereu ceva rau.
                       -Nu la asta ma refeream. Daca ai afla ca inamicii tai sunt chiar la subsolurile Satului, cum ai reactiona? – de aceasta data, Ari soptise, dar imi era imposibil sa nu o aud. Pain ingheta cand ii auzi intrebarea si se ridica de langa Konan, venind langa tanara. Nici el nu intelegea la ce batea apropo-ul. Privi cu atentie pictura. Erau cele trei turnuri inalte, strada de langa ele si lacul. Pe apa mai multi serpi se indreptau spre canalele de scurgere.
                       Stai. Serpi?!
                       -Cum de nu… - am inceput, dar Pain, mai uimit ca mine, a luat tabloul de pe perete, privindu-l mai atent.
                       Nu avea cum sa mai fie Orochimaru acolo, pentru ca oricat de bine s-ar ascunde, Pain, la momentul respectiv, cunoaste acel loc mai bine ca oricine. Subsolurile sunt mereu controlate de Konan. Si totusi, in acea perioada totul era posibil. Fiind vremea razboiului era mai simplu sa faci din dezavantaje avantaje. Ari’ dadu negativ din cap, raspunzand probabil la o intrebare pe care nu am auzit-o. Apoi merse la Konan, ii spune ceva la ureche, ceva ce a incantat-o foarte mult pe femeie si amandoua ies din sediu. L-am intrebat pe Pain unde s-au dus, dar nu a stiut sa imi spuna si tot odata mi-a interzis sa plec dupa ele.


                        Trei ore, iar ele nu s-au intors inca. Ah, simt ca innebunesc, iar “sefu’” nu imi da voie sa ies din casa. In tot acest timp eu, Sasori, Tobi si Kisame am vorbit despre vampirii noi, care sunt in numar din ce in ce mai mare. Daca intr-adevar era asa cum spunea Rin, nu mai aveam avantajul mortii in lant. Poate doar din trei in trei sa moara, dar asta numai daca gaseam vampirul potrivit.
                       Plictisit peste limita am privit fereastra. Trandafiri albastri si Arishima purtand pelerina cu norisori rosii… ce peisaj frumos…
                       Arishima purtand pelerina?!
                       L-am prins pe Sasori de gat si l-am obligat sa se uite in acelasi punct ca si mine. A inghetat o secunda, apoi a sarit in picioare cu un zambet mai mult decat tampit pe fata. Kisame, neintelegand comportamentul roscatului s-a uitat si el, apoi a ranjit usor multumit. Usa fu trantita de perete, iar pe ea intra Ari cu Konan in spate.
                       Albastreaua nu avea o uniforma obijnuita. Un maiou negru, cu un norisor rosu in partea stanga jos, o pereche de pantaloni trei-sferturi negri si la talie jumatate din pelerina prinsa cu o catarama aurie. Arata ‘traznet’. Am putut observa la spate o gluga.
                       -Baieti, trebuie sa plecam. Itachi deja a avut parte de actiune. E posibil ca cei din Konoha sa aibe probleme cat de curand. Poate chiar sa fie grabit termenul de patru zile. – striga tanara ingnorand privirile arogante ale lui Kisame si balele lui Sasori. Se intoarce spre mine si zambeste scurt. – Aveti voie sa purtati pelerinele in Sat, atata vreme cat nu provoaca revolta.
                       -Ah, te iubesc, fato! – zic, scapandu-ma si totusi neinteresandu-ma, apoi alergand pana la dulapul meu de unde scot pelerina si ma imbrac cu ea. Mi-a fost atat de dor de caldura oferita de aceasta… Am tras adanc aer in piept, foarte multumit de confortul actual. La fel de mandru ca mine, roscatul si-a pus pe umeri uniforma, apoi s-a uitat la Arishima. A facut o strambatura, mergand pana in spatele fetei si verificand ceva. Albastreaua a ridicat nevinovata din umeri.
                       -Asta e ceea ce a ramas din pelerina ta, Deidara. – murmura papusoiul, strangand din dinti. Am ridicat nepasator din umeri, desi explodam – ce ironie - de fericire pe interior ca folosise o pelerina de a mea. Cand Ari a iesit afara am scos limba la Sasori, sa ii fac in ciuda. Si cum era de asteptat s-a facut rosu de furie, afundand capul in gulerul inalt. Inainte de a pleca m-am uitat la Pain. Stiam ca era pus la curent cu “dragostea noastra” si totusi nu intervenea. Poate pentru ca toata competitia asta dintre noi ne impingea de la spate si asa deveneam mai puternici, de cele mai multe ori doar ca sa o impresionam pe ea. Imi zambi scurt, clatinand din cap, de parca imi spune “ce neobrazat esti!” si m-am simtit liber sa plec dupa Arishima si Sasori care inaintasera destul de mult.

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] cap lupta pana prima musafiri! ~       

40KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Cap 15 ~ Liniste…
Naratiune la persoana a 3-a:

                       In departare, presarat de crengi ale copacilor, se putea observa intrarea in Sat. Si, constransi de suspans si nerabdare, cei trei alergau din ce in ce mai repede. Abea asteptau sa vada reactiile celor din echipa de lupta. Stiau ca nu vor fi cu adevarat multumiti, dar se simteau mandri ca, acum aveau “buletinele” la ei. Pelerinele erau fluturate usor de vant, iar mireasma de trandafiri intiparita in ele se ducea mai departe, plutind linistita in aerul caldut al toamnei.
                       Alergau neorganizat, dar oricat te-ai fi chinuit sa gasesti un punct slab in triunchiul format de cei trei era imposibil. Pentru ca, mai mandri si hotarati ca niciodata, inaintau unul pentru altul, gata sa sara pe coechipierul din imprejurime, sa il salveze.
                       O echipa greu de egalat, ar spune uni si totusi, una, mult mai organizata si pusa la punct se antrena intr-o liniste promitatoare. Sub ciresul inflorit, o tanara cu par rozaliu isi exersa dexteritatea, inscriptionand ceva pe scoata copacului, cu un deget inconjurat de chakra. “Echipa pana la moarte” erau cuvintele scrise de ea, parand foarte speciale pentru oricine.
                       Stia ca, foarte curand, in echipa lor vor avea loc pierderi. Isi daduse seama imediat ce cunoscuse mai bine Akatsuki. Era prea desteapta ca sa nu observe ca Deidara si Sasori o iubeau pe Arishima sau ca Arishima iubea Akatsuki. Gandindu-se mai bine la asta, isi aminti niste cuvinte auzite de la mica albastrea, cand fusesera doar ele doua in luminis, la putin timp dupa aparitia neasteptata a lui Satoao.

                       -Ca sa fi iubit trebuie sa iubesti. Iar daca iubirea nu e impartasita, bucura-te ca macar el e fericit.
                       -De ce sa renunti?
                       -Dar nu renunti. Doar gandeste-te la el, analizeaza-i miscarile si vei observa ca, la un moment dat, veti fi gand la gand, indiferet de imprejurari.
                       -Pentru cineva care considera ca nu poate iubi ai cuvinte foarte frumoase despre dragoste. Multumesc!

                       Fara sa isi dea seama de actiunile ei, chakra disparu din jurul degetului, iar o ascie micuta, dar dureroasa, penetra pielea Sakurei si o facu sa tresara surprinsa. Cu o miscare rapida scoase fasiuta de lemn si privi spre colegii ei, care acum se contraziceau pe ceva probabil neinteresant. Naruto se isteriza energetic, in timp ce Sasuke ignora tipetele blondului si spunea din cand in cand cate o replica care de cele mai multe ori ii punea capac lui Naruto.
                       Sakura se sprijinea cu spatele de copac, la radacinile acestuia si, fara sa isi dea seama, incepu a rade cu lacrimi. Si vazandu-si coechipiera distrata, baietii zambira scurt unul pentru altul, ducandu-se langa ea si se prinsera toti de degetul mic, ca un semn de prietenie la fel de vechi ca relatia dintre cei trei.
                       In acea bucurie plina de pace si liniste, un singur gand le strabatusera mintea celor trei in acelasi timp…
                       Ca odinioara…
                             

                       -Linistea dinaintea furtunii… - sopti Gai-sensei, nemultumit fiind de toate intamplarile din ultima perioada. Cu Lee in spital, tot cheful sau de viata se dusese pe apa sambetei, tot ce mai ramasese era o urma de aparenta, o masca ce ii pacalea pe toti. Nu, acum nu era fericit. Nu cu “grupul de neispraviti” atat de aproape de ea.
                       Cu doi dintre elevii sai preferati mai mult sau mai putin distrusi, cum se putea bucura de viata?! Stia ca Lee avea sa se faca bine, chiar el vorbise cu Tsunade si, pe langa toate astea, Lee deja fugise din spital de trei ori, fiind gasit la cateva ore dupa, antrenandu-se. Dar Arishima? Cum se simtea ea, stiind ca, destul de multi oameni sunt gata sa isi dea viata pentru a o proteja?
                       Nu. Ei nu luptau pentru Arishima. Si categoric nici pentru distractie. Luptau pentru Sat, pentru a apara toti oamenii din el si toate prieteniile stranse formate. Si totusi, sfarsitul de care se temea cel mai mult era inevitabil. Cand Arishima venise acasa cu Konan, avusese grija sa ceara parerile tuturor. Dar… nu toate au fost aprobatoare si totusi cea care conta cel mai mult a fost ascultata. Tanara avea permisiunea de a intra in Akatsuki, de a purta pelerina si, mai ales, de a apara Satul de la distanta.
                       Iar el inca nu era fericit. Cu toate ca era puternic, vroia mai mult. Mult mai mult. Pentru un singur tel: Sa nu o lase pe ea sa plece…                       


                       Padurea era frumoasa, indiferent cat de fioroasa parea noaptea. Cu miile de culori tomnatice era greu sa nu iubesti peisajul. O adiere de vant traversa printre crengi. Ultima frunzulita verde pe care el o putea remarca cazu vlaguita la pamant. Cu vederea uimitoare putea distinge conturul frunzei cautate fara probleme si totusi, el ofta obosit inchizand ochii.
                       -Frumos, dar plictisitor. – vorbi pentru sine Itachi, inainte de a pasi in casa. Se duse in dormitor si asezandu-se pe pat, isi dori sa poata dormi. Dar nu putea. Era totusi multumit de noua lui viata, avand o vedere mai buna ca inainte. Totusi, viteza nu i se schimbase prea mult, poate doar putin accentuata. Deja avusese sansa sa isi incerce noile abilitati si terminase in doar cateva minute. Nu avusese nevoie nici macar sa activeze Sharingan-ul, care acum nu ii mai creea probleme. Si tot gandindu-se la achizitiile noi, zambi mai mandru ca niciodata.
                       -Multumesc… surioara…

                       Adunarea generala shinobi avea loc la Academie, fiind singurul loc unde aveau spatiu de desfasurare cat mai multi ninja. Tsunade statea pe margine, batand nervoasa cu unghia in lemnul bancii, asteptand cel putin jumatate din cei anuntati sa apara. Nu stia cum sa isi inceapa discursul, pentru ca era mai mult decat constienta ca toti vor fi revoltati. Nici ea nu era impacata cu ideea, dar era spre binele Satului si, daca totul mergea bine, ei vor pleca din sat. Dar… nu putea sa nu se gandeasca la reactiile ce vor aparea o data cu vestea. Si totusi, daca Jounini au dar vina pe Deidara si Sasori pentru fiecare accident, oricat de mic era, ce vor face cei care habar nu au despre batalia ce va avea loc cat mai curand?
                       Nervoasa fiind isi musca buza inferioara, gandindu-se la orice posibilitate de amanare. Dar nu putea gasi nimic care sa intarzie dezvaluirea, oricat si-ar fi dorit.
                       -Ah, in ce m-am bagat…

                       Kakashi se uita melancolic la fosta sa colega de echipa. Nu putea crede ca el fusese pacalit. Si tocmai de Rin, cea care nu putea minti in copilarie. Prefacandu-se ca citeste din cartea preferata, privea mai mult decat interesat si indignat persoana din fata lui, ce asculta cu atentie tot ceea ce ii spunea Neji legat de planuri de lupta si strategii. Fusese de acord cu majoritatea, iar acum incercau sa schimbe cateva pozitii, in asa fel incat sa fie mai activi, mai pregatiti.  Mai aproape de castig. isi spuse Kakashi, indreptandu-si ochiul spre fereastra. Vantul incepea sa bata usor.
                       Rin inchise ochii, imaginandu-si cum ar putea sa fie in mai multe locuri in acelasi timp. Trebuia sa gaseasca o cale de a o tine pe Arishima si pe prietenii ei in siguranta si cel mai important, vi. Ii promisese lui, trebuia sa ii indeplineasca dorinta. Lua repede un pix si o foaie, incepand sa scrie cate o pozitie pentru fiecare membru al grupei, astfel facand o schema a luptei. Stia cam fiecare miscare specifica unui vampir. Era cea mai potrivita pentru asemenea lupse si totusi, acum nu era sigura de castig, castigul ei…
                       Era mai mult decat convinsa ca armata lui Satoao nu va fi greu de invins. Mai ales ca si Akatsuki se bagau in lupta.
                       Se simtea singura. In ciuda faptului ca Arishima ar fi facut orice pentru ea, se simtea singura. Probabil lipsa persoanei iubite o afecta intr-o oarecare masura, isi daduse seama ca in timpul luptelor se simtea ea. Mai aproape de sinele sau, mai departe de oricine altcineva. Avea nevoie de o familie, de o viata sociala in care vampirii si ninja sa nu ocupe mai mult de jumatate.
                       Nu. O familie ar ingreuna sitoatia. Imi trebuie un sfarsit!


                       Departe de linistitul Sat Konoha o tanara se zbatea in bratele puternice ale unui barbat fara constiinta, mituit de propria lui persoana si de puterea ce o detinea dintr-un simplu accident. Prinse talia lui Satoao si isi infipse ghearele in pielea dura a fetei, desi observa cu o placere uriasa ca ea nu vroia nimic din asta. Tinea ochii inchisi, nevrand sa il raneasca pe barbatul ce o ranea. De ce? Pentru ca avea nevoie de el. Pentru ca era singurul care putea sa o ajute. Pentru ca aveau o intelegere.
                       Dar simtind cum sangele i se scurge pe burta, stranse puternic din dintit, ranindu-se singura cu coltii accentuati. Nu. Trebuia sa dea dovada de stapanire, altfel puii nu vor mai avea incredere in ea. Orgoliul ii era calcat in picioare… de catre cine? Nici ea nu stia. Nu putea constientiza de ce face toate eforturile acestea zadarnice. La el nu va mai putea ajunge vreodata. Decat printr-un singur mod…
                       Isi cutura capul, sa alunge ideile traznite ce o invadau, apoi prinse puternic incheietura barbatului pe care il suportase atata vreme… Nu spuse nimic, doar se ridica din poala lui si iesi mecanic din incaperea infecta, plina cu paienjeni si fel de fel de decoratiuni sinistre.
                       Nu ii trebuiau toate astea. Ea vroia doar un singur lucru: iubire!


                       O fetita mica, cu par rosu, stralucitor si ochii sangerii isi privea ingrozita mama, care zacea lesinata in fata casei. Nici urma de tatal ei, ce inainte cu cateva minute ii spusese ca are o surpriza pentru ea. La cei cinci anisori ai sai nu intelegea prea multe. Se duce in graba spre corpul femeii si o prinse de mana, mai apoi tragand, soptind “Sa te ajut sa te ridici, mami!”. Nu avea cum sa creada ca mama ei era moarta. O vazuse doar cazand la pamant, dupa o adiere de vant mai puternica.
                       Tragea in continoare de cadavrul femeii, deja incepand sa se sperie cu adevarat. Vedea cum se forma usor, usor, o balta rosie in jurul ei si, uimita de frumusetea culorii o atinse cu un deget. Era vascos si nu ii placea cum se simte, asa ca se sterse pe rochita alba. Uitandu-se in jos observa ca sandalutele sale o data ca neaua, acum erau patate de “acel rosu scarbos”.
                       -Mamiiii! Hai sa ma spal pe picioare. Mamiii! Ridica-te, te murdaresti.
                       Iar mama ei nu reactiona in nici un fel. Cu manutele ei mici intoarse corpul pe burta. Tipa. Tipa atat de tare, incat in mai putin de zece minute fu inconjurata de oameni ce priveau cu mila mica fetita.
                       Plangea. Cum sa nu planga? Ramasese singura. Isi putea da seama asta la doar cinci ani. Innebunita si cu lacrimi pe obraji zguduia cu palmele-I micute trupul fara suflare, strigand si sperand ca femeie se va ridica si o va imbratisa calduros, cum facea de mai multe ori pe zi.
                       Intamplator, o parte a echipei 1 trecea pe langa casa micutei de la ramen. Sakura inca era distrata, iar baietii multumiti de euforia colegei lor. Constienti ca ceva destul de grav se intamplase isi facura loc prin multimea adunata ca la circ.  Cum observara ceea ce se desfasura, sarira langa mica fetita, baietii verificand cadavrul mamei, iar Sakura avand grija ca fetita sa adoarma si sa se linisteasca, macar pentru cateva ore. Sasuke se uita la rozalia ce statea cu fetita in brate si zambi trist, amintindu-si de poveste colegei lui. Trebuia totusi sa recunoasca ca ii statea bine cu copil in brate.
                       -E moarta! – dadu Naruto verdictul, ridicandu-se in picioare si plecand din multime. Era nervos ca nu ajunsesera mai devreme. Nervos ca nu salvase o viata. 
                       Nici unul dintre membrii echipei nu se simtea mai bine, nici macar Arishima, care vazuse toata scena. Stia ca, daca Tsunade va da anuntul zguduitor, ei vor fi gasiti vinovati. Disperata fiind, facu un semn rapid cu mana si aparu in dormitorul ei, insotita de Sasori si Deidara, care inca nu intelesesera de ce colega lor incepu sa se dezbrace de uniforma, fara a o interesa ca este privita de doi burlaci. Din politete, s-au intors cu spatele la ea, Deidara rosind puternic in obraji. Au fost uimiti cand si-au simtit umerii mai usori. Pelerinele lor disparura.
                       -Arishima, ce naiba faci? Intreaba Saosri, pentru ca blondul era prea prins in fantezii ca sa poata vorbi.
                       -Nu va dati seama? Daca se afla ca suntem membri Akatsuki, pe cine credeti ca vor da vina pentru crimele  din ultimul timp? Astazi o fetita a ramas fara mama si tata. Tin prea mult la voi ca sa patez numele Akatsuki degeaba cu mai mult sange. Va iubesc prea mult pentru a face asta!
                       Baietii zambira cand auzira verbul “a fi” la persoana intai, plural, stiind ca ea nu va renunta la numele de Akatsuki. Si totusi nu avea dreptate. “Doar pentru ca este o organizatie, dupa parerea unora, criminala, nu inseamna ca suntem neaaparat vinovati de unele incidente din sat.” Gandi Deidara, zambind cam incurcat.
                       -Ari’, da-ne pelerinele inapoi si imbraca-te. Spune blondul, mult prea bland, desi incerca sa o mustre, cand observa ca ea era doar in lenjerie intima. Nu are sens sa ascunzi ceva ce este mai mult decat evident. In plus, nu au dovezi sa ne invinovateasca. Toata lumea stie ca Akatsuki cauta doar Bijuu.
                       -Cum adica “ceva ce este mai mult decat evident”?
                       -Toti Jouninii stiu ca noi suntem Akatsuki si stiu ca am venit aici sa te aparam. Daca ma intrebi pe mine, cred ca toti aveau impresia ca esti una de-a noastra, dar nu au spus nimic. Tot Deidara vorbi si o facu pe fata sa priveasca un timp in gol. Se parea ca nu o interesa goliciunea ce o purta, chiar daca cei doi burlaci deveneau dureros de excitati. Si nu spuneau nimic, pentru ca le placea ce era expus.
                       Niciodata nu ar fi profitat de corpul firav al Arishimei, stiau asta. Inima nu i-ar lasa sa o faca. Intr-adevar, pentru opt ani, arata foarte bine, dar ei nu mai uitau ca de fapt era doar un copil. De cand Sakura le reamintise asta, aveau mare grija sa nu mai calce stramb in fata albastrelei.
                       -Azi a fost o zi ciudata. O liniste… zguduitoare…
                       Remarca Sasori, privind fereastra din spatele tinerei care inca statea nemiscata cu lacrimi curgand pe obraji. Vantul batea lin, ridicand de pe pamant cateva frunze ratacite. Se vedea cum pasarile plecau, semn ca toamna isi face simtita prezenta. Sasori se duse si o lua in brate pe Arishima, asa dezbracata cum era, punand-o pe pat si invelind-o. Avea nevoie de odihna.




Cap 16 ~ Iadul se dezlantuie! ~
Naratiune la persoana a treia:

Odihna era singurul lucru care ii putea ajuta acum, in ciuda faptului ca lupta se apropia cu fiecare secunda. In ultimele zile invatasera atatea despre vampiri, incat nu ii mai considerau chiar invincibili. Iar Arishima stia ca, oricat ar fi sperat, nici macar unul nu va ramane acasa, sigilat in camera sa, pe undeva printr-un colt intunecat rugandu-se. Stia… o simtea si oricat si-ar fi dorit sa nu fie asa, nevoia o impiedica sa ii oblige sa ramana in Konoha.

Da, nevoie. Nevoia de sprijin si ajutor si dorinta ca ei sa o vada cu adevarat, sa nu fie surprinsi daca, accidental se va dezlantui. Avea mare nevoie de prieteni, de prieteni puternici si tari de inger, care sa reziste si la cele mai scarboasa sau infricosatoare lucruri. Si stia pe cine se putea baza.

Deidara si Sasori fusesera mereu acolo, undeva, doar pentru ea, sprijinind-o si asigurand-o ca, oricat de intunecata ar fi acea parte din ea, va avea prieteni. Pentru ca ea era puternica si pentru ca putea sa controleze intr-o oarecare masura monstrul intunecat din acea parte. Bine inteles, nu ii putea pune in pericol, pentru ca ii iubea, ii iubea din tot sufletul. Si avea nevoie de ei. Era egoista. Ii vroia doar pentru ea, sa le simta afectiunea chiar si in cele mai grele momente. Da, hotarase ce avea sa faca. 


Sakura radiind la propriu de fericire, intra la pediatrie sa isi vada ingerasul. Avusese aprobare de la Hokage sa ia copilul spre adoptie. Chiar daca nu avea optsprezece ani. Tsunade stia prin tot ce trecuse Sakura si vroia sa ii dea sansa asta. De asemenea, cand fetita se trezise doar ea a putut-o calma. Pentru ca ea o ajutase si pentru ca o simtea prietena. O intrebase cum o cheama, iar micul cap rosu raspunse fara sa se gandeasca prea mult. Naoki Masaaru, fetita ramasa orfana dupa un atac ninja a caror victima fusese gasita moarta, era acum Naoki Masaaru-Haruno. Sakura nu vroia sa ii schimbe numele complet, pentru ca stia ca, daca va vrea vreodata, cand va fi mai mare sa se intereseze de adevarata ei familie, sa stie de unda sa inceapa.

Era destul de constienta ca nu ii va fi usor si ca va trebui sa fie foarte atenta in lupta care urma, pentru ca nu vroia sa renunte la viata, nu acum, cand avea un copil de crescut. Si stia si ca Arishima nu s-ar supara daca ar lipsi din batalie, dar nu se simtea bine sa stie ca ar putea sa salveze vieti decat sa stea acasa. Chiar daca statul acasa ar fi fost in compania unui ingeras.

Evident, avea sa faca treaba buna, sa se intoarca in viata si sanatoasa pentru fetita ei si sa traiasca in continuare o viata fericita. Asta era in capul ei si spera sa se implineasca totul. Ii zambi lui Naoki, apoi ii saruta incantata fruntea, in acelasi timp ridicand-o in brate. Si Naoki era acum mai fericita. Se simtea protejata si iubita si, mai presus de toate, acceptata intr-o viata care nu ii apartinea, intr-un loc care nu trebuia sa fie al ei. Si asa mica cum era, isi dadea seama ca indiferent de ce se va intampla, avea sa o iubeasca pe tanara adolescenta pe care o simtea atat de aproape de inima ei, atat de dornica sa o tina in brate. Iubea si era iubita!



Din nou, era hartuita pentru serviciile pe care le facea. Nu de mult, scapase de cel mic si puternic pentru cateva ore, ca apoi sa ajunga la cel mare si puternic. Satoao nu gasea nici o clipa de relaxare in toate pe care le facea. Si cum ar putea ea sa lupte, fara placerea si vitalitatea pe care o obtinea stand? Nu, nu avea cum. Iar cel mic si puternic stia asta, dar se pare ca nu ii pasa prea mult daca avea un luptator in plus sau in minus.

Iar nepasarea lui o durea cel mai mult pe Satoao. Iar el si asta stia si, din nou, nu ii pasa. Ea isi facea treaba din datorie, nu din placere, asa ca trebuia sa o doara. Sa simta un dezgust puternic asupra propriului corp. Pentru ca facea exact ce nu vroia, asa cum a facut inca de la masacru.

Satoao plangea acum, in timp ce el ii mangaia violent abdomenul, il zgaria lasand sangele si veninul sa ii cada pe maini si zambi scurt cand observa ca nu il afecta ca pe altii. Nu se dezintegra, veninul nu clocotea pe pielea lui iar epiderma nu se strangea dureros, nici macar un pic. Poate ca de asta nici nu incerca sa scape de el. Stia ca nu va putea vreodata sa il impiedice sa faca ce vrea si stia ca daca spunea “nu” in fata lui, avea sa moara in chinuri si in dezgust total. Pentru ca el, intai de toate, ar viola-o. Si ce putea fi mai rau ca asta? De moarte nu se speria, abea astepta acel moment, sa scape de toti si toate. Da… Stia ce putea fi mai rau.

Sa o aduca pe ea si in fata ei sa o chinuie, sa o raneasca intr-un mod nevindecabil, sa puna negru pe alb, sa ii pateze puritatea neatinsa, sa o cicatrizeze asa cum a cicatrizat-o si pe Satoao. Trebuia sa il multumeasca destul de mult, incat sa ii lase sora in pace.



Arishima deschise ochii brusc. Statu o vreme sa se hobeze la tavanul alb al dormitorului sau, gandindu-se la posibilitatile supravietuirii prietenilor sai. Erau sanse destul de mici pentru unii si destul de mari pentru altii. Putea sa o faca pe Sakura sa stea acasa si pe Sasuke sa ii apere spatele. Naruto si Kakashi vor fi greu de convins, iar Neji va fi obligat sa ramana in Konoha. Stia ce trebuie sa faca si cum sa procedeze sa sporeasca puterea echipei ce va fi in lupta cu vampirii. Dar in momentul respectiv, singurul compatibil era Deidara.

Ar mai fi fost si Itachi, doar ca acesta deja avea o cantitate mare de chakra in el pe care trebuia sa invete sa o controleze, si i-ar fi ingreunat sitoatia daca l-ar fi ales pe el. Deci Deidara era singura obtiune pe care putea conta si care stia ca nu se va supara pentru ceea ce va face.

Isi invarti privirea prin camera ei si observa ca era plina cu oameni. Kakashi vorbea cu Rin si Naruto, Sasuke se uita peste niste harti, Neji se uita atent la Arishima, Sasori intra in incapere cu o tava plina cu pahare cu racoritoare. Deidara statea pe pervazul ferestrei privind leaganul ce se misca usor in bataia vantului tomnatic. Acum era momentul.

-Deidara… sopti albastreaoa destul cat sa auda blondul si sa vina langa ea. El se ridica de pe pervaz si se apropie de pat, uitandu-se atent la corpul de adolescenta acoperit doar de o camasa de noapte verde. Rin o imbracase, dupa ce se intoarse din turul dat orasului.

Arishima se ridica repede in genunchi, cat sa fie la nivel cu el si isi trecu la fel de repede mainile dupa gatul lui, lipindu-si buzele de ale lui Deidara care prinse abdomenul fetei inainte sa faca contact cu al sau din cauza sariturii. Avea ochii mari cat farfuriile, mult prea surprins sa poata reactiona cat mai rational.

Asteptase acest moment de cand o cunoscuse si nu vroia sa renunte acum, dar imaginea cu o Arishima mica, cu codite impletite si manute firave ce frecau ochii plin de lacrimi il facu sa se dea un pas automat inapoi si sa impinga corpul micutei de pe el. Dar asta nu rezolva nimic, doar o indemna pe ea sa isi stranga si mai mult bratele in jurul gatului sau.

Un zgomot puternic, atrase atentia blondului care se uita cu coada ochiului sa vada ce s-a intamplat.

Cioburi. Foarte multe cioburi si o tava infipta in perete, trecuta exact pe langa capul lui Deidara. Sasori avea fata contorsionata de furia nebuna ce punea stapanire pe membrele lui. Lua rapid bucatile de sticla imprastiate pe podea si le arunca, de aceasta data fiind sigur ca nu isi mai rateaza tinta.

Dar Deidara nu riposta in nici un fel, constient ca daca facea ceva necugetat, Arishima acum lipita cu totul de el, va avea de suferit. Se intoarse repede cu spatele spre cioburile care veneau aminintator spre ei si lipi trupul fetei mai mult de el, astfel sa fie complet protejata. In acelasi timp ii trase mainile de dupa gatul lui, ca acestea sa nu fie in pericol de ranire si i le tinu la spate. Cand simti si ultimul ciob strapungandu-i pielea o gadila usor pe Arishima, cat sa rada imbufnat si sa se dea inapoi de buna voie.

Planul lui mersese de minune. Acum ca era liber, putea sa ii traga o mama de bataie copilului neascultator, care sparsese paharele. Intinse o mana la cea mai apropiata bucatica de sticla si o scoase din umar, uitandu-se atent la partea patata de sange.

“Surprinzator ca Sasori nu a folosit nici macar putina otrava. E clar ca s-a grabit…” isi spuse, apoi se intoarse cu grija spre roscat.

-Ai idee ce ai facut? Vorbi atacatorul, inca plin de nervi si respirand sacadat, incercand sa se controleze.

-Ce am facut eu? Sau ce ai facut tu? Puteai sa o ranesti, dobitocule.

-Deidara…

-Si puteai sa ma omori, idiotule.

-Deidara!

-Si puteai sa…

-DEIDARA! Vorbesc cu tine! Rasuna vocea Arishimei in incapere, oprindu-l din vorbit pe blond. Cum te simti? Statu o vreme sa se gandeasca, iar ochii i se marira din nou cand auzi cum cioburile cadeau din spatele lui pe podea. Nu simtea nici macar putina durere ceea ce ar fi trebuit sa se intample imediat ce ranile aparura. Isi atinse gaura din umar, care in urma cu cateva secunde era acolo, mare si insangerata. Tot ce mai ramasese era crapatura tricoului pe care il purta.

Si simti pentru prima data dupa mult timp, cum muschii i se contractara iar venele i se umplura de ceva strain si totusi atat de cunoscut, atat de relaxant si care ii dadea atata adrenalina incat trebuia sa-si oblige corpul sa stea nemiscat, sa nu inceapa sa alerge ca un nebun.

Stia ce era asta. Da, era un transfer chakra mai puternic, ce se amplifica in momentul in care corpul avea senzatia de pericol. Arishima ii daduse din puterea ei si era atat de unic momentul in care desoperise asta, incat simti nevoia sa se intoarca si sa o sarute.

-Iti aud inima batand mai repede. Deci a mers mai bine decat ma asteptam. Iar ranile sunt aproape vindecate. Pentru ca ma tot impingeai, am pierdut controlul si ti-am dat mai multa, asa ca nu stiu cat de bine o vei putea controla. Totusi, se va activa doar in momentul in care vei simtii ca trebuie si vei putea controla chakra doar pe moment. 

Isi rasuci privirea prin camera, observand ca ceilalti erau inca inghetati. Ce era atat de diferit fata de ceea ce facuse cu Itachi? Ii atinsese buzele lui Deidara cu ale sale intr-un gest prietenesc, copilaresc chiar, doar pentru a le mari sansele. Care era diferenta? In transformase pe Itachi prin acelasi gest, iar ei n-au fost atat de surprinsi.

-Rin, ce-ai spune daca Neji, Sasuke, Sakura si Naruto ar ramane in sat? Nu ma simt deloc bine stiind ca-I iau de aici.

-Si eu m-am gandit la asta. Dar avem nevoie de medic ninja acolo. Naruto dispune de o cantitate uriasa de chakra, iar Sharingan-ul si Byackugan-ul ar fi foarte folositoare.

-O avem pe Konan, care stie medicina. Il avem pe Kisame, cu chakra echivalenta cu a unui demon cu coada. Itachi si Pain au kekke-gengai-uri oculare. In plus, Konoha are nevoie de protectie si nu stiu chiar toti ceea ce stiu ei. L-as lasa chiar si pe Kakashi-sensei aici, sa aiba grija de lucruri. Cu tine acolo, deja imi fac griji ca va trebui sa fim cat mai putini. Explica repede, avand grija sa nu jigneasca pe nimeni. Stia ca toti cei prezenti nu  mergeau acolo pentru sat sau vietile lor. Mergeau pentru ea, sa o protejeze. Iar Arishima nu asta isi dorea. Tot ce vroia era ca toata lumea sa fie in siguranta si sa-si rezolve singura problemele. Cum putea sa se simta bine stiind ca prietenii ei puteau fi raniti, chiar ucisi?

O clipa de liniste in care toata lumea privea in gol apasa umerii celor din camera. Se gandeau la tot ceea ce avea sa se intample. Intr-adevar, majoritatea ar fi insemnat cateva piedici pentru Rin si tehnicile ei. Cateva respiratii grele rasunara intre cei patru pereti. Doua inimi batura mai repede. Un pocnet scurt cand vaza de pe noptiera ateriza pe covorul pufos.

Iar apoi Iadul se dezlantui…     









    Capitolul 17 ~ Cum a inceput lupta… ~

                       Arishima P.O.V:

                       Nu imi venea sa cred! Cum de nu auzisem nimic?! De fapt, cum de nu auzisem nimic inainte de a fi prea tarziu?! Geamurile se zgaltaira, apoi se oprira, transformandu-se in bucatele mici de sticla. Vantul isi schimba directia aducand cu el sunete si miresme noi. Pe care nu vroiam sa le simt vreodata. Simteam nevoie sa strig. Sa strig atat de tare, incat toate pasarile sa zboare si toti sa ma inconjoare, sa faca zid intre mine si acel miros atat de dulce.

                       -Rin… Miroase a… sange… dulce… si… pur… si… gustos… Atat de gustos si proaspat varsat… caldut… atat de tentant… Deja vedeam scurgeri rosiatice, vedeam cum imi bagam dintii in cateva gaturi umane, cum sorbeam insetata fara sa ma opresc, lingandu-ma pe degete imediat ce terminam. Vedeam copii ascunsi sub mese, tremurand speriati, dar fara sa scoata nici un cuvant. Iar eu nu ma puteam controla si ii loveam, ii loveam atat de tare, incat sangele tasnea din corpul lor ca din fantani arteziene. Si acesta era Raiul meu…

                       -Arishima! Rin ma zgaltai de cateva ori si mi-am dus mana la nas. Am scuturat din cap, sperand sa alung viziunea aceea delicioasa. Auzeam plansete si tipete, oracaieli. Copii. Copiii de doar cativa ani, poate chiar luni sau mai putin. De asta sangele era atat de apetisant. Era pur, fara pacat sau parti rele care sa acreasca vitalitatea.

                       -Maternitatea! Spun si ma intorc repede, luand-o la goana prin geamul spart. Ei, bine inteles, m-au urmat, mai mult mecanic. Uitasem de detaliul asta despre vampiri. Toti eram atrasi de sangele pur, al copiilor, care ne dadea o stralucire aparte si o putere mai mare, chiar daca chakra de care dispuneau micile suflete nu era la fel de mare ca a unui ninja experimentat. Ca vampir, te orientai ori la cei mari, cu pacate, dar greu de invins, ori la cei mici, curati, care doar inchideau ochii si niciodata nu cereau indurare.

                       Nimeni nu m-a intrebat nimic, in fond, toti auzisera explozia din Sud. Am pocnit din degete cand Rin mi-a amintit de pactul facut. Purtam pelerina, ea intra in lupta. Mi-am simtit bratele mai usoare, iar corpul mai flexibil. Camasuta de noapte disparuse, cum era de asteptat, iar uniforma Akatsuki, mult mai comoda decat ma asteptam, imi lasa libertatea unor miscari ce cereau spatiu.

                       Mi-am tinut in continoare respiratia. Nu puteam risca sa imi pierd iar cumpatul si sa visez cu ochii deschisi la rauri de sange si vene umflate.

                       Cand am ajuns in ceea ce mai ramasese din spitalul maternal, am gasit-o pe Sakura, instruind mamicile ninja, folosind cuvinte hotarate si grabite. Se apleca apoi grabita spre o fetita, care statea agatata de piciorul ei. Facu un semn rapid cu mana, iar fetita intra intr-un somn adanc. Si am recunoscut-o. Parul ii cadea peste umeri intr-o cascada rosiatica, iar pijamaoa cu figurine din desenele animate pentru copii era usor patata de praf si picaturi de sange.

                       Era fetita ramasa orfana dupa atacul care este inca in ceata.

                       Dadu fetita in bratele unui asitent grabit, apoi se intoarse repede spre noi.

                       -Arishima, nu e bine! Credeam ca Akatsuki nu vor face nimic Satului! Spune si ma prinde de mana, punandu-mi in palma o bucata mai mare de material. Negru pe o parte, cu norisori rosii, conturati cu alb. Am respirat pe gura, destul de nervoasa.

                       -N-a fost Akatsuki! Uite! I-am aratat partea din spate a materialului pe care mi-l daduse. -Gri inchis, pe langa asta, este mult mai subtire! Am indemnat-o apoi sa atinga ceea ce purtam. A intors tivul maiou-ului ce il aveam pe mine, scotand la iveala captusala neagra.

                       -Dar ei nu stiu asta! Spune exasperata, aratand spre cativa asistenti ninja, privindu-ma dispretuitor. I-am ignorat. Din cauza nervilor ajunsesem sa respir normal. Iar savoara mult mai puternica m-a lovit dintr-o data, facandu-ma automat sa ma intorc spre un colt zdrobit. O manuta firava se zarea printre daramaturi, iar sangele era improscat peste pietrele ce acopereau cadavrul. Mireasma mult prea dulce, atat de tentanta ma facea sa zbor spre corpul neinsufletit.

                       Am facut un pas, apropiindu-ma de ceea ce vedeam acum ca pe o sursa de hrana nu ca pe un dezastru. Inchid ochii tragand aer adanc in piept, iar gura mi se umplu de venin amar. M-am chinuit sa il inghit si sa fac un pas inapoi, speriata. Nu era bine ceea ce faceam. M-am tras inapoi inca un pas, lovindu-ma de pieptul lui Deidara. Isi trecu o mana dupa umerii mei, pe cealalta apropiind-o de buzele mele. Am inghetat, dandu-mi seama de ceea ce vrea sa faca.

                       -E bine. Atata vreme cat nu musti, totul e bine! ma linisti. Se muscase singur, destul de adanc cat sa sangereze abundent. Mi-am lipit buzele de rana deschisa si am supt pofticioasa. Nu imi pasa ca pierdeam timp sau ca toti se uitau curiosi. Nu-mi pasa nici ca ma hraneam cu sange uman. Gustul perfect al lichidului vital imi potolea repede setea. Allen nu avusese acelasi gust. Din motive pe care nu vroiam sa le stiu, Deidara avea sangele mult mai hranitor. N-am simtit nevoia sa-l sec, dar nici nu vroiam sa ma dezlipesc de sursa energiei mele.

                       Caldura provocata de raspandirea lichidului in intregul meu trup a fost singurul lucru care m-a tinut “treaza”. As fi vrut sa dorm, sa am parte de o somnolenta atat de adanca incat nici macar Satoao sa nu ma poata trezi.

                       Dintii lui Deidara clantanira cand acesta pocni mandibula de maxilar. Abea atunci mi-am dat seama de ceea ce fac. Am reactionat imediat, indepartandu-ma usor de el. Mi-am lins buzele din reflex, simtind o dara usoara a delectarii mele. Am vrut sa zic ceva, dar o alta bubuitura imi atrase atentia.

                       In partea opusa, spre Nord, aproape de intrarea in Sat.  Departe, prea departe incat sa ajung cu toti ceilalti dupa mine.

                       -Arishima, pentru ca esti plina acum, o poti lua inainte. Sakura, mobilizeaza pe toata lumea de  prin apropiere, sa fie gata pentru orice. Sasuke, Naruto, ajutati orice fel de supravietuitori pe aici. Zetsu s-a dus sa-l indrume pe Itachi, iar restul sunt deja pe drum. Kakashi, du-te cu Neji si Gai in Est, cat mai aproape de cea mai mare institutie publica din zona aceea. Daca nu ma insel, este chiar bazinul de innot si antrenament al celor de grad Chunin. Deidara, mergi cu mine la sediul ANBU. Sasori, te duci cu Arishima. Pain, Konan si Itachi vor ocupa Vestul. Kisame si Zetsu vor sta pe aproape, sa fim siguri ca nu scapa nici unul. Ne intalnim toti in cincizeci de minute in centru, langa turnul Hokage-ului. Acum, VALEA! Rin dadu ordine in graba, dar nimeni n-a comentat, asa ca ne-am respectat cerintele. L-am prins pe Sasori de mana si am inceput sa fug.

                       Mi-am explorat viteza la maxim, iar Sasori a putut tine pasul, ajutat de telechinezia mea. As putea spune ca s-a distrat pe drum.

                       Explozia fusese controlata, dar tot odata facuta in graba. Nu distrusese prea mult, decat jumatate din ghiseul pasnicilor. Ei se uitau ciudat in toate directiile, cautand acel ceva care provocase stricatiunile. Abea cand au dat cu ochii de mine s-au uitat urat, dar n-au comentat nimic rautacios.

                       -Au fost de-ai vostri? Intreaba unul dintre ei, cu fata aproape complet acoperita. Privea atent hainele mele. Aproape ca mi-am dat ochii peste cap.

                       -Nu. Stiti cati erau? Sasori ceru detalii retinut, constient ca n-ar fi spus niciodata adevarul celor pe care ii considerau criminali. Am oftat, tragand aer adanc in piept, simtind zece mirosuri diferite. Apoi o duhoare absolut scarboasa, care m-a facut sa pun mana la nas instantaneu. Pisici, sa le acopere mirosul? Nu credeam ca se vor gandi la asta…

                       -M-au blocat cu mate. Totusi, au fost mai putin de zece. Spun, aratand spre Est. –Cine era in Vest? Intreb, incercand sa-mi amintesc.

                       -Pain, Konan si Itachi. Ca sa ajunga la ei, trebuie sa treaca ori de Zetsu, ori de Kisame. Imi raspunde repede, gesticuland.

                       -Asta inseamna ca Vestul este cel mai putin aparat. Hai, aici nu mai e nimic! Zic in graba si disparem amandoi intr-un nor de fum. Ajungem undeva dupa o cladire, iar Sasori ranjeste. I-am facut semn sa nu faca nici un zgomot, apoi am ascultat cu atentie. Cei doi dadeau raportul intr-o casca, spunand ca ne indreptam spre Vest, iar o voce groasa ii asigura ca se vor indrepta spre Est.

                       De ce ar fi acoperit mirosurile lor daca oricum le puteam lua urma doar tinand cont de bubuituri?! Nu mirosurile celor plecati incercau sa le ascunda, ci celor care ramasesera acolo, adica cei doi “pasnici”. Erau pusi acolo ca pioni, sa ne incetineasca si sa ne dea informatii proaste, astfel ei avand un punct liber unde sa atace.

                       Gandeau simplu, iar miscrile lor erau usor de ghicit. Asta era avantajul nostru: vampirii noi nu puteau gandi limpede indiferent daca erau sau nu plini. Vedeau doar sange, peste tot. Doar in unele cazuri mai rare, precum Itachi, vampirii tineri se puteau concentra pe alte lucruri. Asta depindea in special de firea lor si momentul in care fusesera transformati.

                       O jumatate a lui Zetsu iesi dintr-un perete, anuntandu-ne ca Itachi se indreapta spre Kakashi. Rin si Deidara erau deja acolo. Rin nu era prosta, nu l-ar fi bagat pe Deidara in cartierul general ANBU. Era doar o distragere, pentru cei din afara, care nu ne cunosteau. Ei erau doar puncte intermediare, de intersectie, care interveneau doar la probleme. Asa ca, afland ca in Est vor fi probleme, erau pe pozitii.

                       Am plecat si noi spre locul stabilit. Pe la jumatatea drumului ne-am intalnit cu Itachi, care era foarte bine dispus. M-am luat la intrecere cu el, intr-un joc copilaresc si am descoperit ca eram doar cu putin mai inceata ca el.

                       Cand am ajuns langa bazinul de innot, deja vampirii erau in formatii, gata de atac. Erau destul de departe, fiind marginea satului, pe un camp deschis. Aveam spatiu de desfasurare. O vedeam pe Satoao tinuta strans in bratele unui tip micut, cu par carunt si ochelari. Arata ca tocilarul din carti, cel de care toata lumea se ferea in timpul liber, dar la scoala il iubeau toti, pentru ca le facea temele.

                       M-am simtit ca si cand mi-as fi pierdut o mana. Nu imi parea imbratisarea plina de fericire si iubire pe care mi-o imaginam intre doi indragostiti. Nici macar o imbratisare fortata, indre doi dusmani copilarosi. Era doar o strangere puternica, intre seful nervos si subalternul pedepsit.

                       Satoao racni un ordin, iar ca reactie toti vampirii s-au uitat confuzi la ea. Primi o lovitura puternica in stomac pentru asta. Mi-am mutat privirea spre Itachi, care statea si se uita cu neincredere la ceea ce se intampla. Si cand am vazut-o iar pe Satoao, am putut citi pe buze. Le cerea vampirilor sa se imprastie, sa atace singuri, cate unul. Ii cerea tipului sa-I dea drumul, sa poata face ceva. Apoi dupa inca o lovitura, isi cerea scuze. Nu lui, nu lor. Mie. Isi cerea scuze si plangea, iar eu nu vroiam sa o cred. Nu puteam. M-am dat un pas in spate, clatinand din cap. Chipul ei indurerat, ochii ei plini de lacrimi si regret, apoi ordinele dezastruoase ce-I iesau pe gura…

                       Eram atat de confuza. Fata ei exprima ceva, iar gesturile, vorbele, exact opusul. Am tresarit cand a fost iar lovita.

                       -Nu… nu cred ca…

                       -Nici eu. Ai putut vedea, nu? Incerca sa deruteze vampirii, sa-I faca sa atace separat, sa ne fie noua mai usor. Pare pedepsita acolo. Itachi imi aproba gandurile. Am tras aer adanc in piept, apoi m-am uitat iar la oponenti. Peste patruzeci din rasa mea, cu peste o suta de ninja oameni. Mi-am scuturat capul si am auzit-o pe Rin vorbind.

                       -Asteptati sa atace ei si miscati-va frecvent, fara pauze regulate. Feriti-va de atacurile in zona capului si organelor vitale. Nu uitati nici macar pentru o secunda: sa-l neutralizezi pe unul e nevoie sa atingi trei puncte importante. Si nu in ultimul rand: sunt mai multi si nu vor astepta sa sara la bataie pe rand ca in filme. Vin toti odata. Asigurati-va ca puteti face fata cate unul, daca nu, spate in spate cu un coechipier. Dupa neutralizare, nu ezitati sa le rupeti gatul! Cu obijnuitii cred ca toata lumea se poate descurca. Are cineva vre-un preferat?

                       -Tipul care o tine pe Satoao e doar al meu! Marai, aplecandu-ma usor in fata sa-l vad mai bine.

                       -Kakuzu si Hidan sunt pentru mine! Spune si Deidara, ranjind.

                       -Pai cred ca astia-s preferatii serii. Restul care si cum apuca!

                       -Kirin este al meu, copii! Am auzit din spatele nostru. Ne-am intors toti ca trazniti, sa-l vedem pe Tobi linistit, cu Sharingan-ul activat. Am vrut sa-l intreb ce cauta aici atat de devreme, dar numele care il spusese ma ingrijorase.

                       -Kirin, regele Varcolac?! Glumesti?! Uraste vampirii! Nici macar nu este afectat de veninul sau darurile noastre. Ce sa caute el acolo?! S-a declarat aparator al oamenilor, impotriva noastra cu mult timp in urma! Zic repede, uimita. Cativa doar s-au incruntat. Nu puteam spune ce exprima fata lui Tobi, pentru ca nu i-o puteam vedea.

                       -Scumpo, Kirin crede ca tu esti cea pe care o atinge. Crede ca tu esti prima femeie din viata lui. Crede ca are aventuri in fiecare seara cu tine. Esti jumatate om, iar asta il atrage. Totusi, Satoao s-a prezentat ca Arishima, iar acum Kirin e total vrajit de sarmul surorii tale, incat nici nu observa ca ea este vampir intreg.

                       -Stai, ce?! Crede ca se culca cu Arishima de fiecare data?!  Sare Deidara, fiind dintr-o data atent la vorbele lui Tobi. I-am vazut ochiul rotindu-i-se.

                       -Copii, copii. Arishima urma sa fie conducatoare a clanului ei, cum Itachi sau Sasuke urmau sa-mi ia mie locul. Arishima are ceva special: este om. Jumatate sau mai mult, este om. Iar ea e singura dintre Narikini care l-ar putea dobora pe Kirin. Il atrage chestia asta si vrea sa se asigure ca este de partea lui si ca nu va incerca vreodata sa-i faca rau. E doar precaut. Acum, ca Satoao a permis sa ii fie folosit corpul sub numele surorii sale, este cu totul altceva.

                       -Atunci de ce vrei sa-l omori? Intreaba Rin, privind atenta la grupul de vampiri din fata.

                       -A fost primul barbat din viata lui Satoao. Nici macar Orochimaru n-a atins-o, iar el a indraznit sa se bucure de ea. Am toate motivele, tinand cont ca imi era promisa! Ridica din umeri, trecand printre noi de parca nu vedea pericolul din fata. Nu observasem pana la venirea lui ca inca unul era langa sora mea. Si nici acesta nu era cuminte, plimbandu-si mana pe piciorul ei. Mi-am intors privirea exact cand sa-l vad pe Tobi disparand, reaparand la secunda cu un kunai la gatul lui Kirin.

                       Iar vampirii au luata asta ca pe un start, pornind in atac.

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] cap persoana 3-a:           

36KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Capitolul 18 ~ Macel  ~

            Arishima P.O.V.

                       In fata mea, au sarit doi vampiri. Aveam viteza prea mare ca sa ma pot opri inainte de ai lovi, asa ca i-am prins de capete, aplecandu-i si lasandu-mi mainile sa cada pe ceafa lor. Presiunea care ii apasa in jos mi-a dat trei secunde, in care le-am sucit gatul, apoi decapitand corpurile.

                       Am inceput sa alerg iar, lasand cadavrele arzand in spate. Si din nou, un grup se posta in fata mea. De aceasta data erau patru. M-am oprit, considerand ca nu aveam destule maini ca sa repet aceeasi miscare. Cu doua clone rezolv toata treaba.  Fac un semn cu mana, iar copiile mele aparura exact in fata lor. Am sarit peste incaierare si-am inceput sa alerg iar. Un al treilea grup, cu mai multi, in jur de noua, au incercat sa-mi taie calea, dar nervoasa, mi-am folosit telechinezia si i-am tinut locului, apoi am facut un semn cu mana, bombardandu-I cu bile de foc.

                       Asta le trebuie daca nu stau cuminti. Am incercat sa fiu draguta si sa ii anesteziez inainte de a le da foc, dar se pare ca ei nu vor asta, asa ca le dau ce cer: durerea mortii. 

                       O umbra mare se lasa peste noi. M-am intors gata de un atac aerian, dar cand colo, am vazut o pasare din lut si pe Deidara sarind din ea. Ateriza pe un ninja cam confuz, pe care nu-l bagasem in seama. Am auzit oase trosnind si un geamat adanc. Nici macar nu m-am uitat la el.

                       -Kakuzu si Hidan? Intreb gata de plecare.

                       -Inca n-am putut ajunge la ei. Tipi astia au rol doar ca pioni, spera sa ne impiedice sa mergem la cei importanti. Imi raspunde repede, apoi observa ca ma uitam la pasarea de deasupra. Ranji scurt, apucandu-ma de talie si aruncandu-ma pana pe creatia lui. I-am strigat o multumire, apoi am privit in jur. Cu o singura saritura puteam fi in fata surorii mele, dar erau prea multi in jurul ei sa pot face ceva care sa merite. Abia apoi mi-am amintit ca si Tobi era pe acolo.

                       Si am sarit.

                       Aterizez intr-un genunchi, privind urat spre tipul ce nu-mi lasa sora sa plece. Dar el doar ridica din umeri si o impinse pe Satoao pana langa mine. Si apoi am auzit pasi. Am privit cu coada ochiului si-am vazut ca Hidan n-avea ce face, decat sa-si incerce norocul. Eram gata sa-l imping cand in spatele lui aparu Deidara si-l trase de pelerina cu norisori.

                       Itachi veni langa mine si-mi sopti la ureche, repede si incet, incat doar eu si Satoao sa putem auzi. Toti vampirii erau terminati, iar ninja – mai erau doar vre-o zece, de care se ocupau Kakashi-sensei cu Gai-sensei.

                       -Du-te… fratele tau… Orochimaru… vampiri… blestemat…

                       Satoao incerca sa spuna ceva, mult prea speriata. Ca rasplata fiindca vorbise, tipul carunt veni langa ea si o lovi cu piciorul in stomac de doua ori, apoi o calca pe mana stanga. Satoao doar stranse puternic din dinti, ranindu-si gingiile cu coltii crescuti.

                       -Curvo! Nu asta trebuia sa zici! Marai barbatul, lovind inca o data trupul obosit al surorii mele.

                       -Kabuto, intreci masura! Il aud pe Itachi vorbind calm, cu acea iritare suptila zburand printre sunete.

                       -Si ce?! Nu e buna de nimic! I-am cerut simplu, sa il insulte pe Allendro cand Arishima era cat mai aproape, iar ea delireaza. Nervozitatea I se citea in ochi, picurand ca lava incinsa intr-un abis negru si plin de ura. Ma chinuiam sa-l inteleg, sa inteleg de ce se comporta atat de urat cu sora mea, cad tocmai ea sustinuse ca o iubeste. Atunci asta este dragostea? Ura nemarginita, lovituri puternice ce vor lasa urme urate? Imi imaginam o imbratisare calduroasa, poate un sarut dragastos, chiar si un schimb de zambete fericite, doar pentru ei doi. Ochii incepeau sa ma intepe, dar mi-am scuturat capul.   

                       -Vampirii nu pot delira decat venind vorba de sange. Adica sa vada doar rosu in fata lor. Indiferend de cat de insetata pare Satoao, n-ar delira cu asa ceva. Si pentru ca a fost pedepsita fiindca ca a vorbit… face doar sa intareasca cuvintele ei. Murmur, ridicandu-ma usor in picioare. N-a spus nimic, doar a ranjit, lovind inca o data trupul lui Satoao, aruncand-o la cativa metri departare. Apoi se intoarce brusc si incearca sa ma loveasca cu mana. M-am bagat pe sub bratul lui si m-am prins de umarul sau, tragandu-l pe spate intr-un unghi dureros al coloanei vertebrale. Ochelarii i-au stralucit in lumina soarelui si a trebuit sa clipesc de cateva ori, pentru ca vederea mi se incetosa de la expunerea razelor.

                       A profitat, sarind pe spate si copiindu-mi miscarea, doar ca apasand in acelasi timp si pe stomacul meu, lipindu-ma de iarba. Ranjesc, ridicandu-mi capul si lovindu-l in ochelarii care cad sparti pe langa mine. S-a tras in sus si-am sarit odata cu el, reluandu-mi pozitia in picioare. Scoase din buzunar o bricheta si o aprinse triunfator in fata mea. O lasa sa cada la picioarele lui si am inteles prea tarziu ceea ce vroia sa faca.

                       Ma umpluse de praf exploziv si crease o dara intre mine si el cand avusesem ultimul contact.

                       -Ia-o pe Satoao! Strig la Itachi, care doar aproba grabit din cap si-o insfata pe sora mea de talie, alergand mai apoi cu o viteza greu de atins. Am sarit inapoi, desfacandu-mi pelerina si lasand-o sa cada. Dau din cap, scuturandu-mi usor parul, sarind inca o data. In salturile mele am observat un morman de explozibil, inconjurat de cateva pietre care sa acopere “bomba”. In viteza, am luat alte pietre de prin preajma si le-am aruncat peste celelalte, astupand cat mai bine si scazand efectul pe care l-ar fi putut avea explozia.

                       In cateva secunde exploda, pietrele zburand, praful ridicandu-se si luandu-mi vizibilitatea. Am activat peste tot telechinezia, sa fiu sigura ca nici o pietricica nu i-ar rani pe ai mei, apoi am facut un semn cu mana, o rafala usoara de vant stergand praful gros. 

                       As fi ras, vazandu-l pe Deidara sarind in spate luat prin surprindere de bolovanul ce zbura deasupra capului sau. Insa m-am abtinut, cautandu-l cu privirea pe Kabuto, cum ii spusese Itachi. Era ghemuit langa un copac, hainele sale fiind pe jumatate arse. Chiar se prinsese singur in explozie?! Am lasat usor toate pietrele jos, avand grija sa nu ranasc pe nimeni, apoi l-am tinut locului pe carunt. Am verificat cu atentie fiecare punct al corpului sau, sa fiu sigura ca nu era o clona.

                       L-am decapitat. Fara sa-mi dau seama, eram atat de nervoasa pentru tot ceea ce-I facuse surorii mele incat nu aveam nici un regret pentru moartea unui om. In mod normal, n-as fi putut… de fapt, n-as fi vrut sa ucid pe cineva care nu facea parte din rasa mea. Dar Kabuto creease prea multe probleme familiei mele.

                       Indiferent de felul in care era Satoao, era sora mea, iar daca urma sa moara, atunci eu as omorao. Dar acum… dupa ce am vazut ceea ce ii facea, vreau sa o ascult, sa aud prin tot ceea ce trecuse, sa stiu fiecare ordin scarbos pe care fusese nevoita sa-l savarseasca.

                       Am tresarit, ingrozita, auzind urletul insangerat si plin de ura. Vocea barbateasca, pe care n-o auzisem decat de cateva ori, scotea intr-una injuraturi, de parca asta il putea face sa se vindece mai repede. Corpul imi intepeni cand un alt urlet, diferit de aceasta data, strabatu itnreg campul. Mainile si picioarele imi fura neutralizate iar respiratia mi se ingreuna. Mirosul de traspiratie si sange murdar imi apasara umerii in jos.

                       -Omule, ce dracu’ e chestia aia?! Il aud pe Deidara, undeva in spatele meu, atent la ceea ce evada dintr-un corp uman. Am tresarit, din nou, cand un alt tipat, de aceasta data mai ascutit, mai feminin, rasuna in mii de ecouri. M-am intors grabita, la timp sa-i vad pe Rin si Tobi aruncati cat colo din fata bestiei.

                       Un lup imens, cu laba cat trei picioare de-ale mele, cu blana groasa, neagra si cateva pete blondute la burta, cu urechi clapauge si colti mari. Asta se ascundea in interiorul aspectului placut al lui Kirin. Un animal in adevaratul sens al cuvantului, singura diferenta, fiind marimea care putea speria pe absolut oricine. Stiam doar putine lucruri despre varcolaci, cum ar fi ca in primele cinci minute dupa transformarea in lup sunt putin ametiti, fiindu-le greu sa asimileze culorile ca pe nonculori.

                       Am zburat spre el, oprindu-ma exact langa botul lui, prinzadu-l de mustatile uriase si legandu-I gura, astfel sa mai estompez urletele ingrozitoare. Si-a scuturat violent capul, aruncandu-ma pe spatele lui. Am marait, iar el mi-a raspuns cu un alt scuturat puternic. M-am catarat pana pe capul lui, apoi mi-am dat drumul, agatata de o ureche. In asa fel ma putea auzi si n-ar fi avut cum sa ma deranjeze, decat cu laba, care pun pariu ca inca il ardea.

                       -Asculta-ma! Strig in urechea lui si se cutremura, intinzandu-se cuminte pe burta, cu botul pe labe. Am rasuflat usurata. Marai scurt, iar dupa ton, mi-am dat seama ca era o injuratura. Inca agatata de urechea lui, am inceput sa-I soptesc cuvinte linistitoae, ca unui catel ranit, cu care vroiam sa ma joc in continoare. Se cutremura iar, apoi respiratia ii deveni regulata. I-am spus pe scurt cine sunt, ce vreau sa faca si ce se intampla, iar el m-a ascultat cuminte, de-abia dupa ce mi-am dat drumul, ridicandu-se si tulind-o pe camp, spre iesirea din Sat.

                       Imi placea efectul meu pe varcolaci. Ei pur si simplu erau contrariati, vazandu-ma ca pe un om si mirosind ca unul, dar avand caracteristicile unui vampir. Asta ii speria si-i facea cooperativi.
   
                       Mi-am invartit privirea, cautand orice semn de viata care ne-ar fi putut creea probleme. Gai-sensei dadea mana cu Kakashi-sensei, Sasori il ajuta pe Neji sa se ridice, Deidara verifica daca Rin era ranita. Tobi privea pata mare, neagra ce se indeparta de noi. Toti pareau calmi, usurati si putin obositi.

                       Privirea imi ramasese atintita pe Deidara, care o sustinea pe Rin ridicata. O arsura puternica in stomac ma facu sa ma infior, ca si cum cineva apinsese o lumanare in mine. Simteam cum mainile imi tremurau usor, stranse in pumni. M-am chinuit sa ma relaxez. O dorinta grea imi apasa pe umeri, iar gustul sangelui sau imi strabatu tot corpul. Dulceata buzelor sale, felul in care actionase, atat de grijuliu, cand Sasori parca o luase razna, cum ma stransese protector langa el, incasand zgarieturi pentru mine, furnicaturile din trupul meu pe care le-am simtit mereu cand aveam contact direct. Toate le-am retraint intr-o secunda, timp in care el atingea pe alta.

                       Nu intelegeam de ce eram nervoasa doar pentru ca o sprijinea pe Rin. Pana la urma el nu-mi apartinea, era major, vaccinat si-si putea purta singur de grija. In plus, ultima data cand am verificat, el ma salva pe mine. I-am mai privit o secunda, apoi m-am fortat sa zambesc multumita si mi-am intors capul, spre Sasori care venea grabit la mine. A deschis gura sa zica ceva.   

                       -Baieti, sunt probleme. Peste o suta de vampiri au inconjurat maternitatea si inca doua sute de ninja ii tin ocupati pe ceilalti. I-o ia inainte Zetsu, de data asta complet. Am strigat la Rin, ca daca poate face fata sa vina, daca nu sa ramana cineva cu ea aici. Apoi am luat-o inainte, ingrijorata, pentru ca Sakura, Naruto si Sasuke erau singurii din cei lasati la spital care stiau cum sa se ocupe cu vampirii.



Deidara P.O.V.


                       Rin ranji multumita imediat ce Arishima pleca spre maternitate. Femeia asta era un geniu! I-am dat drumul si-a zburat in urma Albastrelei, lasandu-ma in spate. Am zambit pentru mine si-am luat-o si eu la fuga.

                       Ucigasa de vampiri stia cum sa o manipuleze pe Arishima, cum sa o faca sa-si arate adevarata piele. Acum cinci minute am vazut cat de geloasa era, cat  de nervoasa, doar privind-o pe Rin sprijinita de mine.

                       Dupa ce daduse ordinele, cand Arishima plecase cu Sasori, Rin nu m-a dus nicaieri in mod special, decat pe acoperisul unei cladiri inalte, sa poata vedea ceea ce se intampla. Si-mi spuse ca ma considera un idiot pentru ca nu vad ca Albastreaua ma iubeste si pentru ca nu fac nimic in privinta asta. Mi-a spus si ca Sasori are de gand sa vorbeasca cu ea, sa-I explice ce simte si s-o sarute. Mi s-au aprins urechile imediat ce-am auzit asta si-am dat sa merg dupa ei, dar Rin m-a oprit si-a zis ca o sa-mi demonstreze ceea ce mi-a spus.

                       Si tataaaaa, Arishima parea atat de geloasa, incat chiar am crezut ca va interveni intre mine si Rin. Iar apoi a zambit de parca ii placea sa ma vada lipit de fosta logodnica a lui Allen si s-a intors spre Sasori. Multumesc Cerului ca a apartu Zetsu, pentru ca altfel cine stie ce prosti ii baga in cap.

                       I-am vazut ochii arzand maniosi, mainile stranse in pumni, tremurand nervos. Aproape c-o vedeam aplecandu-se usor in fata, gata de un atac impotriva lui Rin. Gata de o razbunare care n-avea ce cauta acolo, intre ele in mod special. Era acea legatura mama-fiica, probabil pentru ca inca o considera sotia lui Allen. Imi placea s-o vad atasata de o alta femeie inafara de Konan, cu care avea un lant asemanator.

                       Dar imi placea mai mult s-o vad geloasa. Ii statea bine strangand din dinti si incordandu-se, in special daca facea asta pentru mine. Stiind-o indragostita tocmai de mine parca ma simteam ca un paun admirat pentru coada lui frumoasa. Imi tresalta inima de bucurie de cand Rin mi-a demonstrat teoria ei.   

                       M-am trezit din visarea mea cu ochii deschisi tocmai cand gatul lui Orochimaru s-a intins atat de mult, incat a ajuns in dreptul Arishimei, a ocolit-o si s-a mai intins pana a ajuns la Sakura. M-am holbat ca apucatul cand a muscat-o pe fata de brat.

                       Parca Orochimaru era mort! Si de ce a muscat-o pe Sakura?

                       Tanara a cazut la pamant, cu ochii mari, tinandu-se de brat. Sasuke a injurat puternic, ridicandu-si coechipiera si examinandu-I rana. N-a stat trei secunde uitandu-se, ca i-a spus Sakurei c-o va durea, apoi si-a pus gura peste muscatura ei. In acelasi timp, semnul lui blestemat s-a intins pe jumatate de trup, luptand sa-l domine.

                       Sakura tipa, zbatandu-se in bratele colegului sau. Dar el nu i-a dat drumul si-si continua treaba. A prins-o puternic de deasupra ranii si a strans, nelasand sangele sa treaca in aceeasi masura. Si abia atunci mi-am dat seama de ceea ce facea.

                       Ii scotea veninul si vroia sa impiedice infectarea intregului corp. Destept pustiul, n-am ce zice.

                       M-am uitat la multimea de vampiri. Faceau cate un pas amenintator spre noi, care inconjuram ranita, ca un paravan. Arishima a tras adanc aer in piept, a facut un pas in spate, pentru avant, apoi a zburat in viteza printre ei. Imediat ce a ajuns in centrul lor, au inceput sa zboare membre si capete si corpuri fara maini sau picioare. Ranjesc si ma avant dupa ea, ajutand-o sa micsoreze armata. Nici Sasori n-a intarziat, apoi toti au trecut la atac.   





Cap. 19 ~ Sentimente ~
Arishima P.O.V.

                       Am privit cu atentie imprejurarile. Maternitatea nu mai exista. Nici cladirile din apropiere nu erau intregi, dar se puteau repara usor. Daramaturi peste daramaturi, cadavre peste cadavre si sange. Mult, mult sange. Acum nu-mi era greu sa rezist – “donatia” lui Deidara imi era de ajuns pentru cel putin trei-patru saptamani. Dar imaginea n-avea cum sa nu te opreasca din drum, sa nu te faca sa te uiti lung, apoi s-o iei la sanatoasa. Arata ca si cum un om posedat isi facuse de cap.

                       Doua atingeri reci ca gheata pe piciorul meu m-a facut sa tresar si sa scot un mic tipat. De ce am tipat? Habar n-am. Atingerile continuau sa urce, incet, incet. Un tremurat scurt, din cauza racelii oferite mi-a zguduit trupul. M-am uitat in jos si am zambit sadic. Toata greutatea mi-am lasat-o pe piciorul capturat, apoi m-am rasucit, lovind vampirul zombii cu celalalt picior. Am terminat miscare, intr-o pozitie care ma facea sa arat ca o eroina: eu cu talpa pe gatul lui, el implorand iertare. Daca-mi ridicam un brat, aratam ca SuperMan.

                       I-am rupt gatul, apasand cu piciorul. N-a apucat sa tipe, ii blocasem corzile vocale. Am oftat, facand cativa pasi, cautandu-l pe Deidara cu privirea. Stiam ca-si fracturase o mana, cand unul dintre vampiri il prinsese de brat.

                       Cand l-am vazut am inceput sa respir greu. De data asta, el era sprijinit de Rin. Si radeau. Se simteau bine. Pumnii mi se inchestara, in acelasi timp in care mandibula a pocnit maxilarul. Respiratiile-mi deveneau din ce in ce mai grele, iar calmul si relaxarea oferite de oboseala ascunsa se duceau pe apa Sambetei. Am simtit nevoia sa alerg. Sa alerg pana nu-mi mai simteam picioarele. Dar am stat si-am privit cum ei doi se distrau impreuna, si m-am chinuit sa afisez o fata cat mai indiferenta, dar in acelasi timp destul de multumita.

                       De fapt, ce as fi putut eu sa fac? S-o smulg pe Rin de langa Deidara si apoi? Toti ar fi asteptat explicatii pe care nici macar mie nu mi le puteam da. Pana la urma amandoi aveau o viata de care sa se ingrijasca si era alegerea lor alaturi de cine aveau sa traiasca in continuare.

                       Si de ce speram ca Deidara sa ma aleaga pe mine?

                       Este aproape de doua ori mai mare ca mie, trecut prin viata si stia ce alegeri sa faca sa-i fie bine. Ce conta ca isi aratase interesul pentru mine de cand ma intalnise? Eu sunt doar o copila. Habar n-am cum e sa fi indragostit, pentru ca nu am simtit niciodata dragostea, decat pe cea parinteasca, oferita de Allen. In ce fel m-ar schimba pe mine dragostea? Un mostru posesiv si gelos, un monstru ascuns, cu care sa ma lupt mereu. Ca un ego urias, care sa detina toate defectele posibile si imposibile, pe care, de asemenea sa le imparta cu mine.

                       Am oftat, inca pastrandu-mi zambetul intre multumire si indiferanta, apoi am luat cateva cadavre de pe langa mine si le-am aruncat in focul mare, intretinut de corpuri inflamabile. Orochimaru spalase putina la putin timp dupa ce a constientizat ca era in dezavantaj. Nu intelegeam cum de inca era in viata, dar nici nu mai conta; important era ca acum ii era frica, in special pentru ca Satoao era de partea noastra si stia unde si cum sa-l gaseasca.

                       Am curatat locul de vampiri regeneratori, arzand fiecare trup si fiecare mana, picior si cap.

                       Aveam cativa raniti. Naruto o luase razna imediat ce Sasuke a anuntat ca Sakura si-a pierdut cunostinta din cauza muscaturii. Asa ca a avut o lupta – cam scurta, ce-I drept – cu Orochimaru. N-a cauzat prea multe stricaciuni dusmanului, in schimb, el s-a ales cu doi dinti lipsa si un sigiliu cam subred pentru Vulpea cu noua cozi, plus cateva coastre fracturate si o rana adanca in bratul drept.  Sasuke fusese injunghiat in spate, nu cat sa-I puna viata in pericol, dar destul incat sa stea o vreme fara antrenamente sau chestii periculoase. Sakura care se recupera rapid – ea urma sa fie pusa sub supraveghere, pentru ca, prin acea muscatura, Orochimaru ii “daruise” Semnul Blestemat – sub atenta ingrijire a lui Tsunade-sama, care se ocupa de toti ranitii. Kisame, Sasori, Zetsu si Deidara fusesera si ei loviti, doar ca nu la fel de puternic precum coechipierii mei din Konoha. Kisame avea o mare criza de chakra, pentru ca unul dintre vampiri avea talentul de a absorbi puterea prin atingere. Acum, Rechinul Akatsuki avea chakra cat un shinobi obijnuit, dar ne-a asigurat ca imediat ce doarme isi va reveni. Zetsu, pentru ca fusese separat, acum avea nevoie de o lunga pauza, una din parti fiind ranita. Pana nu se refacea partea cu problema, nu se putea uni intr-unul. Lui Sasori ii lipseau trei degete de la o mana si cateva parti care acopereau canalele lui chakra. Nu-mi faceam griji, pentru ca stiam ca imediat ce ar prinde putin timp liber si-ar reconstrui parlile minus. Deidara era cu mana stanga fracturata. Chiar si eu avusesem cateva probleme, unul dintre vampirii mai experimentati imobilizandu-ma pentru cateva secunde, timp in care primisem niste lovituri care ma ametisera pe moment. Dar nimic grav, decat cateva vanatai si zgarieturi mai persistente, ce se vindecau mai greu.   

                       Kakashi-sensei, Gai-sensei si Neji se implicasera cu cap si au iesit toti trei fara nici o zgarietura. Itachi nu se jucase prea mult, ocupat fiind sa aibe grija de Satoao. Insa Pain si Konan, care fusesera foarte activi, nu aveau prea multe probleme. Una dintre Cele sase cai de Durere fusese distrusa, dar chiar in momentul de fata era reparata, iar pelerina lui Konan ardea acum printre vampirii ce intretineau focul.

                       Chiar si cu atat de multi raniti, dupa parerea mea a iesit totul bine. Nu aveam nici un mort, iar asta era cel mai important. M-am simtit pe de-o parte bine, pentru ca prietenii mei nu-si pierdusera viata, iar pe de-o parte ingrozitor. Din cauza mea, aveau acum de indurat dureri groaznice si chinuri, plus izolare la domiciuliu, in cel mai bun caz, asta daca nu urma sa fie internati.

                       Deja nu mai eram toti aici, Sakura, Sasuke si Naruto fiind escortati intr-un salon, Kisame – mult prea obosit – probabil deja dormind pe canapeaua din sufrageria casei male, iar Neji fiind plecat sa dea o mana de ajutor la strangerea cadavrelor din cealalta parte, de pe camp. Era insotit de cativa ninja cu ordin strict de a curata “ringurile” noastre. Gai-sensei plecase la spital, sa-I tina de urat lui Lee, care era cam suparat pe mine pentru ca nu-I cerusem ajutorul. Kakashi avea ordin sa ne supravegheze cum strangeam mizeria ce o provocasem, chiar daca ordinul fusese dat doar pentru a calma cateva spirite ce nu se impacasera cu ideea cum ca Akatsuki ii salvase.

                       Nici nu ma asteptam sa-mi ridice prietenii in slave, dar mi se parea nepoliticos. Totusi, n-am comentat, stind ca mai mult de jumatatea dintre sateni – chiar si cativa colegi de la academie – ar fi fost in stare sa-mi taie capul dupa ce ii “tradasem”. In plus, deja consideram ca nu mai aveam dreptul de a-i privi pe ceilalti din Konoha ca pana acum. Incercasem, fara prea mare rezultat, sa nu aud conversatiile lor, chiar daca asta insemna sa nu mai ies afara.

                       Doar ca ma simteam groaznic chiar si cand treceau prin fata casei mele, se uitau lung, apoi spuneau “Aici sta aia care a tradat Satul pentru Akatsuki, nu?” si apoi plecau, ignorand ca, indiferent de cat incercara sa sopteasca, era greu pentru mine sa nu-I ascult de la o distanta atat de mica.

                       Asa ca incepeam sa nu mai regret ca urma sa plec din Konoha, iar asta doar ma facea pe mine mai dorita in afara Satului Frunza. Si, de fapt, cat trecuse de cand toti Shinobi aflasera ca Akatsuki nu erau atat de rai pe cat se credea? O zi, doua?

                       Poate aveau nevoie de timp, dar n-aveam de gand sa stau pe unde nu eram dorita. Ce rost avea…?

                       -Hei, surioara, vrei sa nu te mai hobezi la balta aia de sange? Ma face sa cred ca n-ai mai dat peste cap un pahar de sange de la inmormantarea aia a lui Stell.

                       Stiam cine era Stell si stiam despre ce vorbea Satoao. In clanul nostru, acum zece-unsprezece ani a murit una dintre putinele femei vampir. Stell era organizator de inmormantari – ceea ce parea foarte ciudat intr-un clan de vampiri, tinand cont ca noi nu muream de batranete – si avea obiceiul de a puna sange la pahar pe o tava de unde toata lumea se putea servi ori de cate ori simtea nevoie. Stell era foarte ciudat, avand principii si dorinte atat de omenesti incat de multe ori nici nu stiam sigur daca era cu adevarat vampir, tinandu-si mirosul ascuns sub o gramada de parfum foarte puternic. Ii placea viata umana, motiv pentru care facea ca sfarsitul vietii vampiricesti sa fie foate omenesc.

                       Paharele de sange tineau locul vinului rosu si chiar existau momente in care te intrebai cum reusea sa puna sangele in obiectele lui nepretuite din cristal. Totusi, a murit la putin timp dupa ce femeia de mai sus isi primise inmormantarea. Ne rugase ca la festivitatea lui sa nu bem sange – ceea ce ne-a ridicat cateva semne de intrebare.

                       -Sti, aia chiar a fost ultima data cand am baut sange la pahar – nu-I chiar asa de “distractiv”. Mie personal imi place sa alerg inainte de a consuma ceva. Am ridicat din umeri spre sora mea, care venise de nicaieri. A ranjit si nu mi-a scapat ca avea iar culoare in obraji si putea zambi. M-a asigurat ca n-a facut victime, adoptand stilul sau nemultumit:

                       -Tipul asta – arata spre Itachi – nici macar n-a vrut sa auda cand vroiam sa-I propun o vanatoare seriosa in afara Satului. Asa ca m-am resemnat si m-am multumit cu cateva caprioare… stramba din nas, apoi insfaca un corp de la picioarele ei si-l azvarli in flacari. Am vazut satisfactia din ochii sai, dorinta de mai mult si m-am infiorat. Probabil era normal sa vrea sa-I omoarea pe cei care ii facusera zile fripte, dar privirea sa nebuna nu-mi dadea prea multa incredere.

                       Cu viteza de vampir curata intregul loc, incendiind corpuri in timp ce le spunea pe nume. M-am mirat ca tinuse minte atat de multe fete, chiar daca rostea poreclele cu foarte multa ura. N-am stiut cum sa interpretez cu adevarat comportamentul ei, asa ca m-am multumit cu un suras indiferent si m-am trantit jos, langa un zid spart, asteptand sa termine. Ironic ca, chiar daca ea nu luptase, facea curatenie. Nu ma deranja – simteam o nevoie uriasa sa dorm sau macar sa stau putin cu ochii inchisi. Dar n-am indraznit sa-mi odihnesc ploapele, fiindu-mi frica de simplul fapt ca n-as mai stii sa le ridic.

                       M-am gandit la tot ceea ce se intamplase pana acum. Eu fusesem expediata in Konoha. Plecasem de buna voie de la casa din padure, pentru ai lasa lui Allen oportunitatea unei familii care sa-I paratina si caruia sa-I fie cap. Dar Allen si-a gresit aleasa – chiar Shizune l-a omorat. Iar Deidara a omorat-o pe Shizune chiar inainte sa o las sa ma distruga. Apoi, pentru o noapte, am fost umana. Am lesinat – inca nu stiu ce s-a intamplat in acel timp. Cand m-am trezit, m-am speriat de Sharingan, iar Satoao a sarit pur si simplu in viata mea facand o gaura in perete. Am fost la vanatoare, aproape l-am omorat pe falsul Lee, am lesinat iar. Satoao a incercat sa se dea fata cea buna, invocand un trecut fals, iar Sakura mi-a luat apararea – chestie pentru care inca ii eram recunoscatoare. S-a aflat o chestie neadevarat despre Madara – intai de toate mi-a omorat clanul pentru ca Satoao n-a vrut sa se casatoreasca cu el, abia apoi a distrus si clanul Uchiha pentru ca acestia nu fusesera de acord cu judecata lui. (Itachi a incercat sa-l opreasca – fusese plecat intr-o misune si se intorsese tocmai cand Madara isi lua talpasita.) Sora mea s-a dus la Orochimaru ca sa il tina departe de mine. Dupa m-am luptat cu Kakuzu si Hidan si n-am vrut sa-I omor, ceea ce a adus la transformarea lui Itachi in vampir. Sasori l-a gasit pe Lee inconstient, Sakura l-a vindecat si eu am lesinat dupa un trasfer chakra. Cand m-am trezit am avut o mica lupta cu Itachi in care mi-am pierdut o mana si parul mi-a fost retezat pana la umeri. La doar cateva ore dupa intoarcerea in Sat, Deidara si Sasori au aparut si ei, convingand-o pe Tsunade ca nu vor creea probleme si ca vor doar sa se asigure ca eu sunt bine. Spre suprinderea mea, Hokage-sama a fost de acord, ia la doua sapatamani Satoao a atacat prima oara. Tot atunci, am fost convinsa ca trebuie sa le spun si prietenilor mei punctele slabe ale vampirilor. La trei zile dupa Orochimaru a atacat, cu o groaza de vampiri.   

                       Si acum, ce urmeaza? Bine, pe langa faptul ca voi pleca din Sat si voi sta cu Akatsuki o vreme. Ce se va intampla cu Satoao? Dar cu prietenii mei? Vom mai tine legatura? Vom mai avea aceeasi incredere nebuna unii in altii? Macar… vom dori sa fim inca legati? Si, de fapt, care va fi sfarsitul relatiei noastre si a instinctelor de echipa?

                       Am oftat lung, ridicandu-mi ochii spre cer si vazand ca la orizont prindea o culoare rozalie. Apusul era aproape si o data cu el o pauza bine meritata de toata lumea. Vroiam sa simt acea eliberare data de un somn lung si linistit fara vise si foarte odihnitor. Aveam nevoie de el mai mult decat vroiam sa recunosc. Tot amestecul de adrenalina din corpul meu incepea sa doara si-mi doream sa gasesc o portita de amanare a “mahmurelii”.

                       Satoao a strigat o injuratura puternica, infigand mana in pieptul ultimului corp de vampir. Ii smulse inima si am auzit cateva ignete surprinse cand o arunca in foc, apoi lingandu-si plina de nervi degetele. M-am ridicat in picioare si m-am pozitionat in fata ei cu o mana pe umarul sau. I-am zambit linistitor, iar ea s-a incruntat, de parca as fi jignit-o. Zambetul mi s-a transformat intr-o linie stransa a buzelor ce nu exprima nici dezgust, nici placere. Doar indiferenta.

                       Mi-am lasat mana sa alunece pe bratul ei, pana la palma manjita de mult sange. Alte cateva ignete rasunara in linistea ce domoli chiar si sunetele facute de corpurile arzand. Ignete provocate de trosnete scurte, provenite de la degetele lui Satoao. Degete strivite de mine.

                       N-a tipat si nici n-a incercat sa-mi intoarca favorul sau sa ma plesneasca. In schimb, eu am mai lovit-o o data, dandu-I un dos de palma peste obraz, facand-o sa-si piarda echilibrul. A aterizat in fund, privindu-ma cu un zambet atat de fericit, incat m-a facut sa-mi dau drumul in jos si sa ma pun langa ea. I-am luat grijuliu mana strivita care avea degetele pozitionate in unghiuri nefiresti.

                       -Doare mai tare cand pui oasele la loc, a gemut dupa ce i-am indreptat doua degete. N-am zis nimic, iar cu fiecare tresarire si fiecare geamat al ei o simteam mai implinita si intr-un mod ciudat mai fericita.  Intelegea ca facuse multe tampenii si era multumita ca nu o asiguram de iertare si ca nu o priveam cu mila. Desi chiar imi era greu sa-mi controlez expresia fetei – vroiam atat de tare sa o imbratisez si sa-I amintesc ca indiferent de ceea ce ar face suntem surori. Dar acum nu as fi ajutat-o spunandu-I ca nu sunt suparata pe ea si ca nu-I port pica.

                       Am oftat usor cand am terminat, apoi m-am ridicat si i-am intins mana sa o ajut sa se puna pe picioare. Asa, conectate si privindu-ne in ochi, am avut un mic moment in care am rascolit fiecare in mintea celeilate. Avea ganduri pline de multumire si vinovatie si dintr-o data mi s-a facut pielea de gaina cand am gasit in proportii uriase sentimentele ei pentru mine. Ma iubea – asta este peste tot in capul ei – si n-am mai putut rezista, tragand-o langa mine si imbratiosand-o, dar inca nespunand nimic. Contactul s-a intrerupt si n-a ezitat nici o secunda, imbratisandu-ma inapoi.

                       O simpla strangere in brate, de zece secunde. Si cand ne-am dat seama ce facem, amandoua, in acelasi timp, am sarit cate un pas inapoi ranjind badjocoritor una spre cealaltat.

                       -Pace? Intinde Satoao mana, inca cu ranjetul pe fata. Al meu s-a transformat intr-un zambet sincer si i-am strans palma cat am putut de prieteneste.

                       -Pace, am dat verdictul privind-o in ochi. De data asta, nu m-a lasat sa intru in mintea ei si nici eu nu i-am dat voie, asa ca nimic nu m-a mai impins sa o imbratisez. Totul a fost exact ca o afacere, desi stiam ca ea va sta mai mult timp pe langa noi, probabil intrand in Akatsuki o data cu mine. Nu ma deranja…

                       -Arishima, ce-ar fi sa facem o plimbare? Doar noi doi? L-am auzit pe Sasori, de undeva din spate.

                       -Atata vreme cat nu este nici o problema… – m-am uitat la Kakashi-sensei care a ridicat din umeri – Sigur.

                       Sasori m-a prins de mana si m-a tras usor dupa el. M-am uitat o secunda la palmele noastre impreunate. Nu era acelasi lucru. Obijnuiam sa ii tin de mana – pe el si pe Deidara - cand dormeam toti trei. Si simteam mereu un fior placut pe care il ignoram de fiecare data. Dar acum, nu era la fel. Nu m-am cutremurat, nu mi s-au inmuiat picioarele si n-am avut nevoia sa-l trag mai aproape, ceea ce el in mod sigur vroia. Nu a fost nimic – absolut nimic – in acea strangere de mana care sa-mi provoace rascoliri in stomac. Adica, ma rog, fluturasi.

                       Unde auzisem eu de “fluturasi in stomac”? Imi parea tare cunoscuta expresia, dar nu-mi puteam aminti de loc. Sincer, in momentul de fata, nici nu-mi doream sa aflu.

                       Mi-am potrivit pasul cu al lui Sasori si l-am privit. Habar nu am ce exprima fata mea, dar ma simteam total… nerabdatoare? Asteptand de fapt sa faca el ceva? Sau doar sa ma trezesc dintr-un somn adanc? Aveam nevoie sa-mi dau seama de ceva si nu stiam ce era acel lucru.

                       -Ce s-a intamplat? L-am intrebat, fortandu-mi un zambet. S-a uitat la mine, dar nu a spus nimic aruncand cu coada ochiului o privire in spate. Deci vroia sa nu auda nimeni altcineva, motiv pentru care ne-am tot indepartat si ne-am tot indepartat, pana am ajuns pe o pajiste goala. Nici un copac, nici o piatra, nici un tufisi. Decat iarba care se intindea la nesfarsit in fata noastra.

                       Sasori s-a oprit, apoi s-a pus in fata mea. Nu imi daduse drumul la mana si mi-am dat seama ca nici nu avea de gand sa o faca. S-a uitat direct in ochii mei, si am incercat sa-mi feresc privirea. Fara nici un rezultat: m-a prins de barbie si m-a obligat sa-l privesc fix.

                       -Uite cum sta treaba: te iubesc si tot ce vreau sa stiu este daca si tu ma iubesti.

                       Fermitatea din vocea lui, emotia cu care le-a rostit si flacara aprinsa din ochii lui caprui ma anuntau ca stia deja raspunsul. Il iubeam. Il iubeam din toata inima. Doar ca… nu in felul in care vroia el. Il vedeam mai mult ca pe un frate mai mare, genul de persoana care ar sari in cap pentru mine si pentru care as merge pana la capatul lumii. Si totusi, cand m-a luat de mana, nu a fost la fel ca de obicei. Ce era diferit? Inca nu-mi puteam da seama.

                       -Sasori, te iubesc! Si o stii la fel de bine ca…

                       Nu m-a lasat sa termin. Chiar nu m-a lasat. Si-a zdrobit buzele de ale mele si mi s-a taiat respiratia. Mi-a dat drumul la barba si mana i-a cazut pe talia mea,lipindu-ma de el, timp in care imi masa buzele cu ale sale. Si s-a miscat ceva in interiorul meu. Nu acei fluturasi obijnuiti, nici macar fiorul cald care-mi placea. A fost… repulsie, nevoia de al indeparta si de al tine la o distanta considerabila de trupul meu.

                       L-am impins, facand un pas in spate si smucindu-ma violent din bratele lui. S-a uitat o clipa la mine, apoi a zambit amar. Atat de amar incat mi-am simtit inima intepata de o mie de ace veninoase. Mi-am stapanit lacrimile, dand cu putere din cap.

                       -Nu, nu pot sa… chiar nu…

                       -Nu sunt eu, nu-I asa? Esti indragostita pana peste cap, dar nu de mine, ofta, uitandu-se atat de atent la fata mea, de parca astepta sa-l contrazic. In schimb, chiar nu am putut sa spun ceva. Eu, indragostita? Cum, de ce si… de cine? Un tremur scurt imi scutura corpul si m-am holbat la Sasori, de parca ar fi fost cine stie ce ciudatenie.

                       -Il iubesti atat de mult pe Deidara, incat iti este si frica sa te uiti in ochii lui.

                       Deidara? Bineinteles, cum de nu mi-am dat seama? De fiecare data cand il luam pe Sasori de mana, il luam si pe Deidara in acelasi timp. Si simteam fluturasi atat de multi si picioarele mi se inmuiau atat de tare… iar cand Sasori m-a luat de mana, n-a fost nimic neobisnuit. Nici macar o tresaltare a inimii, nici macar un zambet adus de atingere. Decat… constientizarea ca nu el este alesul. Si eu ce puteam sa fac acum? Sa raman cu Sasori, doar pentru a-mi hrani orgoliul, simtindu-ma supraapreciata? Sau sa fiu sigura ca Deidara este fericit – nu neaaparat alaturi de mine – si sa nu ma ia nimeni la intrebari in cazul in care ma voi trezi vreodata sorbindu-l din priviri?

                       Cum era de asteptat, inima alesese cu mult inainte sa-mi dau eu seama…

                       -Nici macar nu esti in stare sa negi, desi vrei s-o faci.

                       Si astea au fost ultimele cuvinte ale lui Sasori, inainte sa dispara ca o fantoma din fata mea. O bucata din mine s-a rupt in acea clipa. Nu m-am putut controla, si-am inceput sa plang. A fost doar un plans linistit, fara tipete sau urlete, si fara o furie reala. Nu eram furioasa, doar suparata. Pentru ca nu stiam cu adevarat ce avea sa se intample. Speram ca Sasori sa se duca in Sat, la ceilalti si sa nu fi plecat de nebun in lume. Chiar vroiam sa-l stiu aproape, dar imi dadeam seama ca il ranisem si ca nu m-ar fi iertat decat daca aveam sa-mi petrec restul zilelor cu el. Insa egoismul nu ma lasa sa fac asta. Nu vroiam sa fiu legata de cineva pentru care n-am sentimentele corespunzatoare.

                       Se intunecase bine de tot, dar puteam sa disting pamantul de cer, chiar daca totul avea o nuanta de negru-albastrui. Nici o forma, nimic care sa imi dea vre-un indiciu legat de ceea ce ar fi trebuit odata sa fie. Vedeam in departare capetele celor cinci Hokage sculptate in stanca. Si mi s-a aprins beculetul imediat ce am facut cativa pasi.

                       Eram pe o stanca paralela cu satul. Panta fusese atat de lina incat nici nu-mi dadusem seama ca urcasem. Numai ca era o problema. Sasori disparuse in directia in care se termina si stanca. Mi s-a pus un nod in gat si m-am apropiat usor de prapastie.  Mi-am simtit capul invartindu-mi-se si stomacul mi se stranse intr-un ghem. Am strigat, atat de tare, incat nu m-as fi mirat ca Itachi si Satoao sa apara in cateva minute langa mine.

                       Coborand repede prin interiorul prapastiei, mai mult ajutandu-ma de telechinezie, am vazut ceea ce avea sa-mi viziteze visele pentru o lunga perioada.

                       Sasori, infipt intr-o sabie cu varful lamei pozitionat in sus…

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] capitolul ~            arishima

27.1KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Cap 20 ~ Confesiuni ~
Arishima P.O.V.


                       M-am grabit langa corpul prietenului meu si chiar nu am stiut ce sa fac. Daca il scoteam de pe sabie, in mod evident, in cazul in care mai era o picatura de viata in el, l-as fi omorat de tot. Daca il lasam asa, murea oricum. Nu puteam sa-mi dau seama pe unde anume intrase sabia, dar speram sa fi ocolit cutiuta chakra.

                       Daca miscam si un milimetru katana aia nenorocita faceam mai mult rau decat bine. Iar daca nu faceam nimic, m-as fi simtit groaznic daca cineva mi-ar fi zis ca mai avea o sansa. Am inchis ochii ascultand cu atentie. Nici o urma de puls. Am inghitit in sec, simtindu-mi lacrimile pe obraji.

                       Am atins usor umarii cadavrului, incercand sa trag in sus. Nici macar nu s-a clintit, dar o data cu miscarea am vazut cum mainile ii erau inclestate pe manerul sabiei. Suspinand in continuarea m-am lasat in genunchi si am desfacut fiecare deget in parte, cu grija, lasandu-mi posibilitatea de ai vedea si fata.

                       Parul rosu, ravasit, ochii inchisi si gura intredeschisa, un firicel de sange curgandu-i de pe buze. Buze formate intr-un zambet ciudat, cu tenta de multumire si scuze, apoi o urma de durere.

                       Cand am reusit intr-un sfarsit sa scot sabia si sa il intorc pe spate, mi s-a confirmat adevarul: se sinucise. Isi pregatise de la inceput sabia, bagata adanc in pamant, stiind ca o aruncare de pe stanca nu i-ar provoca pagube reale. In schimb, o aruncare cu inima intr-o sabie, era mortala pentru oricine, chiar si pentru Sasori. Mai ales daca asta fusese alegerea lui.

                       Plangand in continuare, i-am atins usor obrazul, trecandu-mi un deget peste buzele lui stergandu-I sangele. Eram aplecata peste el si chiar daca intunericul mancase totul din jurul nostru, eu il vedeam perfect. Sasori era frumos, cu podoaba capilara absolut extraordinara, de acel rosu aprins, intrand intr-un contrast grozav cu pielea lui alba si potrivindu-se de minune cu pelerina Akatsuki. Era dragut din mai multe puncte de vedere, purtandu-se de cele mai multe ori grozav cu mine si aproape mereu facandu-ma sa ma simt bine.

                       Iar eu nu-l puteam iubi asa cum isi dorea.

                       Din cauza mea, el este acum mort. Din cauza mea, s-a sinucis. Din cauza mea si-a strapuns inima cu katana aia blestemata. Doar pentru ca l-am refuzat. De fapt, tot ce am apucat sa spun a fost ca il iubesc. Si apoi l-am impins cand m-a sarutat.

                       Sentimentele de vinovatie m-au acaparat, iar mainile au inceput sa-mi tremure pe pielea lui rece. Lacrimile mi se oprisera, dar privirea mi se incetosa brusc. Capul mi s-a invartit.

                       O atingere usoara pe umarul meu, dar n-am putut reactiona, pur si simplu am inchis ochii, iar intunericul m-a inghitit si pe mine, izbindu-ma de o groaza de ziduri negre…


****

Deidara P.O.V.

                       Era, in mod evident, in stare de soc. Se uita fix la Sasori, care era intins pe jos. Nu mai plangea, dar s-a clatinat usor cand si-a indreptat spatele. Si atunci m-am dus langa ea, iar cand am atins-o a lesinat. Si abia cand am luat-o in brate am vazut de ce se uita asa la Sasori.

                       Pentru ca era mort. Pentru ca avea o ditamai gaura in inima. Pentru cateva secunde socul m-a lovit si pamantul s-a zguduit sub mine. Prietenul meu de o duzina de ani era mort. Daca n-as fi vazut gaura din pieptul lui, probabil as fi incercat sa fac o gluma lovindu-l usor cu piciorul, crezand ca doarme.

                       Mi-am scuturat cu putere capul, alungand regretele si socul. Nu era timpul potrivit pentru asa ceva. Satoao s-a apropiat ezitant de cadavru si a adulmecat cu putere. A clatinat din cap apoi i-a facut semn lui Itachi sa ii copieze miscarea. S-au uitat unul la altul si au negat din cap. Apoi s-au intors spre mine si au adulmecat-o si pe Arishima. M-am holbat neincrezator la ei.

                       -Doar nu credeti ca… Nu Arishima l-a omorat! Am sustinut, sigur pe cuvintele mele.

                       -Stim. Sasori detine pe mare parte a corpului mirosul ei, iar Arishima detine mirosul lui. Ceva ce se poate lua printr-o imbratisare, stii? Dar nu se leaga. In mod evident n-au avut parte de o lupta – nici unul dintre ei nu arata prea ciufuliti. Iar gaura aia din pamant ma lasa in ceata.

                       -Faceti liniste! A suierat Satoao, apropiindu-se de mine si de sora sa. I-a prins barbia si s-a uitat cu atentie la fata ei. Apoi a facut ceva ce n-as fi crezut ca o sa vad vreodata. A lins buzele Arishimei. Doar o secunda, poate mai putin, apoi s-a indepartat rapid. M-am holbat la ea, la fel ca Itachi.

                       -Ce dracu’…? Doar pentru ca e inconstienta nu inseamna ca poti sa profiti de ea si…

                       -Nu fi copil. N-as saruta-o. Oi fi eu ciudata, dar nu chiar atat de ciudata. Imi plac barbatii si n-am de gand sa renunt la asta!

                       -Bine, atunci de ce ai facut aaaa… ce ai facut?! Intreaba Itachi, privind-o intr-un fel ciudat.

                       -S-au sarutat. Si ea in mod evident l-a refuzat. Si ca un idiot s-a sinucis, a dat verdictul Satoao, miscandu-si privirea de la Arishima la Sasori si invers.

                       L-a refuzat pe Sasori.

                       Chiar l-a refuzat. I-a spus nu. A ales pe alt cineva.

                       Am simtit dintr-o data o fericire imensa si am uitat pentru o secunda ca prietenul meu murise. Rin avea dreptate, Arishima ma iubeste. Si l-a refuzat pe Sasori in favoarea mea. Euforia mea nu a rezistat mult, pentru ca mi-am amintit ca ea era lesinata in bratele mele si ca Itachi probabil deja stia ce am eu in cap. Tipul asta imi anticipa fiecare gand…

                       Le-am spus sa se ocupe de cadavrul lui Sasori si am pornit spre casa cu Arishima in brate. Capul ii era sprijinit de umarul meu, iar bretonul i-a cazut de pe ochiul stang. Niciodata n-am inteles de ce isi acoperea fata cu parul ei superb, albastru. Ascundea cel de-al doilea ochisor verde, atat de stralucitor si plin de fericire – de cele mai multe ori. In ultima vreme, totusi, a fost mai mereu ingrijorata si nici unul dintre noi n-a ajutat-o prea mult, oblingand-o sa ne includa in lupta ei. Stiam ca nu ii convine si stiam ca probabil ea si Rin s-ar fi descurcat singure, dar nu-mi puteam permite sa stiu ca lupta cu vampiri, iar eu stau ca trantorul cu picioarele pe masa si mananc cine stie ce punga de snexuri.

                       In mod evident, n-as putea sa fac asta, motiv pentru care am insistat atat, chiar si stiind ca n-o face prea fericita. Insa mi-am dat seama ca ne era recunoscatoare pentru ceea ce am facut. Asta era firea ei. Nu putea sta suparata pe cineva prea mult timp – exceptie facand Orochimaru ce merita intru-totul sentimentele negre care-I erau aratate cu fiecare ocazie.

                       Sasori nu a actionat cu trebuia. Putea sa plece undeva, sa caute o fata frumoasa, intelegatoare, care sa-l ajute, sau chia sa incerce sa se uite la Satoao. Nu era nevoie sa se sinucida, chiar daca asta ar fi fost o dovada de iubire. Mie nu mi se pare asa. Mi se pare o dovata ca-I lipsesc multe tigle de pe casa…

                       Oricum ar fi, imi va fi dor de nenorocitul ala roscat. Una peste alta, imi era prieten si coleg de echipa, asa ca nu puteam sa trec cu vederea atat de usor ca a murit din cauza mea. Probabil ma voi simtii foarte vinovat maine, dupa ce voi fi sigur de felul in care a murit. Deocamdata nu sunt sigur de ceea ce se intamplat cu certitudine – de un lucru nu ma indoiesc: nu Arishima l-a omorat.

                       Curand, am ajuns si acasa la albastrea. Doar Pain era treaz, care nu stia ceea ce s-a intamplat. A ridicat din sprancene cand m-a vazut cu Ari in brate, dar am trecut pe langa el si-am dus-o in camera ei, unde am dormit toti trei de atatea ori. Pentru o secunda m-am intrebat daca era in regula sa o aduc aici, mirosul lui Sasori probabil impanzuind incaperea. Mi-am imaginat apoi ca probabil nu vroia sa se indeparteze de amintirea lui, asa ca am invelit-o, i-am sarutat fruntea si-am iesit din camera.

                       Pain urcase dupa mine si statea acum pe prima treapta de sus si privea mai mult prin mine, decat la mine. I-am spus ca deocamdata nu stiu cu certitudine ce anume s-a intamplat si i-am povestit doar ceea ce am vazut, adica Arishima holbandu-se la corpul neinsufletit al lui Sasori.

                       -Avem foarte multe pierderi in ultima vreme, spune meditativ, apoi ofteaza scurt. Mizezi pe faptul ca nu ea l-a omorat, nu?

                       -Bine-nteles! Satoao crede ca s-a sinucis, neacceptand refuzul primit, i-am raspuns, primind in schimb o privire mandra. Am ridicat din sprancene, confuz.

                       -Chiar o iubesti…

                       -Credeam ca si-a dat toata lumea seama, mai putin ea, comentez si dupa ce aproba ranjind usor, imi da voi se ma intorc in dormitor.

                       Intunericul din camera nu ma ajuta prea mult, dar mi-am dat seama ca ea se misca. Auzeam cum fosnesc asternuturile. Am zambit si m-am pus langa ea, prinzand-o de mana, asa cum faceam de obicei. A continuat sa se miste si mi-a luat o secunda sa-mi dau seama ce face. Il cauta pe Sasori langa ea. Am simtit un junghi puternic in inima, iar gelozia mi-a navalit in minte. “Idiotule, Sasori e mort!” mi-am zis, oftand usor.

                       Cand a observat ca nu este pe cealalta parte, a descghis brusc ochii si s-a uitat fix la mine. Incepea sa nu-mi mai placa vederea aia misto, nocturna, a vampirilor. Respira greu, pe jumatate adormita. Mi-a strans mana cu ambele ei palme.

                       -Unde… unde e Sasori?, intreaba incercand sa ramana treaza. Nu-si aducea aminte, era prea obosita sa poata sa-si aminteasca.

                       -E… nu-i aici… i-am raspun, nestiind cu siguranta daca sa-I spun acum ceva ce sigur mai devreme sau mai tarziu isi va aminti. Am ales s-o las pe ea sa-si dea seama.

                       -Este… este inca suparat pe mine? Intreaba, si-am tresarit. Ce puteam sa-I spun? Daca ii spuneam ca nu este suparat, ar fi intrebat de ce nu se afla langa ea, iar daca ii spuneam ca este suparat, ar fi fost nelinistita. Am ales sa ma prefac nestiutor:

                       -De ce ar fi el suparat pe tine?

                       -Pentru ca… a ezitat o clipa, apoi s-a intors total spre mine si si-a lipit funtea de bratul meu. Pentru ca nu l-am lasat sa… ma sarute si… a mai zis cateva chestii care m-au pus pe ganduri si… cred… ca…

                       A tasnit in sus, iar eu am urmata o secunda mai tarziu. Alarmarea ei m-a pus in garda, gata ca o armata intreaga sa intre pe geam. In schimb, a fost mai rau…

                       -Oh, Doamne! S-a aruncat! S-a aruncat drept in… Doar pentru ca l-am refuzat… S-a… s-a omorat… pentru ca… a spus ca… a spus ca… chiar crede ca…

                       N-a mai continuat, intorcandu-se spre fereastra deschisa, gata de un salt. Plangea si tipase toate acele vorbe, iar Konan cu Pain au fost intr-o secunda la usa. Una din Cele sase cai de durere a aparut la geam si i-a blogat iesirea. A spuspinat usor, apoi s-a intors spre noi. Si-a sters lacrimile cu mainile. Un gest fara sens: imediat ce le-a sters altele i-au invadat fata.

                       -N-o sa ma lasi sa trec, nu?

                       -Ce anume ti-a spus incat sa te puna serios pe ganduri? Intreb, imediat ce Pain ii raspunde printr-o inclinare dezaprobatoare a capului. S-a uitat o clipa in gol, apoi si-a ferit privirea. Un ignet de supriza s-a auzit dinspre Konan si mi-am intors privirea spre ea.

                       -A spus… - a soptit atat de incet ceea ce a urmat, incat n-am auzit decat un murmur indeslusibil. Numai ca ceea ce a zis a suprins-o pe albastrea si a facut-o sa zambeasca stramb usor rusinata. Totusi, a aprobat repede din cap.

                       -Si nasol este ca nu stiu daca are dreptate, a suspinat Arishima, stergandu-si ultima lacrima de pe obraz. Prinsese o noanta rozalie in pometi, ceea mi-a crescut curiozitatea.

                       -Deja stie toata lumea, deci nu-I nevoie sa-ti mai bati capul cu asta. Asa este, are dreptate si ti-ai dat seama chiar si tu de treaba asta, doar ca inca nu vrei s-o recunosti.

                       -Toata lumea? S-a uitat cu subinteles la Konan – subanteles pe care nu l-am putut deslusi. Urasc discutiile astea!

                       -Ei bine… nu cred ca chiar toata lumea. In mod cert eu, Rin, Sakura si Satoao stim…

                       -Rin… Ah, despre asta e vorba! Mi-am dat seama, amintindu-mi despre ceea ce-mi vorbise Rin cand ramasesem doar noi doi, asteptand sa fie nevoie de intariri. Acelasi lucru i l-a spus si Sasori ei. Dintr-o data, toata discutia de mai devreme a prins sens.

                       -Pe bune, chiar stii? Nu i-am raspuns albastrelei, doar mi-am dat ochii peste cap si-am ridicat din umeri.

                       -Ce-ar fi sa mergem sa facem o plimbare si sa lamurim niste lucruri?, propun, simtind aprobarea lui Konan. Arishima n-a raspuns imediat, parand destul de surprinsa. A strambat usor din nas, ferindu-si ochii. Apoi s-a intors brusc spre mine si-am vazut ca avea o sclipire ciudata in ochi.

                       -Fara stanci? Intreaba, iar eu am luat-o ca pe un “da”.

                       -Fara stanci!

******

                       Nici nu iesisem din casa si o prinsesem de mana, bagand ca scuza faptul ca nu vroiam sa plece de langa mine imediat ce s-ar fi vazut afara. Pain isi daduse ochii peste cap, iar Konan chicotise usor. Arishima nu a reactionat imediat, uitandu-se cateva secunde la mainile noastre impreunate, apoi clatinand din cap de parca se auto-jignea.

                       M-am simtit bine strangandu-I palma si stiind-o atat de aproape, chiar daca nu era prima data. Totusi, eram convins ca acum aveam sa dam toate cartile pe fata, fie ca era de acord, fie ca nu. Ea parea usor ofticata. Probabil ca scuza mea atinsese un punct destul de sensibil – chiar vroia sa plece de langa mine imediat ce am fi iesit din casa.

                       -Deci… ce ai mai facut? Intreb, vazand ca nu zice nimic. S-a uitat piezis la mine.

                       -Deidara, ai stat in dreapta mea tot timpul din ultimele cateva saptamani. Crezi ca as fi putut sa fac ceva in secret – fara ca tu sa iti dai seama?

                       -Esti inventiva – reuseai tu sa faci ceva. Oricum, asta a fost doar ca se te fac sa vorbesti, in mod evident nu aveai de gand sa scoti vre-un sunet, am ranjit spre ea si s-a oprit, m-a privit incruntata, apoi si-a intors capul ca un copil mic si a continuat sa mearga.

                       Cateva clipe, nici unul nu am zis nimic. Pur si simplu ii admiram frumusetea, acum ca avea ochii deschisi parea mai stralucitoare. Avea cele mai frumoase trasaturi pe care le vazusem la vreo femeie, corp atragator si o minte sclipitoare, iar la toate aceste calitati, se adaugau inca o mie. Dintre care acum vedeam perfect acei ochisori verzi, care in sfarsit se intoarsera spre mine.

                       Mi-am dat seama ca nu are de gand sa inceapa ea discutia, dar cand am deschis gura sa vorbesc, mi-a luat-o inainte:

                       -De ce este atat de greu?

                       -Ce anume este atat de greu?

                       -Tu chiar vrei sa ma faci sa spun cuvintele alea, nu? Am ridicat din umeri imediat ce a terminat, iar ea a oftat. S-a oprit in loc si m-a privit fix in ochi. A rasuflat de trei ori mai greu, apoi a spus-o:

                       -Imi pare rau!

                       Am crezut ca imi pica cerul in cap. Socul m-a lovit atat de puternic incat eram gata sa fac cativa pasi in spate. Totusi m-am abtinut – ar fi fost foarte ciudat sa maresc distanta dintre noi cand de fapt imi doream sa o micsorez.

                       -Nu e tocmai ce ma asteptam sa zici. Oricum, pentru ce?

                       A zambit, apoi si-a intors fata inainte continuand sa mearga, multumita ca ma surprinsese. Intrebarea mea era, de fapt, cam cat de mult aratasem ca vroia sa spuna ca ma iubeste?

                       -Imi pare rau ca nu pot concepe sa… sa iubesc. Si nu e vorba ca n-o fac – pentru ca, crede-ma, o fac mai mult decat ar trebui sa fie legal – doar ca am fost crescuta de cand m-am nascut cu adevarat ca vampirii nu pot iubii. Ai mei se reproduc doar pentru ca stiu ca este necesar, nu pentru ca ar iubii sau pentru ca ar simtii ceva pentru partener. Si asta mi se pare atat de greu: sa trec peste principiile care mi-au fost bagate in cap de mic copil – este ceva aproape egal cu imposibilul.

                       Tristetea cu care vorbise, rusinea care o exprima spunand ca vampirii nu pot iubii m-a facut sa ma opresc si sa o trag in fata mea. I-am atins un obraz mangaind-o usor si am zambit cand a tremurat usor sub atingerea mea.

                       -Dar tu ai o parte umana. Motiv pentru care poti face tot ce vrei. Inclusiv sa iubesti. Inclusiv sa fii iubita.

                       A privit o secunda in gol. Stia ca am dreptate si stia ca nu mai avea cum sa ma minta. Mi-am apropiat mai mult capul de al ei, totusi, inca pastrand o distanta ce mi se parea uriasa.

                       -Te iubesc. Si esti singura careia am sa-i spun asta vreodata – nimeni nu e la fel de perfecta ca tine.

                       -Am o gramada de defecte, a sustinut, si-am zambit. Mereu va fi aceeasi. Mereu va fi cea pe care o iubesc. Dintr-o mare prostie a mea, i-am tintit buzele cu privire. Buzele acelea rozalii, si moi, si dulci si pe care vroiam atat de mult sa le simt peste ale mele. Respiratia mi s-a ingreunat.

                       -O sa… o sa mai am alta ocazie sa te sarut? S-a uitat la mine surprinsa si o culoare trandafirie i-au acaparat obrajii. A deschis gura sa-mi raspunda, dar apoi a inchis-o la loc, ridicand din umeri. –Atunci, pot sa…-

                       Nu m-a lasat sa termin. S-a ridicat pe varfuri si m-a sarutat ea pe mine. Foarte multumit de situatie am tras-o mai aproape de mine si-am sarutat-o calumea jucandu-ma cu limba ei si savurandu-I gustul din plin, bucurandu-ma de moment si simtind-o lipita de corpul meu.

                       Cand ne-am despartit, nu am mai avut nevoie de cuvinte. Pur si simplu zambeam unul la altul, strangandu-ne mainile ca doi adolescenti la prima intalnire. De fapt, exact asa ma simteam. Ca la treisprezece ani, tinandu-mi colega de mana dupa ce i-am luat o inghetata ca mita.

                       Ne-am mai plimbat o vreme, sarutandu-ne din cand in cand si in ciuda problemei cu Sasori, vorbind veseli de parca nu s-ar fi intampla nimic. Stiam ca nu a uitat si nu vroiam sa uite. Sasori fusese si va fi mereu o parte importanta a vietii ei – si a vietii mele de asemenea. Ii eram dator cu multe, iar acum chiar nu stiam cum sa-mi platesc datoriile.

                        Numai ca am o impresie ca el nu vroia sa platesc pentru favorurile facute. Oricum, in momentul de fata, tinand-o pe Ari de talie si vorbind despre cine stie ce tampenie, nu-mi mai pasa de absolut nimic!

                       Iar acum, cuvintele erau de prisos.

1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] cap confesiuni ~arishima          

18.3KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
MăDă ~ Vampire_Girl
Moderator

Din: Fundulea
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 213
Capitolul 21 ~ Epilog ~ 1/3 Vampir, 1/3 Om, 1/3 Ninja



                       Cateva zile, n-am facut mare lucru. In parte, mi-am petrecut timpul cu Lee. Nu mai vorbisem de mult cu el si-mi fusese dor de vorbele si actiunile lui calculate. De fapt, imi fusese dor de prietenul meu. Ii povestisem cu o groaza de detalii tot ceea ce se intamplase in ultima vreme, chiar si faptul ca il iubeam pe Deidara si eram cu el. A parut sa inteleaga, dar a schimbat repede subiectul. Stiam ca si el avea sentimente pentru mine, asa ca nu insistam pe discutiile care-l puteu ranii.   

                       O vizitam pe Sakura la spital in fiecare zi, fiind singura care mai trebuia sa stea putin intr-un salon. Inca se faceau investigatii asupra semnului ei blestemat. Imi cerusem de nenumarate ori scuze pentru asta – din vina mea ea nu putea fi cu Naoki tot timpul.

                       Cand veneam in vizita la ea, o luam si pe micuta, care se bucura nespus de mult. Pe perioada in care Sakura era in spital, de ea avea grija Rin. Doar ca Naoki, in mod evident, o prefera pe Saku. Iar eu eram fericita sa le dau ocazii pentru a se intalni.

                       De Sasori nu a intrebat nimeni nimic si am impresia ca toti deja stiau ca s-a sinucis din iubire. Auzeam cand si cand despre “Frumosul acela romantic care s-a omorat din cauza unui refuz”. O groaza de fete se uitau la mine urat pentru ca stiau ca eu ii spusesem “nu”. Inca ma invinovateam pentru asta. Si visam scena in care se aruncase in fiecare noapte. Pain era cam iritat de toate pierderile suferite de Akatsuki, dar si-a dat seama ca singurii Bijuu in viata sunt protejati de mine. S-a resemnat, gandidndu-se ca nu mai erau chiar atat de multe de facut.

                       Satoao se plimba cu mine de colo-colo. Trecuse pe sange de animal si parea usor mai impacata cu ideea. Se plictisea si vroia sa faca multa miscare, asa ca in fiecare zi de dimineata dadeam alaturi de ea cate doua ture in jurul Satului. Cand eu ma intalneam cu Lee, ea se ducea sa faca un schimb de tachinari cu Itachi, apoi se interesa de cine stie ce vorbind cu Gai-sensei. Cateodata vorbea cu Deidara si am inteles ca subiectul in cea mai mare parte eram eu. Alte ori facea exercitii. Dar niciodata nu statea singura.

                       Sasuke si Naruto o vizitau si ei pe Sakura mai mereu. Se simteau amandoi minunat. Nu avusesera daune prea serioase, multumesc lui Dumnezeu.  Neji era intotdeauna cu echipa lui, iar Gai-sensei ii punea serios la treaba. Kakashi-sensei nu insistase pe nici o intalnire, constient ca Sakura nu putea sa iasa din salon. De fapt, nu avea voie sa iasa din salon.

                       In primele doua zile, mare parte dintre noi am ajutat la repararea cladirilor daramate – si a fost chiar amuzant.

                       Dar cea mai frumoasa parte a acestor zile era noaptea, cand stateam in sfarsit singura cu Deidara. Glumeam si ne sarutam, povesteam diferite chesti si niciodata nu adormeam prea devreme, indiferent cat de obositi eram. Intr-o dimineata chiar am stat in pat pana la pranz. Dar tot ma simteam bine. Simplul fapt ca stiam ca el era al meu imi facea ziua excelenta.

                       Nimeni nu a parut cu adevarat surprins cand au aflat ca sunt cu Deidara. Ceea ce m-a facut sa ma intreb cam cata tensiune era intre noi inainte. Am primit cateva priviri dezaprobatoare – majoritatea de la Gai-sensei – dar toti, in mare parte, au stiut chiar dinainte sa stiu eu ca asa va fii. Si, din nou, imi doream sa aflu cum de stiau ei asta. Poate ca aveam eu o problema, poate nu vedeam in inimile oamenilor, dar mi se parea nefiresc sa stii sentimentele unei persoane, chiar inainte sa-si dea aceasta seama de el.

                       Oricum, toate au decurs foarte bine. Iar acum facem un ultim tur al Satului. Eram destul de multi in plimbarea asta tarzie, fiind trecut de miezul noptii. O groaza de lumini colorate erau impanzite pe la stresinile caselor si nu eram singurul grup destul de nebun incat sa iasa atat de tarziu. Sau devreme, ma rog.

                       Eu, Deidara, Satoao si Itachi mergeam in ultimul rand, in fata noastra erau Pain, Konan, Kisame si Rin, iar in primul rand glumeau si radeau Sakura, Naoki, Sasuke, Naruto si Lee. Tsunade-sama ii daduse voie Sakurei sa petreaca seara cu noi, tinand cont ca era ultima.

                       Priveam in toate directiile, parca vazand pentru prima data minunea unui colectiv destul de unit. Acum, vedeam cu ambii ochi. Nu stiu ce mi-a venit mie intr-o zi, dar am simtit nevoia sa scap de bretolul care-mi acoperea jumatate de fata. L-am lasat putin peste sprancene, si-mi cadea in suvite mici pe frunte. Mie imi placea cum arata.

                       M-am uitat, mai mult din simpla intamplare, la stanca unde erau sculptate fetele celor cinci Hokage ce au condus – sau conduc, in cazul lui Tsunade-sama – Konoha. Ochii celui de-al Patrule, Minato, straluceau. Cu vederea mea nu-mi era greu sa deslusesc oamenii ce tineau tortele in dreptul gaurilor din statuie. Arata ca si cum ar prinde viata.

                       -Ce se intampla acolo, sus? I-am intrebat pe cunoscatori. Toti – in afara de Satoao si Naoki - deschisesera gura sa-mi raspunda, dar Sakura a fost prima.

                       -Cercetasii din scoala primara. Au obiceiul ca o data pe an sa mearga acolo sus si sa se holbeze la toate mesajele lasate de cine stie ce indrumator de-al lor. Dar, trebuie sa recunosc, se vede marfa de jos!

                       -Au dreptul sa-si aleaga in fiecare an cate un alt “idol”. Numai ca de ceva timp l-au ales doar pe Yondaime. A completat-o Itachi, uitandu-se si el la statuia care parea acum vie.

                       -Cand eram eu mica, preferatul era Hashirama-sama. Acum, Minato-sensei a acaparat toata faima. Rin a folosit un ton plin de nostalgie cand a vorbit, ceea ce m-a facut sa inghit usor in sec.

                       -Ma… aaaa, adica Saku-chan, putem merge acolo? Te rooog…! Se miorlai Naoki, cu vocea ei subtirica si dulce. Sakura s-a uitat in spate la noi, si am ridicat toti din umeri, usor nepasatori. Eu, eram la fel de curioasa ca micuta Nao-chan.

                       -Iruka-sensei se ocupa de ei – nu se va supara…

                       -Eu nu merg. Sunt cam obosita… Nagato, vi cu mine? Konan l-a intrerupt pe Naruto, apoi l-a abordat pe Pain. Acesta nu a putut-o refuza, probabil deja stiind ceea ce se afla in acea stanca. Cand s-au indepartat destul de mult, Satoao a gandit cu voce tare:

                       -Inca o dovada ca femeile conduc Akatsuki…

                       -Hei! Au sarit, atat Itachi cu Kisame, cat si Deidara.

                       -Hei, ce?! L-am sfidat pe Deidara cu o privire, ca si cum l-as fi intrebat daca se indoia de afirmatia lui Satoao vre-o secunda.

                       -Aaa, nimic, iubire. Doar o reactie spontana aaaa…

                       -Mandriei mele! A continuat Itachi, vazand ca iubitul meu nu stia cum sa isi termine replica. Deidara pe jumatate aproba si pe jumatate nega. Ma amuza. A fost un lung moment in care Satoao, Itachi si Kisame au facut shimb de tachinari, ceea ce a starnit rasete. Erau atat de amuzanti, ea aducand motive pentru care o femeie era un conducator mai bun decat un barbat, iar ei contraatacand cu faptele unor femei demne de spanzuratoare. Momentul lor a fost oprit de Rin, cand tachinarile deveneau reprosuri si cand erau gata sa se ia la bataie.

                       Am pornit toti spre scarile care duceau sus, la intrarea in pesterile de dupa statuile celor cinci Hokage. Nu incapeam in aceeasi formula de mai devreme, asa ca am luat-o cate doi. Eu si Deidara ultimii. Pe la jumatatea treptelor, ne-am oprit si am privit Satul de sus. Lumini care impanzuiau fiecare straduta, cateva feresre ce straluceau, semn ca oamnii nu adormisera cu totii, chiar si sunetul lin al unui instrument, probabil de la vreo casa mai apropiata stancii.

                       M-am apropiat mai mult de balustrada, impresionata de ceea ce vedeam. Nu era acelasi Sat ca in lumina soarelui, se vedea cu totul diferit. Fara oamenii care se imbulzeau unii in altii, fara zarva facuta de cine stie ce client revoltat pe un pret prea mare, Konoha parea un paradis. Stelele sclipeau, dar luna le intrecea cu usurinta, atragand priviri.

                       Am tresarit cand Deidara mi-a dat drumul la mana. Ma obisnuisem atat de repede cu gesturile tandre, incat deja mi se parea anormal sa nu-l ating atata vreme cat era pe langa mine. M-am relaxat imediat ce m-a imbratisat de la spate. Era atat de bine cu bratele lui incolacite in jurul meu, incat puteam sa jur ca era un vis.

                       M-am dat usor intr-o parte astfel incat sa pot sa-mi intorc capul spre el, apoi l-am sarutat. Imi fusese dor sa-I simt buzele dulci peste ale mele – toata ziua nu avusesem destul de mult timp pentru noi.

                       -Waa… se pupa! Uite, chiar se pupa!

                       M-am dat in spate imediat, desprinzandu-ma din bratele iubitului meu, rosind usor in obraji. Din cauza luminilor Satului nu se vedeau doar niste umbre negre, ce puteau fi interpretate diferit. Se intelegea perfect ceea ce se intampla – lucru care nu ma interesa atat de mult. Numai ca nu stiam cat de bine era pentru Naoki – avand doar cinci ani – sa vada asta.

                       Alaturi de ea era Naruto, care incerca s-o traga in sus pe scari, abordand motive jalnice, dar care de cele mai multe ori funtionau pe copii. Numai ca Naoki era mai isteata decat ar fi trebuit sa fie o pustoaica de cinci ani, asa ca nu reuseai prea des sa o pacalesti. A venit in fuga pana in dreptul nostru, apoi s-a uitat fix la mana mea, incatusata de a lui Deidara.

                       -Ari-chan, de ce il ti pe Dei-kun doar pentru tine? A intrebat, usor incruntata, micuta. Ii placea sa ne prescurteze numele. Niciodata nu ne spunea numele intrec, exceptie facand Lee, Rin, Konan si restul carora nu le putuse gasi un alint mai scurt. Asa ca si noi i-am scurat numele. Din Naoki, am facut doar Nao-chan. Si niciodata nu uitam sa adaugam sufixul “chan”, pentru ca si ea vorbea respectuos cu noi. La inceput, i-am zis Nao-chan mai mult pentru ca ma amuza foarte tare ori de cate ori striga pe cineva,  abreviindu-I numele. Dar apoi i-am vazut incantarea de pe fata si nu mi-a mai pasat de amuzament – ea era fericita pentru ca ii spuneam Nao-chan.

                       M-am aplecat la nivelul ei, iar Deidara mi-a urmat imediat exemplul. Vroia cu orice pret sa auda ceea ce-I voi raspunde.

                       -Pentru ca il iubesc. Ca reactie la ceea ce am spus, Deidara mi-a strans mana. Un mod simplu si eficient de a-mi spune ca si el ma iubeste. De ce te intereseaza? O intreb, iar ea ridica usor din umeri.

                       -Dar pe Lee-kun nu il iubesti?

                       Auch! Asta a fost o intepatura dureroasa. Am aratat un zambet crispat. Chiar si Deidara s-a intunecat usor la fata.

                       -Ba da, doar ca intre mine si Deidara este ceva mai… special. Lee imi este ca un frate – mult prea greu de inlocuit.

                       -Se vede acel ceva special. Stralucirile voastre sunt mai puternice cand sunteti impreuna. Si va atrageti, ca doi magneti.

                       Deja micuta Nao-chan vorbea foarte destept. Vocea ii era usor mai matura fata de cand vorbea in mod normal, iar tonalitatea foarte joasa, nevrand sa auda si alt cineva. N-am apucat sa o intreb nimic despre ce straluciri vorbea, pentru a fost luata pe sus de catre Naruto. Si a redevenit Nao-chan cea copilaroasa, jucausa.     

                       -Straluciri? repet, neintelegand la ce se referea. Informatia a venit mai repede decat ma asteptam. Itachi s-a sprijinit in fata noastra de stanca.

                       -Aure. Pustoaica asta care pare cat se poate de normala, vede aurele. O aura este, de fapt, chakra care te inconjoara si circula in toate directiile, ca o sfera de care nu te poti descotorosii.

                       -N-as paria pe asta. Mama ei a murit – iar ea nu si-a dat seama imediat, a spus Deidara, incruntandu-se. Si mie mi se parea greu de crezut, pentru ca Naoki nu arata ca si cum ar vrea sa detina ceva ce nu stie sa controleze.

                       -Doar daca nu cumva mama ei nu avea chakra. Nu stiu prea multe despre cei care vad aure – nu m-a interesat niciodata, a recunoscut Itachi, usor incruntat. Le-am spus ca discutam alta data si ca am ramas in urma, apoi am reinceput sa urcam.

                       Ceea ce se vedea frumos de pe scara, se vedea minunat de la inaltime mai mare. Era ceva mai special, fiind toti, inconjurati de copii care incercau pe cat posibil sa ne ignore, continuandu-si treaba. Satoao m-a tras intr-o parte, sa-mi arate ceva si am fost nevoita sa ma desprind de Deidara. Mi-a aratat un perete. La inceput nu m-am prins despre ce era vorba. Dar dupa o privire mai atenta, am vazut ca era ceva gravat, intr-o limba straina. Cu litere ciudate.

                       -Este romana. Spune: “Viata nu e viata fara puterea de a cunoaste viata”. Si mai jos, scrie “Aurele prezic viata”. M-am gandit ca…

                       -Ca are legatura cu Naoki. Ai auzit ce am vorbit cu baietii, nu? Oricum, Nao-chan e inca micuta. Nu sunt sigura ca stie prea multe despre aure.

                       -Hai sa vorbim cu Iruka-sensei. Poate are el detalii, tinand cont ca preda istoria, a zis Satoao, impingandu-ma usor spre Iruka.

                       Sensei ne-a spus o poveste de adormit copii despre aure, cum ca poti citi deciziile in culorile care se amesteca cu chakra si ca cineva care vede aurele ar putea fi un sfatuitor foarte bun. Problema era ca, de fapt, aurele tradeaza orice secret, mai ales daca te macina. Un “cititor de aure” putea sa-ti desluseasca emotiile, chiar si pe cele care nu le intelegi. Te putea cunoaste mai bine decat tine insati.

                       Dupa discutia cu Iruka, ne-am mai holbat o vreme la pereti, gasind fel si fel de mesaje pentru copiii care trebuiau sa le gaseasca, dar incercand sa nu facem asta prea evident. Chiar am ras, observand cum pustii incepusera sa se prinda ca le gaseam “comorile” si se tineau dupa noi. A fost amuzant si cand Iruka-sensei s-a prins de jocul elevilor sai. N-am mai stat mult, ne-am dat seama ca incurcam cateva treburi. Asa ca am plecat, razand, pentru ca unul dintre baieti incepuse sa se tina dupa Naoki, iar ea tot cerea sa fie luata in brate, ca sa scape de copil.

                       Fiind iar afara si simtind briza rece a toamnei tarzii, ne-am despartit. Toti Akatsuki, plus Rin si Satoao am mers la mine acasa, restul fiecare la caldura propriilor asternuturi. Itachi si Satoao au facut o intrecere amicala pana acasa, considerand ca Tobi ar fi cinstit desemnand castigatorul, parand atat de dezinteresat.

                       Cu siguranta, fie ca Itachi castiga sau nu, tot Satoao ar fi fost cea care, in ochii lui Madara, ar fi ajuns prima. Asa ca Itachi si-a cam luat teapa.

                       -Pariez pe Satoao! A zis dintr-o data Rin, scotand niste bani din buzunar.

                       -Foarte bine, eu pariez pe Itachi! I-a raspuns Kisame, scotand si el aceeasi suma de bani.

                       -Ari, pe cine pariezi? Ma intreaba Rin, ranjind usor.

                       -Ah, prefer sa nu ma bag, stiind deja cine va castiga…

                       -Trebuia sa fi total necunoscator ca sa nu-ti dai seama ca Tobi o va face pe Satoao castigatoare fie ca ajunge prima, fie ca nu. A ridicat din umeri Deidara, chiar inainte sa fie intrebat daca pariaza. Kisame a murmurat o injuratura, dar nu a mai putut sa-si retraga pariul, asa ca, imediat ce am ajuns acasa ne-a asaltat Satoao, dandu-se mare cu castigul sau. Itachi se uita urat la Tobi, care statea sprijinit cu capul de balustrada scarii.

                      Am ras si am mai vorbit cate ceva despre viitor – nimic batut in cuie, totusi – si am glumit putin, apoi ne-am hotarat sa facem cate un dus si sa mergem la culcare. Casa lui Allen, chiar daca era uriasa, nu avea sase bai. Doar trei. Pain, Konan si Tobi isi facusera cate o baie inainte sa venim noi. 

                       Am hotarat ca primii sa fie baietii, Kisame si Itachi destul de ofticati pentru pierderile avute meritau sa aiba ceva de consolare. Evident, cel mai mult in baie a stat Kisame, partea de rechin tinand mult la apa. Fiind o gazda buna, le-am lasat pe Satoao si pe Rin sa se duca ele in locul lui Deidara si Itachi.

                       Si am asteptat. Si am asteptat iar. Si-am mai asteptat…

                       Pana la urma, Rin a iesit de la dus inaintea lui Kisame, asa ca am mers in locul ei. Imediat ce am ajuns sub jetul fierbinte, tot corpul mi s-a relaxat, bucurandu-se de senzatia de liniste si pace oferita de picaturile de apa. Mi-am sapunit bine tot corpul, lasand sentimentul de curatare sa-mi aduca numai zambete pe fata. Am insistat putin la par, pentru ca deja imi crescuse pana la jumatatea spatelui si se ingrijea mai greu. Am avut grija sa-l clateasc cum trebuie.

                       N-am stat mult in baie – in jur de cincisprezece minute. Kisame tot nu-si terminase “scurtul” dus, iar Satoao anuntase ca se duce la vanatoare. Precizase ca nu va vana oameni, asa ca am considerat ca nu era nevoie ca eu sau Itachi sa o insotim. Deci m-am schimbat in pijamale si m-am asezat in pat, cu Deidara langa mine. Chiar daca aveam parul ud, m-a tras la pieptul lui si asa am adormit, simtitndu-I mirosul dulce, gandindu-ma doar la el si avandu-I gustul pe varful limbii…

                       De dimineata, totul a mers ca pe banda. Bagajele erau facut de catre Konan de seara trecuta, iar scurta curatenie facuta in casa inainte de plecare fusese mai rapida decat ma asteptam. Imi venea sa plang gandindu-ma ca in mai putinde o ora aveam sa plec din Konoha si de langa prietenii mei.

                       O groaza de sentimente m-au acaparat: neliniste, privind viitorul, nerabdarea sa-mi vad noua viata si dorul de vechea viata, de care ma desprindeam, sau cel putin speram, cu bine. Nu vroiam sa intrerup legatura cu Lee si Gai-sensei, dar stiam ca facusem o promisiune – iar eu mereu imi tin promisiunile.

                       Privindu-I acum pe toti cei cu care avusesem o relatie de prietenie stabila, imi parea cu adevarat rau ca-I lasam in urma. Naoki chiar incepuse sa planga – si vazand-o asa, cu lacrimile pe obraji nici eu si nici Sakura n-am rezistat, plangand in liniste si uitandu-ne una la alta. Pana la urma, ne-am imbratisat si ne-am urat toate cele bune, straduindu-ne sa zambim printre lacrimi. Am avut parte de o imbratisare de grup a Echipei 1 si de o groaza de sarutari pe obraji.

                       Cand am vrut sa trec de portile Satului, unde ma astepta noua mea familie, m-a oprit Lee, prinzandu-ma de mana. Abia ce mi se oprisera lacrimile…

                       M-a intors cu fata la el si s-a apropiat inca un pas. Nu a spus nimic, in schimb, a actionat.

                       M-a sarutat. Si n-a fost un sarut fratesc, cu o traiectorie gresit. Nu, nici pomeneala. El chiar vrusese sa ma sarute cu adevart, pe buze. N-am stiut cum sa actionez – a fost exact ca si atunci cu Sasori. Nu am simtit acea tresarire a inimii sau acel tremur usor al corpului. Cand am inteles cu adevar ce se intampla m-am tras cativa pasi in spate, iar el nu s-a impotrivit.

                       -Lee… eu…

                       Nu m-a lasat sa termin, s-a intors cu spatele si a luat-o la fuga.

                       -Nu! Lee… am dat sa ma duc dupa el, avand o stranie senzetie de deja vu. Dar Satoao a aparut in fata mea si m-a prins de umeri, obligandu-ma sa stau nemiscata. Dar nu am fost de acord. Mi-am scuturat capul, dandu-I mainile de pe mine.

                       -Nu il vei ajuta daca…

                       -Nu fac aceeasi gresala de doua ori. Exact la fel s-a intamplat si cu Sasori… iar el s-a sinucis. N-o sa stau sa-l privesc distrus, intelegi?! Asa ca da-te din fata mea! Am strigat spre Satoao, care m-a prins mai bine intr-o stransoare, de data asta abordandu-ma ca pe un oponet pe care vroia sa-l ia ostatic.

                       Asa ca i-am raspuns cu aceeasi moneda, punandu-I piedica si eliberandu-ma. Dar nu pentru mult timp: de data asta Gai-sensei a fost cel care m-a oprit.

                       -Lee nu e Sasori – nu va face o asemenea prostie. Probabil acum regreta gestul si are nevoie de putin timp singur. Stiu ca vrei sa vorbesti cu el, dar… - a facut cuiva un semn, sa se apropie –  … noua ta viata te asteapta si nu trebuie sa mai privesti inapoi.

                       Deidara m-a imbratisat de la spate si mi-a sters usor lacrimile de pe obraji.

                       -Iubire, Sasori a fost un prost – nu s-a gandit nici o secunda in ce situatie te pune pe tine. Stiu ca daca ar fi aici nu ar fi fost de acord sa te gandesti la ceea ce a facut, pentru ca regreta, chiar daca tu nu iti dai seama, fapta lui. Lee nu-I va repeta gresala – stie ca il iubesti si ca ti-ar face viata grea daca s-ar sinucide – a vazut si el ca n-ai fost fericita pentru ca Sasori a facut… ce a facut.

                       -Surioara, nu fi proasta. Stii ca poti avea incredere in Lee. E baiat mare si destept si are propriile vise de care sa se ingrijeasca, asa ca nu va renunta la viata doar pentru ca nu te poate avea. Satoao mi-a prins mana incurajator si mi-a zambit gingas.

                       L-am facut pe Gai-sensei sa-mi promita ca va vorbi cu Lee cat de repede poare, apoi am plecat.

                       De mana cu Deidara, inca plangand si avand in fata noua mea familie am plecat la drum, constienta ca asta avea sa fie, probabil cea mai trista si tot odata cea mai fericita zi din totdeauna.

                       Privind orizontul, mi-am dat seama ca eu nu eam impartita in doua, ca majoritatea oamenilor, cu o parte buna si una rea. Eu eram impartita in trei: o parte care tanjea dupa ruperea unui gad sau secarea unui trup plin cu sange, parte pe care incercam cat se poate de mult sa o estompez, o parte care spera intr-una ca eu sa fiu fericita si sa nu-mi mai fac griji pentru ceilalti – aceasta era partea egoista – si o parte care vroia sa le scoata pe celelalte doua din functiune, sa puna prietenii si cunostintele pe primul loc si sa imi dau viata pentru a-i salva pe cei pe care-i iubesc.

                       O treime Vampir. O treime Om. O treime Ninja.

                       Asta este viata mea. O viata in care sunt menita sa am mai multe lupte interioare decat exterioare. O viata in care nu vreau ca bataliile mele interioare sa afecteze lumea exterioara. O viata care ma va inebunii, dar de care pot scapa doar avandu-l pe Deidara langa mine.

                       Asa va fi de acum in colo.

                       O lupta continua pentru suprematia din mine si pentru acapararea principiilor pe care sa le urmaresc restul zilelor mele. Idealurile trebuiesc atinse, iar in zilele noastre poti face asta doar prin sacrificii si multe rani. Dar daca idealurile tale sunt acelea de a nu-ti atinge idealurile?

                       Mi-a venit sa rad, in ciuda faptului ca inca plangeam.

                       Da, exact asa vreau eu sa-mi traiesc viata: incalcand legile naturii si avand langa mine ceea ce-mi place sa numesc echipa. Echipa unita de iubire si multa, multa, multa incredere.

                       L-am strans pe Deidara mai tare de mana si ne-am zambit, ramand putin in urma, sarutandu-ne asa, in mijlocul drumul, dar neinteresandu-ne cu adevarat de ceea ce se intampla in jurul nostru. Amandoi stiam ca orice ar fi, noi vom ramane mereu impreuna. Sarutul acesta mi-a transmis ca el stia ceea ce gandeam si ca imi iubea toate cele trei parti, chiar daca unele erau prea periculoase.

   
                                                                                    Sfârşit!   




1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja [naruto] capitolul epilog 1/3 vampir, 1/3 om, 1/3 ninja    

32.1KB

_______________________________________


Primul sarut va continua sa se repete iar si iar, singurul lucru care se schimba fiind doar detinatorii buzelor.
pus acum 14 ani
   
Katalynaaa
Kyky Admin<3

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 443
IL ADOR<3

_______________________________________
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la